Sergiu Vasile, de la Times New Roman și Utopia Balcanică. Râdeți la glumele și caricaturile lui pe internet, chiar dacă nici nu vă mai întrebați ale cui sunt la bază. Iată, omul: Vasile. Am vrut să vedem cum stăm, totuși, cu umorul în aceste timpuri în care avem destule motive să plângem. Uite care e treaba.

Un articol de Andrei Crăciun

Vasile. Cine e Vasile? De unde vine el și încotro se îndreaptă? Povestea completă, vă rugăm.

Sergiu Vasile: Vasile a crescut lângă Hala Traian, pe o uliţă cu piatră cubică şi copii care săreau coarda, dar el stătea mai mult sub pat, să răsfoiască atlase nemţeşti şi planşele din Larousse. Pe urmă a crescut şi s-a oprit un pic la micăria de la Miniş ca să-şi tragă sufletul şi să asculte oamenii. După patalama, e jurnalist, dar acum trăieşte scriind glume pe internet, dându-şi cu părerea şi făcând desene nu tocmai grozave, dar greu de confundat.

Umorul. Care e treaba cu umorul în România acum, la început de mileniu III? Stăm bine pe partea umoristică direct? Sau și aici, la umor, tot așa, ca în restul aspectelor?

Sergiu Vasile: Stăm. Cultură minoră, piaţă îngustă, păstrând proporţiile, da’ stăm. Uită-te pe grupurile de facebook unde o ard puştanii, sunt efervescente. Tone de meme la hectar. Dacă memele ar fi lână, Daea ar fi în extaz. Sigur, s-ar putea investi mai mult în umor, dar ce pot şi eu să zic, nu investiţi în umor?

Caricaturi. Efectuați caricaturi pe Utopia Balcanică. Mai are caricatura puterea să schimbe ceva din moravurile lumii noastre înconjurătoare? Ce mai poate satira astăzi? Mai are puterea de a vindeca, de a lăcui vreun fanatic? Trebuie să-și propună așa ceva? Cum e?

Sergiu Vasile: Nu ştiu dacă am schimbat vreun morav. Scopul meu e să stârnesc un zâmbet. Nici măcar un hohot. Un hehe discret (fără aluzie la un hehe celebru) printre ăia care stau deja bine cu moravurile. Sper că lucrul ăsta ajută la solidarizarea bulei noastre elitiste. Sigur, cineva trebuie să le predice şi ălora din afara bulei, dar la fel de util e să păstrezi moralul ridicat în interiorul bulei. În afara bulei, încerc încă să-mi dau seama cum funcţionează lucrurile. Cred că satira e un bun vaccin împotriva minciunii şi a răsturnării valorilor, dar numai când găseşte teren propice. Acolo unde nu-i, nici dumnezeu nu cere. Pentru a-i cuceri pe unii oameni, tre’ să lupţi cu armele lor: cu propagandă stridentă tip OTV, nu cu varianta malnutrită a caricaturilor din New Yorker.

Țara noastră. Ce zici, Vasile, de țara noastră? Merge ea într-o direcție greșită? Cum profețești viitorul României?

Sergiu Vasile: Turcia înainte de Erdoğan, dar cu lovituri de stat mai discrete, sau Turcia după Erdoğan, dar îmbrăcată în ie. Libertatea e aşa un vis frumos, dar dacă dăm idealismul un pic la o parte, eu cred că pe termen mediu n-avem de ales decât între modelele astea două. Fără bunăstare, democraţia liberală se prăvăleşte. Bunăstarea cere capital şi educaţie. Capitalul şi educaţia vin de afară, vorbesc limbi străine. Cum să ne vindem ţara? Doar nu e a noastră, nici a urmaşilor noştri, e grădina maicii domnului.

Fie ne învârtim în cerc încă o sută de ani (şi în perioada interbelică eram a doua cea mai săracă ţară a Europei, să nu uităm!), fie vin vremuri interesante. Marea problemă cu vremurile interesante e că nu le poţi anticipa rezultatul.

Dumneata de ce nu ai emigrat? Ce te-a ținut aici, acasă?

Sergiu Vasile: Am bagajele făcute de prin 2007. N-am dat încă de greu, dar stai să vezi dacă dau de greu cum o zbughesc, zici că-s cu elice. Uneori exersez în oglindă: „Mit Scharf, ohne Scharf?” (Cine a fost, ştie ce zic.) Recunosc că-mi place un lucru aici: toţi indivizii de care mi-era frică noaptea în cartier au plecat înaintea mea. Ultima dată când am trecut pe lângă nişte golani, undeva în Pantelimon, s-au dat ei la o parte, şi am un metru jumate sau ceva de genul. Ultima dată când am văzut un spărgător în carne şi oase, venea din Vest cu o paporniţă de laptopuri.

Dacă ai avea din nou douăzeci de ani, ce ai face cu viața ta?

Sergiu Vasile: Tot ce am făcut în ultimii zece ani, dar mai devreme şi cu mai multă disciplină.

Meme, gifuri etc. Tot pe partea cu futurulogia, ce zici, în viitor va mai exista limbaj articulat sau ne vom exprima ca vechii egipteni, în tot felul de hieroglife? Se vor mai scrie cărți și așa sau meme-uri și gif-uri și aia e? Proorocește-ne, rogu-te, Vasile.

Sergiu Vasile: N-o să-mi fie foarte dor de cartea tipărită, aia sunt convins că o să rămână piesă decorativă, ca sfeşnicul sau fierul de călcat cu cărbuni. Au să-i ia locul mai întâi tabletele astea cu e-cerneală, pe urmă poate cărţile holografice, stick-urile mufate direct la creier, supozitoarele care dau senzaţia de citire. Dar pofta de fraze lungi şi îmbârligate n-o să ne-o ia nimeni.

Cuvânt de încheiere, cuvânt de povață pentru cei tineri.

Sergiu Vasile: N-am eu înţelepciune pentru mine şi vrei să le dau şi altora! Poate doar sfaturile generice: întrebaţi-vă mereu dacă ce credeţi e adevărat, fiţi cinstiţi cu voi înşivă şi cu seamănul vostru, faceţi mereu curat acolo unde aţi făcut grătar şi oricât aţi fi de supăraţi, niciodată, vă rog, niciodată nu deveniţi isterici.

CITAT
Pentru a-i cuceri pe unii oameni, tre’ să lupţi cu armele lor: cu propagandă stridentă tip OTV, nu cu varianta malnutrită a caricaturilor din New Yorker.
Sergiu Vasile, umorist