Despre teatru și arta de a fi actor cu Adrian Lepădatu: „Faptul că rămâi în amintirea oamenilor este cea mai mare răsplată!”

- - 4- 97 vizualizari

Adrian Lepădatu a fost impresionat de lumea teatrului încă din copilărie. Și-a lărgit spectrul artistic urmând studii în domeniu pe care le-a finalizat în 2014. Și-a exersat educația primită în artele actorului. Fiecare rol pe care-l interpretează a picurat diverse arome și esențe ce i-au format atât personalitatea, cât și gândirea estetică.

Perspectiva teatrului nu s-a schimbat de-a lungul experiențelor dobândite și am aflat că adevărul scenic primează în fața distincțiilor. Astfel, îi putem vedea talentul ce se îmbină armonios cu responsabilitatea, seriozitatea și profesionalismul pe veșnica scândură a scenelor din  teatrele din țara noastră.

A lucrat cu actori și regizori consacrați. A avut ocazia să exploreze alături de aceștia orizonturi emoționale, intelectuale și profesionale. Se mândrește cu viața pe care o are și cu faptul, că în pofida obstacolelor întâlnite, a dobândit și este în punctul în care se simte liniștit și împăcat. Drumul lui Adrian Lepădatu a fost bătătorit cu contracte ce priveau doar roluri în teatru, care-l onorează deopotrivă, dar nu neagă că și-ar dori să-și pună amprenta mai mult în film.

Azi, se dezbracă de toate hainele personajelor și este în fața cititorilor revistei „Viitorul României” onest, cinstit, autentic. Se confesează și răspunde tuturor curiozităților fără ocolișuri. Declară că este rodul educației însușite în sânul familiei, a valorilor dobândite în jurul cărora guvernează și a ambiției de a-și urma cea mai puternică dorință. Visul pe care-l purta de mic, acela de a deveni actor, s-a îndeplinit. Să-l cunoaștem pe Adrian Lepădatu.

Cum a fost această perioadă pandemică pentru actorul Adrian? Cum vă descurcați voi, tinerii noștri actori?

Bună! Încep prin a îți mulțumi pentru că ai considerat că merit să acord acest interviu, înseamnă foarte mult pentru mine și te felicit pentru ceea ce faci! Voi fi cât se poate de sincer și pe lângă sentimentul de tristețe pe care sunt convins că l-am trăit cu toții, eu pot să spun că această perioadă de pandemie, m-a învățat foarte multe ca actor și ca om. Ca actor, am învățat că această meserie pe care am ales-o este cea mai frumoasă din lume și că nimic nu mă poate opri să fiu cine îmi doresc cu adevărat să fiu, de a fi creativ chiar și dacă nu sunt pe scenă, de a citi mai mult cărți ale autorilor pe care nu am reușit să îi aprofundez ca studiu în facultate, precum Dostoievski, și de asemenea sunt pasionat de poezie și de poeții clasici și contemporani: Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu și alții pe care îi cunoaștem. Nu în ultimul rând, de a învăța lucruri noi care să mă dezvolte, în special am citit cărți de specialitate din domeniul psihologiei care m-au ajutat să mă descopăr foarte mult ca om și ca artist. Am înțeles că un artist are toate motivele să fie sensibil, vulnerabil, visător și că nu este nimic greșit în asta pentru că dincolo de orice, este om. M-am adaptat cu bine acestei perioade, pot să spun sincer că am învățat să mă reinventez ca artist, chiar dacă orice schimbare este greu de acceptat pentru oricine, dar asta nu m-a oprit să fiu creativ cum spuneam mai sus, să fiu mai conectat cu mine și cu talentul pe care nu îl poți pierde și care trebuie fructificat prin muncă, studiu aprofundat și perseverență.

Referitor la întrebarea cum ne descurcăm noi tinerii actori, pot să vorbesc în numele meu, dar sunt convins că și alti colegi de ai mei se regăsesc în ceea ce voi spune și anume, cu greu, foarte greu putem să reușim să ne afirmăm, iar aici mă refer la posibilitatea de a ne exercita meseria cu demnitate, pasiune și talent. Nu judec pe nimeni pentru alegerile pe care le face, dar eu consider că adevăratele valori sunt cele care dăinuie peste ani și generații și că actorii au puterea de a schimba, de a pune întrebări și nu de a oferi răspunsuri, de a transmite emoții și de a lăsa ceva în urmă lor, chiar dacă este considerat efemer. Faptul că rămâi în amintirea oamenilor este cea mai mare răsplată, iar eu asta îmi doresc. Vreau ca oamenii să mă perceapă așa cum sunt ca actor, devotat, pasionat și cu iubire de profesie. 😊

Unde te vom găsi în perioada curândă?

Sincer, nu știm încă ce va fi, dacă vom avea posibilitatea să jucăm din nou în sălile de spectacole anul acesta, poate spre finalul lui, fie de la anul. Însă, eu încerc să mă dezvolt ca actor și în zona de online, deși recunosc că îmi este un pic mai greu să mă exprim și  de aceea încerc să găsesc forme de exprimare diverse, frumoase, prin poezie, emoție, lectură și sunt deschis oricărei provocări, de asemenea de a face lecturi online și spectacole online dacă mi se oferă această oportunitate. După cum spuneam și nu vreau să mă repet, dar nu vreau să judec ce fac alții, ci să mă focusez pe ceea ce mă ajută pe mine și în ceea ce mă regăsesc și sincer nu  mă regăsesc în zona aceasta a influencerilor și a vlogurilor și de aceea am ales să rămân cât am putut conectat pe rețelele de socializare unde postez diverse poezii, lecturi online care doresc să ajungă la cei care apreciază.

Să facem un exercițiu: Cum e Adrian-omul? Cum e Adrian-actorul? Cum e Adrian-copil al părinților săi?

După cum am răspuns și la prima întrebare, voi dezvolta un pic mai mult subiectul legat de psihologie. M-am documentat mai mult în zona de psihologie care mă ajută foarte mult să mă descopăr din ce în ce mai mult ca om în primul rând, să înțeleg cine sunt cu adevărat, de unde vin și încotro mă îndrept. Consider că cel mai important este faptul că am învățat să mă accept așa cum sunt cu adevărat ca om, deoarece am avut perioade din viața mea din adolescență spre maturitate în care nu aveam suficientă încredere în mine, în potențialul meu și nu știam dacă este bine sau nu ceea ce am ales să fac în această viață și anume să fac meseria de actor. Aceasta presupune multe încercări, greutăți, prejudecăți, dar mai presus de toate să oferi emoții și bucurie și să mă hrănesc spiritual la rândul meu cu cele primate din partea oamenilor.

Omul Adrian este un om simplu, sociabil, sensibil, modest, generos, ambițios, perseverent, empatic dar și cu defecte, ca orice om.  Adrian, actorul, este de asemenea ca orice artist, visător, complex, polivalent și pasionat de meseria lui și în continuă dorință de perfecționare.

Despre Adrian, copilul părinților săi, pot spune că a fost un copil cuminte dar și rebel, spontan, creativ și curios. Din păcate, pe tatăl meu l-am pierdut când aveam vârsta de 21 de ani, iar această pierdere m-a afectat foarte mult în dezvoltarea mea ca adult, mama mea fiind singura persoană care mi-a fost alături, lucru pentru care îi sunt profund recunoscător, deși nu sunt suficiente cuvinte pentru a-i putea mulțumi.

Ce valori ți-au transmis ai tăi de-a lungul copilăriei sau adolescenței și le-ai luat cu tine pe oriunde ai trecut?

Valorile cele mai importante cu care am pornit în viață au fost esențiale în formarea mea ca adult și anume cele ale demnității, valorile simple de a munci pentru a obține ceea ce îți dorești în viață, fără să aștepți de la nimeni nimic și să reușești doar prin forțe proprii, de a fi respectuos și de a nu îmi pierde bunul simț.

Ce nu îți place la tine?

Eu sunt foarte critic de felul meu, atât cu mine însumi cât și cu cei din jurul meu, iar asta de multe ori poate fi un avantaj sau un dezavantaj și poate fi considerat și un defect pe care mi-l asum. La mine sunt multe lucruri care nu îmi plac, ca orice om, dar pe care mă straduiesc să le îmbunățățesc, fie să le controlez. Sunt o fire încăpățânată, sunt o persoană comodă, foarte sincer de fel, iar asta de asemenea poate fi și un defect, dar și o calitate pe care unii oameni o apreciază.

Cum te descurci cu momentele tale dificile? Ai regrete?

Păi, pot spune cu sinceritate că mă străduiesc să fac față cu greu momentelor dificile din viața mea. Fiind foarte ambițios și perseverent, atunci când îmi propun ceva fac toate demersurile posibile pentru a obține și pentru a reuși iar de cele mai multe ori, apelez la latura mea optimistă, iar asta mă ajută mult. Am învățat să nu am regrete, deoarece consider că este mai bine să faci cât poți de mult tot ceea ce îți dorești în viață și să mă bucur de fiecare clipă pentru a nu avea regrete și cred cu tărie că este mai bine să spui că îți pare rău că ai făcut poate un anumit lucru, dar pe care să ți-l asumi, decât să ai regretul că nu l-ai făcut și să te gândești cum ar fi fost dacă ai fi făcut acel lucru. De aceea cred că nu am multe regrete, ci doar pe cele pe care nu le-am făcut încă. 😊

Cu ce te mândrești?

Mă mândresc cu realizările de până acum, pe care le-am obținut până la această vârstă de 33 de ani, de ceea ce mi-am dorit să fiu actor și să continui să fiu. Apoi, de faptul că am propria mea casă, după mulți ani de stat în chirie și de făcut și economii, cu renunțări, sacrificii, o casă pe care mi-am dorit-o foarte mult. Am visat să mă mut în București și să rămân aici pentru că mi-a oferit posibilitatea să îmi împlinesc visul din copilărie. Și pot spune că am reușit.

Cum ți-ai descrie drumul pe care l-ai ales?

Drumul pe care mi l-am ales a fost anevoios, cu multe piedici, neîncrederi, frici, temeri de eșec, dar cel mai important este rezultatul. Cum spunem și în actorie ,Important este procesul, și nu succesul.”

Când te-ai îndrăgostit de scenă? Ce înseamnă teatrul pentru tine?

Am fost pasionat de când eram copil de lumea aceasta a scenei, deși nu știam încă ce presupune și cum va fi. Eu am început cu dansul în timpul liceului. Apoi, am mers la teatrul din orașul meu natal, Brăila, un teatru renumit și foarte frumos Teatrul Dramatic ”Maria Filotti”. Așa am descoperit lumea teatrului, o lume ce m-a fascinat și astfel am vrut să știu mai multe și am mers la toate spectacolele. Mergeam la cabine la actori și eram îndrăzneț și curios să aflu cum e și în spatele scenei, să aflu povești de la ei, cum se pregătesc pentru un spectacol, cum fac să joace și mi-au dat foarte multe sfaturi și încet-încet am decis că vreau să fac și eu asta.  Spuneam poezii de când eram copil și simțeam că e ceva mai mult, dar nu conștientizam, făceam jocuri cu copiii de la bloc, cream personaje, imitam foarte mult. Teatrul pentru mine înseamnă evadarea din lumea cotidiană, înseamnă posibilitatea de a mă juca, de a trăi mai multe vieți în una singură. Deși pare clișeic, înseamnă magie, emoție și energie, bucuria de a dărui, de a te oferi celorlalți și de a primi de la ei, emoția și bucuria, zâmbetele și aplauzele.

Cum e să lucrezi alături de actori și regizori consacrați care te-au inspirat în traseul tău profesional?

A fost onorant și am încercat să nu dezamăgesc și să fac față cât pot de bine și să aplic tot ce am învățat de la profesorii mei și mentorii mei, cărora le datorez totul: Anca Sigartău, Vlad Rădescu, Mirela Gorea, Dana Voicu, Florin Grigoraș, Vladimir Anton.

De asemenea, aș vrea să menționez faptul că m-a ajutat enorm experiența din anul 2013,  de a juca încă din anul doi din facultate, pe o scenă profesionistă,  într-un proiect la Teatrul Foarte Mic,  numit ,,Frig”,pe un text de Lars Noren, în regia lui Vincius Tomescu, alături de colegii mei mai mari si cu mai multă experiență: Ninel Petrache, Cristian Dumitru și Nick Ciuvică.

Mi-a fost de mare ajutor experiența scenei și este foarte important să existe, iar pe lângă asta mergeam la castinguri si făceam figurație în filme, reclame pentru a mă ajuta cât mai mult și pentru a îmi face un portofoliu. Sincer, pot să spun cu toată modestia, că am avut bucuria să întâlnesc actori mari de la care am putut învăța și regizori care m-au ajutat să mă descopăr ca actor dar pe care n-aș vrea să greșesc și să nu-i enumăr. Ca orice tânăr actor, încă aștept roluri care să mă ajute și în special mi-aș dori să fac și film pentru că încă nu am avut oportunitatea de a face roluri importante, dar după cum știm în industria noastră este un pic mai greu cu producțiile cinematografice, cu bugetele, cu selecția și transparența castingurilor.

Ce alegi: teatru sau film? Dar, care ar fi alegerea ta între filmele românești și filmele străine?  

Cum spuneam, până în prezent am făcut mult teatru și mai puțin film, însă îmi plac ambele zone și mă regăsesc. Nu sunt un actor doar pentru un anumit gen. Îmi doresc să învăț mai mult și să mă dezvolt și sper să se întâmple. Am făcut diverse proiecte de scurt metraje cu prieteni regizori, mai puțin cunoscuți încă care m-au ajutat și pe mine să am experiență și să dezvolt mijloace. Am avut și diverse apariții în seriale tv, în roluri episodice care de asemenea m-au ajutat să înțeleg mai bine mecanismele pentru că fiecare zonă este diferită. În ceea ce privește preferința mea pentru filme, sigur că le prefer pe cele românești, dar mi-aș dori să fac parte din producții internaționale și am avut roluri mai mici în câteva coproducții. Încă nu am avut posibilitatea să primesc un rol important dar mai este destul timp. Pentru a pătrunde în astfel de producții ai nevoie de un agent și de vizibilitate mai mare aici în România. O admir foarte mult pe colega mea, actrița Ana Ularu, care are o carieră internațională impresionantă, obținută prin multă muncă și talent remarcabil.

Ești prieten cu actoria și în viața reală?

Nu știu exact la ce te referi, dar pot spune că actoria face parte din viața mea de zi cu zi și atunci când nu joc sau repet. Învăț în fiecare zi lucruri noi și experiențele din viață mă ajută să mă îmbogățesc ca actor și să dau viață personajelor prin personalitate și trăiri.

Dacă ar fi să mă trimiți către cineva să-i aflu povestea pentru a se lasa inspirati cititorii acestei reviste, către cine ai face-o?

Sincer, îmi este foarte greu să aleg deoarece sunt foarte mulți colegi și tineri talentați. Am prieteni cu care împărtășesc experiențele din acest domeniu și nu numai și nu aș vrea să greșesc prin a nominaliza pe cineva anume. Dar dacă ar fi să mă gândesc acum la cineva, ar fi o prietenă foarte dragă, cultivată și o actriță talentată, Nora Cupcencu pe care o apreciez foarte mult și care se dezvoltă în prezent și în zona de pictură și sculptură. Lucrările ei sunt minunate și merită cunoscute și apreciate. Sunt convins că are foarte multe de povestit și de arătat și o recomand cu tot dragul.

4 recommended
comments icon 0 comments
97 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Tanase Emma


Bookmark?Remove?

Povestea româncei Ana Maria Hrebenciuc, profesoară de engleză în Norvegia:  „Îmi lipsește România, dar am făcut o alegere atunci când am venit aici și nu o regret.”

-

Am cunoscut-o pe Ana Maria Hrebenciuc prin intermediul unei discuții virtuale. Dincolo de șirul lung de curiozități pe care l-am avut legat de mutarea sa împreună cu familia în Țara Fiordurilor și de adaptarea în sistemul de învățământ norvegian, am descoperit... Mai mult »