43![A crescut la casa de copii, însă dorința de a își depăși condiția l-a făcut să muncească enorm pentru visul lui. Este însoțitor de zbor, dar învață în continuare pentru a deveni pilot. A făcut cursuri de pilotaj și a devenit însoțitor de zbor la o companie privată. Povestește cu durere despre experiența trăită la centrul de plasament. Spune că a dormit câteva zile și în Gara de Nord. Totul a început când părinții lui s-au despărțit. ”Experiența trăită la […]](https://viitorulromaniei.ro/wp-content/uploads/2018/02/costin-4-620x415.jpg)
A crescut la casa de copii, însă dorința de a își depăși condiția l-a făcut să muncească enorm pentru visul lui.
Este însoțitor de zbor, dar învață în continuare pentru a deveni pilot.
A făcut cursuri de pilotaj și a devenit însoțitor de zbor la o companie privată.
Povestește cu durere despre experiența trăită la centrul de plasament. Spune că a dormit câteva zile și în Gara de Nord.
Totul a început când părinții lui s-au despărțit.
”Experiența trăită la centrul de plasament Cireșarii nu a fost una deloc fericită. Mi-a rămas impregnată în memorie și n-am să uit niciodată cum stăteam și plângeam într-un colț împreună cu fratele meu.
Nici cel de-al doilea centru în care am ajuns nu a fost mai breaz. Educatorii erau răi, nu aveau nici un interes față de noi, exact ca la ”Cireșarii”.
Îmi amintesc că ne băteau și ne vorbeau foarte urât”, povestește Costin.Când era în clasa I, situația s-a schimbat un pic.
În bine. Cei doi frați au ajuns într-o casă de copii privată, deschisă de o biserică din Olanda, unde situația a fost cu totul alta.
Aici a văzut că există și oameni interesați de meseria pe care și-au ales-o, oameni care pot spune o vorbă bună atunci când ai nevoie de ea și care se pot comporta uman.
Au stat aici vreo nouă ani, iar când casa respectivă s-a închis pentru o perioadă, Costin și fratele său au ajuns în grija Direcției Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a Sectorului 2, fiind plasați într-un apartament de tip social unde viața celor doi s-a schimbat radical.
Nimeni nu mi-a dat nici o șansă. Spuneau că numai cei cu pile reușesc. Dar nu a fost așa. Am tocit nouă materii, precum cunoașterea aeronavei sau aerodinamica. Am învățat mult, recunosc, și am ajuns la Aerodromul din Clinceni, unde am cunoscut oameni devotați aviației care m-au îndrumat pe acest drum.
Și astfel, de la planor, am ajuns să pilotez un avion ușor”, își amintește Cosmin. ”Sunt mândru de ceea ce am realizat până acum, însă sper ca la un moment dat să-mi pot îndeplini visul cel mare. Acela de a fi pilot de aeronavă”, a conchis Costin.
Share
