Un interviu cu o actriță care a debutat ca regizoare la nouă ani, cu filmul artistic „Divorțul” (nu-l știți dumneavoastră), inspirat din fapte reale. Citiți!

Andrei Crăciun

Drum. Adela Bengescu, actriță. De unde vine Adela și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi?

M-am născut în Câmpina, mi-am petrecut copilăria în Slobozia. Oraș cu blocuri comuniste, dar parcuri frumoase. Am fost foarte atașată de mama, cred că ea a avut o influență puternică asupra mea, punea muzică romantică în serile de iarnă și făcea prăjituri delicioase. Jucam cărți cu sora mea și cu încă un prieten imaginar pentru că era nevoie de trei jucători cel puțin. Mă certam cu sora mea destul de mult, dar se spune că e semn de iubire. Vorbeam nonstop, când nu mă asculta nimeni, vorbeam singură. Liceul l-am făcut în Constanța, la mare. Acolo am făcut public speaking și primul rol de teatru în Pericles, prince of Tyres, Shakespeare, nebunie. Cam așa a început (deși eu dădeam spectacole de mică, erau cam one-woman show-uri, nu prea rezista nimeni să lucreze cu mine, eram foarte dură, taci tu, zic eu, pe asta mergeam) mi-am spus, hm, cred că pot face asta! E drept, am avut și prieteni care m-au încurajat (Dana, mersi). Și uite așa, am dat la teatru, era destul de fantezist totul în capul meu. Am picat. Asta m-a trezit un pic, și am mai dat o dată. Am intrat. Acum am diplomă. Am terminat la clasa profesorului Florin Zamfirescu. Am avut profesori buni, implicați, facultatea cu bune și rele. Cel mai important e că am cunoscut niște oameni de care și acum sunt legată, facem teatru împreună, am fondat o companie de teatru cu o parte din colegi și cu Mihai Alexandru Ion, (el era la Regie, el e capul răutăților), se numește RAMPA, și sunt foarte mândră de acest lucru (primul spectacol Azilul l-am făcut într-o fabrică dezafectată și am construit cu mânuța mea decor, deci…). Despre ce-a fost parcă vorbesc mai ușor, despre viitor, hm, să pot face teatru în continuare cu acești oameni adorabili, îmi doresc să am curaj și sper să mă distrez. Să vedem.

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează de la toamnă? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Adela, apetitul odată deschis după citirea interviului?
Stagiunea trecută am jucat așa: la Teatrul Bulandra, în regia lui Andrei Șerban, spectacolele Carusel și Omul cel bun din Seciuan, la Teatrul Ion Creangă, în regia lui Mihai Alexandru Ion, Pantalone în Lună (spectacol pe care, apropo, îl recomand și celor mari, experiența mi-a confirmat că e OK), la Teatrul Elisabeta, spectacolul nostru de licență coordonat de profa Bogdana Darie, Frații Karamazov, la Teatrul Excelsior Teen Spirit în regia lui Peter Kerek, și spectacolele companiei Rampa, teatru independent, Julie .RAMPA VS. Strindberg, Expoziția. RAMPA VS. Istvan Orkeny, Staipelochian. RAMPA VS. Cartea Șoaptelor, O noapte furtunoasă RAMPA VS. Caragiale, toate în regia lui Mihai Alexandru Ion. În această stagiune, din fericire, voi relua toate aceste spectacole (în afară de Teen Spirit). Lucrez la încă un proiect la Teatrul Bulandra, în regia Ancăi Maria Colțeanu, cu Manuela Ciucur, Emilia Dobrin și Catinca Nistor, țineți pumnii, e cam women on the verge of a nervous breakdown spectacolul, așa că avem nevoie. Și aștept publicul la spectacolele companiei RAMPA, pentru că avem planuri, încă nu pot spune nimic de program, dar dați un like la pagina de pe Facebook a companiei, noi vom posta, vom posta…

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?
Punct sensibil. Nu prea am făcut film, deși mi-aș dori mult. Pentru mine, înainte de teatru, a fost filmul. În liceu, vara, vedeam și cinci filme pe noapte. Era mai accesibil decât teatrul atunci. Plus că pe la 9 ani, am regizat, scris, și jucat în filmul artistic Divorțul. L-am creat împreună cu sora mea, inspirat de evenimente reale, joacă și verișorii mei, personajul principal, domnul Popescu, proprietar a trei fabrici, tată și soț neglijent, fiind întruchipat de Mihăiță care avea 5 ani. Eu jucam avocata domnului Popescu cu celebra replică: Îți promit că vei câștiga, îți promit, îți promit asta. Pe fundal se auzea Moonlight Sonata. Am luat Oscaruri pentru cel mai bun film, cei mai buni actori. Cred că succesul acestui film a făcut ca anul trecut să filmez la Moromeții 2 (mulțumesc domnului Stere Gulea). Are premiera în curând, în noiembrie, așa că sunt foarte nerăbdătoare să văd cum dau pe marele ecran.

Țara. Ce relație are Adela cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?
Relația cu țara, toate relațiile sunt complicate, nu? Love-hate relantionship. Sigur că sunt multe lucruri care nu-mi plac, care mă revoltă, contextul actual este foarte greu de digerat. Dar nu, nu vreau să emigrez, mă țin oamenii, chiar mă țin, cred că sunt destul de tari dacă reușesc ei chestia asta. Sunt și lucruri care îmi plac în țară, mâncarea e destul de bună. Lăsând gluma la o parte, eu cred că trebuie să luptăm pentru un viitor mai bun, sunt tineri atât de puternici care pot face lucruri senzaționale, dar ne trebuie răbdare și perseverență. Iar cu lumea, lumea evoluează atât de repede, pe atât de multe direcții, inteligență artificială, roboți, în jurul nostru se petrec multe, de unele nici nu știu. Așa că mi-e greu să spun dacă e o direcție greșită. Ce pot spune e că uneori, mie mi-e greu să mă adaptez la câte se întâmplă.

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Adela? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
De ceva timp am început să mă implic mai mult. Poate pentru că am mai crescut, până acum vreo patru ani, nu eram foarte interesată de viața cetății, trebuie să recunosc. Dar Adela votează, protestează, nu cred însă că voi primi titlul de cetățean model. Mă înspăimântă extremismul și violența. Cred că nu e bine să fim tăcuți în fața nedreptăților. Și e bine să reciclăm.

Idoli. Are Adela idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriței? Ca cine voia să fie atunci când era mică?
M-am ferit să-mi fac idoli. Dar pot spune că sunt oameni pe care îi admir, care mă inspiră, care mă enervează de ce buni sunt. Depinde mult și de perioada în care sunt. Acum, spre exemplu, sunt uimită de Lin-Manuel Miranda, e absolut genial și sunt bucuroasă că sunt contemporană cu el. Hamilton este musicalul pe care l-a scris el în întregime, muzică, versuri, timp de vreo 10 ani a lucrat la el, are niște monoloage de zici că le-a scris Shakespeare, totul e hip-hop, r&b, o nebunie de spectacol, de vreo lună numai asta ascult. Mai și joacă, și e bun, am văzut filmări pe youtube. Este un artist, creator, care mă marchează acum. Admir mult oamenii cu care lucrez: am lucrat, nici nu terminasem anul 3, cu Andrei Șerban, care m-a învățat lucruri la care și acum mă mai gândesc, plus actorii din Omul cel bun din Seciuan (m-a uimit Vlad Ivanov ca actor și om, Manuela Ciucur, Ana Ularu, Mirela Gorea, Alexandra Fasolă, Silvana Negruțiu, Cătălin Babliuc, etc etc, vedeți distribuția spectacolului, ar trebui să îi scriu pe toți), și am avut noroc de echipe fantastice. Am noroc și de prieteni care mă țin vie și pentru asta îi admir (Mihai Alexandru Ion mersi pentru toate cărțile și filmele și indicațiile regizorale care îmi dau mind-fuck). Când eram mică voiam să fiu ca Abramburica. Și o iubeam pe Veronica (fată bună și cuminte) și pe motanul Dănilă din binecunoscutul film românesc Veronica. A, și am început să mă uit la South Park, îi admir pentru umor pe Trey Parker și Matt Stone.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru.
Nu e deloc puțin lucru. Să mă iertați, am o listă lungă, eu merg cu ei, am încredere, căutați-i, sunt foarte tari: Mihai Alexandru Ion, regizor și dramaturg, Răzvan Nicolae Răduță, Maria Teodora Filip, Ana Maria Turcu, Gabriel Chirilă, Maria Mitu, Tudor Morar, Florin Crăciun Ionuț, Armine Vosganian, Liviu Popa, Costi Apostol, Diana Mereu, Lucian Teodor Rus, Tudor Morgovan, Mihai Niță, actori și actrițe, Diana Nistor și Călin Vasilescu scenografi.

Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
Povață, din musicalul care îmi place mie acum: Do not throw away your shot! Cam asta e. Mulțumesc și eu.