Tânărul și talentatul artist Cezar Grumăzescu ne vorbește despre marile speranțe și grijile celor aflați la început de drum. Citiți.

Un interviu de Andrei Crăciun

Drum. Cezar Grumăzescu, actor. De unde vine Cezar și unde vrea el să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea lui Cezar. Cum s-a format actorul de astăzi?
Cezar a venit de la Iași, este produsul a doi părinți ingineri undercover. În sensul în care tata a fost campion la săritura cu prăjina iar mama putea fi orice și-ar fi dorit, în special doctor. Actorul de azi s-a format în urma unor întâlniri și conjuncturi pe care nu le-am urmărit în mod special. Oricum cred că totul s-a întâmplat sau s-a modificat în funcție de oamenii pe care i-am întâlnit pe parcurs. Și e tare, că mă întâlnesc uneori cu niște oameni pe care visam doar să-i cunosc sau să lucrez cu ei și simt cum mă modific, simt că se întâmplă. Că pe moment sau în viitorul apropiat se schimbă traiectoria puțin.

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează de la toamnă? Unde să vină publicul spectator să îl vadă pe Cezar, apetitul odată deschis după citirea interviului?
În ultimele două stagiuni am avut parte de multe premiere la Teatrul Mic, noua mea casă de care sunt foarte mândru. Deșteptarea primăverii în regia lui Vlad Cristache, Ținutul din miezul verii în regia lui Vlad Massaci, Apa Vie în regia lui Ștefan Lupu, Viața și moartea lui Richard al doilea în regia lui Radu Iacoban. Dar mai joc și la Teatrul de Comedie în Directorul executiv în regia lui Vladimir Anton, și în Tartuffe în regia lui LászlóBocsárdi. La Teatrul Evreiesc de Stat în Băiatul din Brooklyn în regia lui Cristi Juncu și la Teatrul Excelsior în History Boys in regia lui Vlad Cristache. La aceste spectacole pot fi văzut și în stagiunea care urmează și mai pregătim la Teatrul Mic niște proiecte despre care veți auzi foarte curând.

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?

Ăsta e un capitol la care încerc să mă concentrez ceva mai mult decât în anii precedenți, pentru că îmi doresc enorm să joc în film și îmi doresc acum, îmi doresc rolurile pe care le pot face la vârsta asta. Îmi pare rău că am trecut de adolescență fără să fac un rol de adolescent în film, vreun nebun sau îndrăgostit sau deprimat, dar așa până în 25, 27 de ani. Însă nu am fost chiar absent la capitolul ăsta. În ultimii trei ani am făcut niște docu-drama pentru Channel Five si alt program. M-am înțeles foarte bine cu echipa străină și ei au fost mulțumiți de mine. Pe lângă aceste docu-drame în țară am jucat în trei filme: Soldați de Ivana Mladenovic, care a avut premiera anul trecut și a fost foarte bine primit oriunde s-a dus, Cobor la prima de Tedy Necula, care iese în toamna asta, și un film în  regia lui Ioan Ionescu, care are titlu provizoriu și va ieși la anul.  Am fost și eu aproape de un casting străin acum doi ani, pentru un rol principal. Faptul că am ajuns printre ultimii trei actori mi-a dat speranță că se poate, iar luna viitoare mă duc iar la Londra pentru un casting într-un film. Poate se leagă ceva. Am mai fost și la 10 pentru Film la TIFF, și a fost o experiență foarte bună, care m-a ajutat.

Țara. Ce relație are Cezar cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede el viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită? Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Cezar? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce? 
Pffff…nu vreau să plec din țară, sincer să fiu. Vreau să ajung să am proiecte în afara țării, dar nu m-aș muta. Îmi place România chiar dacă mă întristează multe lucruri. În colțul meu sunt fericit dar știu că politica e la pământ, învățământul, cultura, medicina, legea – tot. Stăm pe un teren minat și habar nu am cum pot eu să ajut în vreun fel. Merg la vot, merg la proteste, dar nu sunt cea mai activă persoană pe Facebook, nu țin discursuri pentru că nu e în firea mea. Nu-i judec pe cei care o fac, să nu se înțeleagă greșit, pe unii îi admir și îi urmăresc, doar că eu nu fac asta încă. Momentan încerc eu să fiu un cetățean onorabil, ceea ce nu e ușor într-o țară atinsă de boală. Toți facem chestii pe care nu ar trebui să le facem pentru că a intrat în viața de zi cu zi, în familiile noastre, în educația noastră, în tot s-a extins acest stil scârbos de a te descurca, de „să fie bine, mamă, pentru tine”. Și e foarte nasol. Îmi pare rău că am spus nasol dar ăsta e cuvântul cel mai potrivit. Cred că fiecare dintre noi, dacă se uită sincer în sufletul lui, poate găsi lucruri de care nu e mândru. Dar situația e și mai nefericită pentru că avem și obiceiul de a nu vedea greșelile noastre ci pe ale celorlalți. În fine, mă opresc, nu mai fumez de două săptămâni și e posibil să fiu impulsiv și incoerent. Încerc să fiu eu bun întâi, față de societate dar și față de natură.

Idoli. Are Cezar idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actorului? Ca cine voia să fie atunci când era mic?

Nu cred că am chiar idoli. Când spui „idol” am impresia că ar trebui să am postere prin cameră cu persoana aia și vreun citat tatuat pe antebrațul stâng. Am oameni pe care îi admir. Dar ce visam când eram mic și de ce am parte acum sunt lucruri total diferite. Pentru că eu sunt diferit și am alte dorințe. Îmi place de Woody Harrelson, Matthew McConaughey, Tom Hardy, Florin Piersic Jr., Cristi Juncu, Cristi Puiu.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu?

Alina Rotaru, Mihaela Velicu, Daniel Achim, Marian Olteanu, Florin Hrițcu și Silvana Negruțiu.

Pentru încheiere, aș vrea să vă rog ceva, pe toți cei care veți citi până la capăt interviul. Eu m-am lăsat de două săptămâni de fumat și e foarte greu. Dacă vreodată mă vedeți cu o țigară, aveți dreptul, chiar dacă ne cunoaștem sau nu, să veniți să îmi luați țigara și pachetul și să le rupeți in bucăți în fața mea. Mulțumesc.