Ana Donțu, poetă: “Adevărul e că trăiesc din scris, dar nu din poezie”

- - 5- 254 vizualizari

După ce ne-am ocupat să vă informăm cu privire la viața tinerilor noștri actori, de-acum începem să ne ocupăm serios și de poeți. Iată, așadar, poeții. Începem cu Ana Donțu, poetă mai ales.

Andrei Crăciun

Ana Donțu, poetă mai ales. Cum e să fii poet în România mileniului III, ce are specific o viață de poet în zilele noastre?
Întrebarea asta e foarte grea, pentru că mă plasează automat într-o „castă” a poeților și nu mă identific neapărat în felul acesta, poate nici nu e vorba de o grupare specială care ne face diferiți de restul, eventual cu o singură excepție: atunci când avem ceva de spus, mai curând scriem decât vorbim (sau mai și scriem, nu doar vorbim). Ar mai fi lecturile și festivalurile literare, care sunt nelipsite, dar aici diferența ar fi că, din când în când, mai suntem și acolo în față, nu doar în public. În rest, aceleași vicii și excese. Poate ne răzbunăm uneori diferit. Îmi amintesc când eram la o petrecere cu o prietenă, eram singurele de acolo care „aveam de a face” cu poezia, toată lumea era băută și s-a iscat o ceartă, nu-mi mai știu din ce cauză, dar prietena mea a fost afectată și s-a gândit să-i pedepsească citindu-le poeme. Pe vremea aceea, își făcea doctoratul despre un poet și avea mereu în poșetă un volum de poezie, prin urmare a scos-o și a început să declame versuri. Când i-au smuls cartea din mâini, citea de pe telefon, când i l-au luat și pe acesta, recita din memorie. Altfel, în zilele noastre, poetul nu are o viață mult diferită.

Pentru aceia care au deschis mai târziu ochii către poezie, dacă mergem la librărie și vrem să citim cărți de poezie de Ana Donțu– ce să căutăm? Detaliați-ne un pic viața și opera. Cum ați ajuns să scrieți poezie?
Am publicat o singură carte de poezie „Cadrul 25”, la Casa de Editură Max Blecher. A fost în 2015, nu știu în ce măsură se mai poate găsi în librării. Poezia mea s-a desprins treptat din jurnal, pentru că, dacă era ceva ce scriam constant, atunci asta era jurnalul personal. Era în timpul facultății, când stăteam la cămin, și scrisul meu era oarecum aluziv, fragmentat, nu spuneam niciodată nimic până la capăt, era un fel de cifru ca să știu doar eu despre ce e vorba. Începusem să merg la cenaclurile literare din Chișinău, cenaclul lui Alex Cosmescu de la facultatea de litere, al lui Dumitru Crudu la sediul Uniunii Scriitorilor din Moldova, și am observat asemănarea cu ce scriam eu, părțile comune, dar și faptul că poezia contemporană îmi oferă multe posibilități de expresie în acest sens, prin urmare îi împrumutam tot mai des stilistica pentru a-mi clarifica imaginile interioare. Modificarea asta în scris mi-a transformat și trăirile. Odată ce scriam despre ele altfel, le vedeam în altă lumină, erau mai intense. Trebuia să mă apropii ca să pot scrie despre ele, asta le făcea mai personale, mai ale mele. Cu timpul, poezia a substituit jurnalul. Asta s-a întâmplat la Sibiu, când ne-am adunat câțiva studenți în jurul lui Radu Vancu și am înființat cenaclul Zona Nouă. Nu mai puteam deosebi când foloseam poezia pentru a-mi exprima trăirile și când îmi foloseam experiența pentru a scrie poezie.

O să vă întreb vulgar, ca non-poeții, se poate trăi din poezie? Ce ar trebui să se întâmple pentru ca să se poată? Din ce trăiește o poetă a timpului nostru?
Adevărul e că trăiesc chiar din scris, dar nu din poezie. Scriu articole pentru o revistă de arhitectură, fac și design editorial. Nu cred că se poate trăi din poezie și poate nici n-ar trebui. I-am dat din start un alt rol. Nu aș face din ea o meserie, nu aș pune-o la treabă. Există și un risc atunci când poezia slujește altor scopuri. Poate greșesc, habar n-am.

ANA DONȚU A VENIT DIN BASARABIA ÎN ROMÂNIA

Țara. Ce părere aveți despre țara noastră, despre timpul prezent și despre viitor. Cum vezi dumneata viitorul României? Te interesează?
Bineînțeles că mă interesează, pentru că aici intenționez să fiu și în viitor, însă nu acesta este singurul motiv. Chiar am îndrăgit țara asta, în primul rând pentru oamenii ei și, dacă ar fi să plec la un moment dat, tot mi-ar păsa. Cunosc atâția români care au o părere foarte proastă și despre țară, și despre locuitorii ei, le pot spune chiar românofobi, deși ei înșiși s-au născut aici din părinți români, însă am întâlnit prea mulți oameni faini ca să le dau dreptate. Și tocmai din acest motiv nu-mi permit să fiu pesimistă nici în privința viitorului României, chiar dacă prezentul e așa cum e, cu multe probleme.

Emigrare. De ce nu ați emigrat, dacă nu ați emigrat? Ce vă ține acasă?
Am emigrat, dar în România. M-am născut în Republica Moldova. Locuiesc aici de câțiva ani și nu am de gând să plec.

Implicare civică. Este Ana implicată civic? Merge la vot? Protestează? Cum își manifestă cetățenia?
Da, am mers la vot, am fost și la proteste, am purtat discuții mai mult sau mai puțin politice, dar nu sunt un formator de opinie, sunt alții care o fac mult mai bine.

Literatura română astăzi. Care e treaba cu literatura română la zi? Dacă am vrea să citim o pleiadă de tineri poeți, un pupuriu (cum greșit, dar just se spune) de versuri, pe cine ne recomandați și de ce? Cum să procedăm?
În general, mă feresc să răspund la genul acesta de întrebări, nu că ar fi ceva greșit cu ele, dar nu sunt un observator critic și, cu siguranță, nu un bun sfătuitor. Nu am un sistem anume, citesc la întmplare, citesc de plăcere, ce-mi cade în mână, nu sunt neapărat în căutare de ceva, vânez emoțiile pe care mi le poate da o carte bună, nu urmăresc noutățile editoriale, ci mai curând scriitorii care îmi plac sau caut să descopăr alții noi. Am fost foarte tentată să mă eschivez până la capăt, dar voi spune câteva nume de tineri poeți: Ioana Vintilă, Alexandra Turcu, Alex Cosmescu, Andrei Dosa, Radu Nițescu, Krista Szöcs, Sînziana Șipoș, Ion Buzu. Astea sunt primele care mi-au venit în minte, dar există multă poezie bună azi din care ai ce să alegi.

CITAT
Cunosc atâția români care au o părere foarte proastă și despre țară, și despre locuitorii ei, le pot spune chiar românofobi, deși ei înșiși s-au născut aici din părinți români, însă am întâlnit prea mulți oameni faini ca să le dau dreptate. Și tocmai din acest motiv nu-mi permit să fiu pesimistă nici în privința viitorului României, chiar dacă prezentul e așa cum e, cu multe probleme.
Ana Donțu, poetă

5 recommended
comments icon 0 comments
254 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun


Bookmark?Remove?

Actrița Alexandra Sălceanu: “Văd un viitor clădit pe moralitate, pe bun simț, pe respect, pe loialitate, pe onestitate și pe bunătate, atât față de noi, cât și față de țară”

-

Alexandra joacă în multe teatre, de la Teatrul Național din București la Bulandra și Metropolis. Iată cum vede ea lumea în care ne mișcăm. Andrei Crăciun  Drum. Alexandra Sălceanu, actriță. De unde vine Alexandra și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pi... Mai mult »