Povestea lui Ciprian, tânărul care a văzut iadul din centrele de detenție pentru copii, dar s-a reabilitat la 20 de ani și îi ajută și pe alții: „Aș vrea să fac Teologia”

- - 15- 1189 vizualizari

A trecut prin multe și le recunoaște fără să îi fie rușine. A avut curajul să își schimbe destinul și să o ia de la capăt, fără să se uite înapoi. Acum, le vorbește foștilor colegi cu care a fost închis în centre de detenție despre o a doua șansă.
Ciprian, un tânăr de 23 ani, de fel din Vitomireşti, judeţul Olt, are o experienţă pe care astăzi o poveşteşte oricui vrea s-o audă şi să înveţe din ea. A renunţat la şcoala de fotbal din Piteşti, s-a lăsat de şcoală şi s-a apucat de furat.

A fost prins, judecat, condamnat, încarcerat, eliberat, condamnat din nou, din nou încarcerat. A făcut trei ani şi trei luni de detenţie, iar când a ajuns din nou în libertate, când părea că a păşit pe drumul cel bun, s-a abătut din nou. Ce l-a smuls pe el din anturajul în care se bea, se fuma, se jucau jocuri de noroc este aproape o minune, pe care astăzi vrea să le-o împărtăşească şi altora.

„Părinţii n-au avut ce să-mi facă“ Problemele lui Ciprian au început în adolescenţă. Talentat fiind, părinţii au făcut eforturi şi l-au înscris la şcoala de fotbal „Nicolae Dobrin“ din Piteşti. A plecat din sat, din Vitomireşti, în clasa a VII-a, s-a întors în clasa a VIII-a, pentru că „nu prea îmi plăcea la şcoală, în Piteşti“.

În sat şi-a găsit prieteni mult mai mari, cu apucături nu tocmai ortodoxe. A repetat anul, iar într-o zi, pentru că deja juca poker şi avea nevoie de bani, împreună cu un alt băiat au jefuit poştaşul din sat, care era fratele secretarei şcolii şi pe care îl cunoşteau bine, scriu jurnalișii Adevărul.

„Nici nu mai ştiu de ce sume era vorba, cred că 250 de lei fiecare, nu-mi amintesc, oricum banii i-a luat celălalt băiat“, a povestit Ciprian.

A doua zi au fost prinşi, în scurtă vreme au fost şi judecaţi, iar prima condamnare a fost închisoarea cu suspendare. Sentinţa nu i-a fost lecţie. A furat banii bunicii, după care a fost complice la o tâlhărie, învăţăndu-l pe cel care efectiv a tâlhărit cum şi ce să facă. A doua oară n-a mai scăpat de închisoare, speranţa oricărui hoţ că „nu mă prinde“ nu s-a împlinit.

Închisoarea i-a deschis oarecum ochii, deşi până la reabilitare a fost un drum lung şi anevoios. „Părinţii n-au avut ce să-mi facă. Ştiau că absentez, ştiau de la şcoală, dar… Eram violent cu toată lumea“, povesteşte Ciprian, care spune că în acea perioadă îi copia oarecum pe cei mai mari, îl atrăgea modul în care prietenii mai mari câştigau „respectul“ celorlalţi, deşi acum înţelege că era, de fapt, vorba de frică.

„Nu ştiu ce să spun, totul e altfel, e greu. Stăteam patru-cinci în cameră, mâncarea nu ajungea, de fapt nu ţinea de foame, aveam o pâine pe zi, iar jumătate o mâncam dimineaţa, unii o vindeau pentru ţigări, eu asta n-am făcut. Se-ntâmpla să mergi la somn cu burta goală, simţeai asta. Carne aveai o dată pe zi, 100 de grame… Cu cei din celulă te înţelegeai în funcţie de cum erai tu, ca individ“, a explicat Ciprian.

N-a fost nevoie să execute toţi cei 6 ani de închisoare, a ieşit după nici trei ani şi jumătate. Ajutat de pastoral Viorel Lupu s-a angajat mai întâi în Craiova, la o fabrică de sucuri naturale, a lucrat la o presă de mere.

A lucrat şi la o făbricuţă în care se făceau bolţari, a plecat apoi în Germania, a lucrat ca ajutor de meşter în construcţii.

Întors în ţară, un patron de pizzerii l-a luat la Dragodana, l-a învăţat tainele afacerii, după care a ajuns să se ocupe de o pizzerie nouă a acestuia în Râmnicu-Vâlcea. Patronul a căpătat încredere în el, a dovedit şi iniţiativă, iar afacerea a început să meargă. Ciprian a ajuns un fel de şef de echipă, făcea facturi, plătea angajaţii etc.

Astăzi lucrează la o altă pizzerie din Râmnicu-Vâlcea, pentru că vechea pizzerie s-a închis, are o prietenă care îi împărtăşeşte credinţa, se înţelege bine cu părinţii, dar visul său cel mai mare este să-i ajute pe cei care trec prin experienţa lui să înţeleagă că se pot ridica.

„Fac liceul la seral, la facultate, sincer, nu m-am gândit, dar dacă aş face, nu aş vrea să fac ceva să câştig bani, aş vrea să fac Teologie, de exemplu, sau ceva în genul acesta, pentru că eu consider că asta e misiunea mea acum“, a mai spus Ciprian Dan, care din vară va începe un program de consiliere cu minorii din centrul de detenţie Craiova, alături de pastorul căruia îi datorează mult.

15 recommended
comments icon 0 comments
1189 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Viitorul Romaniei