Așa cum vă promiteam în episodul anterior, continuăm povestea locului magic al Bucureștilor situat pe bulevardul Magheru, exact între străzile Arthur Verona și George Enescu. Dacă până în 1964 acolo găseam muzeul Simu, din 1965 a apărut, pe exact același spațiu, un bloc mare și frumos, gata să adăpostească oameni ai muncii din toate colțurile țării. Iar la parterul acelui bloc a fost construit celebrul magazin Eva.

Gândit ca un mall avant-la-lettre, exclusiv dedicat doamnelor, începuturile magazinului Eva au fost promițătoare: un spațiu comercial înaintea vremurilor sale, situat pe două niveluri, dar parcă un pic misogin. Pentru că era prezentat drept un magazin destinat doamnelor, dar dacă la parter erau articole de îmbrăcăminte și parfumuri, la etajul I găseam în general ustensile de-ale casei, în special destinate bucătăriei.

Filonul naționalist era însă foarte puternic servit și reprezentat de Eva, unde comuniștii își propuseseră să vândă doar materiale fabricate în România, popularizate de presa de propagandă ca fiind idealul în materie de modă și design european.

Sigur, stofele grosolane și ieftine din care era făcut de fapt ”design-ul românesc” constrastau puternic cu hainele purtate de cuplul de dictatori și apropiații acestora din cercul restrâns al puterii, care se desfătau cu țesături fine și parfumuri pe măsură, toate de import.

Între timp, în special începând cu sfârșitul anilor ‘70, magazinul Eva era de fapt un monstru al trecutului și-al hainelor pe care nimeni nu voia să le poarte. Exact acest fenomen a stat la baza a ceea ce a devenit realmente o legendă a României comuniste: banalii croitori au devenit un fel de Versace ai timpurilor, adevărați stiliști cărora li se cerea de către români să ”scoată untul” din stofe cumpărate la metru și să le transforme în haine care să amintească măcar vag de cele văzute prin filme.

Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic