Scriitorul Andrei Pleşu a vorbit, săptămâna trecută, într-o conferinţă la Rezidenţa Scena9, despre necesitatea exerciţiului de a scrie, despre pericolul scrisului spontan şi analfabet, respectiv despre patriotism, toate, elemente ale spectacolului lumii din jur.

Se spune adesea că în România se scrie mult şi prost şi că, deşi ne informăm zilnic din diverse surse, de fapt nu aflăm nimic. Andrei Pleşu este unul dintre cei mai conştienţi oameni de astfel de lucruri. Primeşte săptămânal texte ale unor autori necunoscuţi şi se miră adesea de diverse persoane care apar la televizor şi vorbesc de parcă ştiu absolut tot, gata să explice orice.

Andrei Pleşu a ajuns să scrie mai mult decât ar vrea pentru că are o serie de obligaţii, iar actualitatea cere text, pentru că situaţia este presantă. Aşteaptă, în această lume confuză, ocazia de a scrie numai despre inactualităţi, mai ales că nu îşi doreşte să moară cu nume prcum Dragnea, Tăriceanu sau Băsescu pe buze. Deşi există o criză, eseistul consideră că plecarea din ţară nu e soluţie, ci mai degrabă o utopie, cu atât mai mult cu cât elemente de criză sunt peste tot.

Scriitorul glumeşte spunând că visează la ziua de luni în care nu va avea de trimis un text la redacţie. Are exerciţiul scrisului de zeci de ani, de când era „un elev harnic care voia să exerseze talente diverse”. Pentru că la matematică nu se prea pricepea, a ales să pună accentul pe compuneri. „Făceam tot felul de compuneri pe care, când le regăsesc azi, mă înroşesc. Aveau toate elementele convenţiei şcolare, ale concesiilor şcolare.. În orice caz, era un exerciţiu. Am scris mult.”
În aceeași conferință, Pleșu a vorbit și despre patriotism și plecatul din țară, o practică din ce în ce mai comună la români.

Până în 1989, nu şi-a dorit să rămână în străinătate, nu dintr-un patriotism strămoşesc, ci mai degrabă pentru că se simţea foarte legat de limba română pe care o consideră unadintre victimele societăţii de astăzi. „…e necunoscută, prost folosită, nonşalant desfigurată”. A dispărut responsabilitatea de a te verifica, curiozitatea de a afla cum stau de fapt lucrurile-„Cu o cultură atât de deficitară mai bine te faci politician, în loc să scrii mizerii”.

„Eu nu mă văd performând în altă limbă, chiar dacă mă descurc. Una e să te descurci, alta e să simţi că eşti implicat direct în metabolismul expresiei tale”. Uneori îşi spune că, dacă ar avea 20 de ani, poate că ar pleca. Totuşi, nu recomandă acest lucru pentru că „dacă există o problemă şi o criză, ea nu e numai a României”. În România este un specific, o contribuţie…” „Elemente de

Există o impresie greşită, a mai explicat scriitorul, că „patriotismul este un fel de chef, cu şpriţuri şi cu discursuri lăcrămoase despre glie. Nu. Ca orice iubire, patriotismul poate fi şi amărât, poate fi contrariat, poate fi îndurerat, poate să se exprime şi ca exasperare…Toţi marii români au trăit momente de exasperare. Asta nu înseamnă că românii sunt exasperanţi, că ţara e imposibilă, că nu există aici calitate, că nu există destin, că nu există virtuţi şi teren fertil. Uneori toată combinaţia aceasta e prost articulată, nu funcţionează”, a mai explicat Pleşu.