Timp de 45 de ani, 23 august a fost Ziua Națională a României. Cum s-au serbat prima și ultima paradă de 23 august în București și ce a însemnat acea zi pentru fostul regim, în textele ce vor urma.

La 23 august 1944, Regele Mihai îl convoca pe mareșalul Ion Antonescu la Palatul Regal din București și-i cerea acestuia un armistițiu cu aliații. Antonescu refuză fără acordul prealabil al fostului aliat, Hitler. Luând act de refuz, regele Mihai îl arestează pe Antonescu și încredințează puterea țării unui guvern de uniune națională. 

Practic vorbind, victoria devine a comuniștilor. Aceștia vin la putere și proclamă 23 august zi națională.

După patru ani de zbateri, la 23 august 1948, se ține prima paradă dintre cele pe care istoria le va face celebre, în Piața Libertății, de lângă actualul parc Carol. Un articol din revista ”Caiete Silvane” semnat Dănuț Pop ne spune povestea acestei zile.

Coloana de manifestanți este condusă de muncitorii de la fabrica de cărămidă din oraș. În fruntea acesteia, două tinere muncitoare poartă pe brațe tablul salvatorului Stalin. La vederea imaginii cu Stalin purtat pe brațe mândru de tineri emoționați, mulțimea participantă izbucnește în aplauze exaltate. 

Îmbrăcată într-o stranie ținută sport, armata participă la un concurs de atletism pe stadion, menit să arate populației ”marea grijă pe care Guvernul nostru o acordă tinerilor militari”.

Pe tot parcursul ceremoniei se subliniază rolul armatelor sovietice în eliberarea României. Pe măsură ce se va avansa în comunism și Ceaușescu va fi tot mai rece față de Moscova, importanța acordată armatei ruse pentru ziua de 23 august a început să fie tot mai redusă, ajungându-se până la ignorarea completă a fostului aliat. 

După 41 de ani de la acea primă sărbătoare, a venit și ultima: 23 august 1989. Povestea ei, în episodul viitor.

Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic