Claudia Chiraș, actriță: “Spun cu mâna pe inimă că iubesc România”

- - 8- 351 vizualizari

Artista, originară din Botoșani, voia, în copilărie, să fie o a doua Sofia Vicoveanca. Astăzi este actriță în trupa independent Frilensăr, coordonată de Daniel Chirilă.

Andrei Crăciun

Drum. Claudia Chiraș, actriță. De unde vine Claudia și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format acrița de astăzi?
Vin din Botoșani, dar am copilărit la țară, unde mi-am descoperit înclinarea artistică într-un ansamblu folcloric. Spun despre asta tuturor, pentru că sunt mândră că am crescut printre tradiții și obiceiuri, care m-au îmbogațit din foarte multe puncte de vedere. Apoi, în liceu, am descoperit teatrul. Dupa cum bine se știe, Botoșaniul se laudă cu festivaluri de teatru pentru liceeni, organizate în fiecare an. La aceste festivaluri, unde am participat cu trupa liceului, și am și luat vreo două premii, am prins gustul, pentru ca apoi sa studiez actoria la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași.

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează în această toamnă/iarnă? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Claudia apetitul odată deschis după citirea interviului?
Deocamdată activitatea mea se învârte în spațiul independent. Fac parte din trupa de teatru ”Frilensăr”, coordonată de Daniel Chirilă. Anul trecut am jucat în ”Mălăieș în Călcăieș” , ”Once upon” și unele proiecte mai mici. Vara aceasta am facut parte din proiectul de teatru de strada ”Harap Alb”, iar în prezent mai pot fi văzută la Iași, la Teatru Fix, în ”Dreaming Romania” (regia Mihai Pintilei si Radu Horghidan), la Centrul Național al Dansului, în ”153 secunde” (regia Ioana Păun), la Teatrul LUNI de la Greenhours, în ”Mălăieș în călcăieș”și, deasemenea, am în plan un one-woman-show cu temă socială, la care am început să lucrez, dar nu vă zic nimic, că vreau să păstrez surpriza.



Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?
Aici cred că sunt prinsă pe picior greșit. Am cochetat ușor cu zona de video în câteva videoclipuri și reclame, dar am așa o senzație că ori ea nu mă place pe mine, ori fac eu ceva greșit. Cred că mai am multe de învățat în materie de film, dar sper ca pe viitor să mă pot lăuda și cu ceva roluri în seriale sau lungmetraje.

Țara. Ce relație are Claudia cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?
Spun cu mâna pe inimă că iubesc România. Am iubit-o mereu, de când eram copil, și am o încăpățânare incredibilă de a rămâne în țara mea, chiar dacă, poate, occidentul mi-ar aduce un trai mai bun.  Viitorul României… Nu știu cum va fi, dar știu cum sper să fie. Sper ca într-un viitor apropiat, valorile transmise în media să nu mai fie ”capatosești” și ”biancadrăgușenești”, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Sper ca tinerii să devină mai implicați în viața social-politică, și să fie din ce în ce mai conștienți de faptul că istoria se va scrie, mai ales, cu ajutorul lor. De un lucru sunt, însă, sigură: Va fi bine, chiar dacă deocamdată e mai greu să vedem luminița de la capătul tunelului. În ceea ce privește lumea. Cred că avem o problemă cu gestionarea tehnologiei. Ne cam privează de la contactul real cu oamenii, de la bucuria plimbărilor prin natură, de la privitul cerului înstelat, de la toate lucrurile astea pline de sens, de care începem să uităm, din ce în ce mai mult, pentru că stăm cu nasul în ecrane.

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Claudia? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
Da, da, și da. Votez în fiecare an și de fiecare dată când consider că votul meu este necesar. Nu, nu am votat la referendum (sâc!). Am ieșit în stradă la fiecare protest, în ciuda părinților mei care m-au rugat insistent să nu mai fac asta. Trebuie să recunosc că până acum 2 ani am fost o ignorantă din punctul ăsta de vedere. Acum mă interesează, și încerc să îmi fac și prietenii să fie interesați. Consider că toți suntem responsabili în a face din țara asta un loc mai bun, și putem face asta în fiecare zi. Cum? Se găsește! Uite, eu, de exemplu, nu mai cumpăr pungi, reciclez sticle de plastic, încerc să cumpăr legumele din piață, de la producătorii români, și mă cert cu oamenii care stau pe stânga, pe scările rulante, sau cu cei care aruncă gunoaiele pe jos. Fac ce pot și cum pot, și chiar cred că are importanță. Join me!


Idoli. Are Claudia idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actorului? Ca cine voia să fie atunci când era mică?
Când eram mică voiam să fiu a doua Sofia Vicoveanca, dar mi s-au mai schimbat opțiunile între timp. Momentan nu am idoli, dar sunt oameni pe care îi admir. Îmi admir părinții pentru tăria cu care au trecut prin viață, admir artiștii și persoanele publice, care se folosesc de influența lor, pentru a educa, și admir oamenii care își găsesc fericirea în simplitate.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.

Oh, Doamne! Asta cu ”artiștii care nu mai sunt” mă amuză de fiecare dată. Știți cum e? Îmi văd colegii, atât de dornici și de talentați, jucând cu săli în care sunt 15 amărâți de spectatori, dar ”nu mai avem artiști ca altădată”. Dar ați fost, domnilor, să-i vedeți pe toți? Noi ce putem spune? Că nu mai avem public ca altădată? Să vedeți ce colegi faini am în Frilensăr (Alina Mândru, Loredana Cosovanu, Daniel Chirilă, Tiberiu Enache, Ovidiu Cosovanu, Dumitru Georgescu)! Îmi mai place mult de Alexandru Voicu, de Silvana Mihai, de Ada Lupu. Oho! Și câți mai sunt, doar de-ați avea timp dumneavoastră să mergeți la teatru! În încheiere, aș vrea să rog spectatorii să-și închidă, pe bune, telefoanele mobile, la teatru, iar pe cei mai mici îi sfătuiesc să iubească ceea ce fac. Dacă faci ceva ce iubești, n-ai să muncești o zi în viața ta, zicea o vorbă de pe net. Ah, și nu uitați să beți multă apă, să faceți plimbări lungi prin natură, să zâmbiți mult, și să mergeți la teatru!


CITAT
Cred că avem o problemă cu gestionarea tehnologiei. Ne cam privează de la contactul real cu oamenii, de la bucuria plimbărilor prin natură, de la privitul cerului înstelat, de la toate lucrurile astea pline de sens, de care începem să uităm, din ce în ce mai mult, pentru că stăm cu nasul în ecrane.

Claudia Chiraș, actriță

 

 

 

8 recommended
comments icon 0 comments
351 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun