Daniel Chirilă, actor: “Dacă există vreun viitor, e azi. Și e educația”

- - 6- 353 vizualizari

Unul dintre cei mai dinamici artiști din România, Daniel Chirilă (actor, regizor, dramaturg) lucrează mult cu tinerii, face tot felul de spectacole, care despre dependența de alcool, care despre dependența de tehnologie, și este un cetățean foarte implicat. Iată.

Andrei Crăciun

Drum. Daniel Chirilă, actor, regizor, dramaturg, coordonator de proiecte în teatru. De unde vine Daniel și unde vrea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format artistul de astăzi?
Cred că am mâncat bine la mine acasă la Târgu Neamț, nu neapărat tot din farfurie ceea mi-a potențat cumva simțul critic și apoi am aterizat dintr-o dată într-o facultate de teatru în reconstrucție într-un oraș care visa la un pasaj, un super mall și refacerea unui teatru cu tradiție. Și de acolo am început să accept cam toate rolurile pe care le refuzau alții, am slăbit, m-am îngrășat, am slăbit iar, am început să joc pe 30 de lei și să fiu fondatorul unei trupe Frilensăr care și-a construit promovarea înaintea primului spectacol, spectacol care purta numele trupei și al cărui text l-am scris după ce am renunțat să lucrăm la un spectacol pe un text de Ștefan Peca care nu mai era neapărat textul lui Ștefan Peca pentru că modificasem mult prea mult. Apoi a venit Bucureștiul, s-au strâns mai mulți în trupă, actori foarte buni, Green Hours, festivaluri și noroc. Deocamdată. S-a format învățând de la alții. Și nu e falsă/proastă modestie. Am făcut parte dintr-o generație muncitoare și talentată, după care am văzut multe spectacole. Mi-am adus aminte că trebuie să fii încăpățânat și cumpătat că trebuie să faci lucrurile în felul tău și că oboseala e doar o altă stare din viață. Artistul de azi, deși nu-mi place termenul pentru că sună pompos și pune presiune pe mine, habar n-are unde se îndreaptă, deși uneori simte că se duce undeva. Lucrurile se întâmplă și deocamdată se întâmplă destul de bine. Visul-glumă e director la TVR.

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat (sau ați produs) în stagiunea trecută și ce urmează în această toamnă/iarnă? Unde să vină publicul spectator să vadă, apetitul odată deschis după citirea interviului?

Am jucat în “Mălăieș în Călcăieș” la Teatrul LUNI de la Green Hours și prin festivaluri. Cam asta e partea de actorie în care mă mai desfășor. Posibil să o fac și-n cârje sau de la azilul de bătrâni dacă se va ajunge acolo. În asta sunt de găsit la Green Hours cel mai probabil la început de decembrie. Tot la Green în perioada următoare se mai joacă în regia și dramaturgia mea spectacolele “Mioritza” și “Înaintea erei noastre”. Pe 4 noiembrie fac luminile, universul sonor și proiecția video pentru “Bătălii,regi și elefanți” care se joacă la Point. În rest, am fost și sunt co-regizor (alături de Ștefan Lupu) și scenarist pentru spectacolul “Crud” care a avut premiera la Sala Mică a Teatrului Național București și care se joacă pe 22 noiembrie în Festivalul “Impuls” de la Teatrul de Animație Țăndărică București, sunt coordonatorul (alături de Jo Brăilescu) proiectului “C.E.V.A” și al spectacolului “#Boomerang” creat de adolescenții trupei C.E.V.A din Târgu Neamț, am fost regizorul momentului de final de la Gala Hop 2018, am fost coordonatorul Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț (secțiunea Târgu Neamț) și sunt coordonatorul Centrului de scriere dramatică – DramAnima de la Teatrul de Animație Țăndărică ceea ce înseamnă că în fiecare lună lucrez cu niște tineri tot felul de exerciții pe genul ăsta de scriere. Tot în cadrul DramAnima pe la jumătatea lui noiembrie va avea loc un atelier cu 4 tineri dramaturgi din țară care vor lucra la un text colectiv adresat copiilor. Până atunci sunt la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț și lucrez la două spectacole, unul pe dependența de alcool și unul pe dependența de tehnologie și am mai lucrat de curând la Iași la un spectacol care vorbește despre consumul de droguri în rândul tinerilor, așa că din dependență în dependență o să am  3 premiere în 5 zile în prima jumătate a lui noiembrie – “SuperOk!” de Mircea Moroianu, regia eu, pe 8 noiembrie la Teatrul Tineretului Piatra Neamț, “Don’t do drugs” de George Cocoș, regia eu, de pe 12 noiembrie prin vreo 10 licee din Iași și apoi prin spațiul independent și “Consum excesiv”, text/regie eu, la Teatrul Tineretului Piatra Neamț pe 15 noiembrie.

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?
Consacrarea video nu există. Am un singur scurtmetraj, “Țigara de după” se cheamă, lucrat cu niște omuleți independenți, a fost filmat acum 3 ani cred și țin minte că eram oribil și nu înțelegeam de ce m-au ales. Acum am înțeles că va fi proiectat în noiembrie la Point. Faza bună e că treaba asta cu “Țigara de după” e o serie de scurtmetraje în care mai joacă câțiva actori tineri, deci dacă ajungeți la Point mai sunt și alții, deci s-ar putea să fie bine. Cred că la video e vorba de foarte mult exercițiu, iar cu exercițiul ăsta n-am avut ocazia. Poate doar în facultate o singură dată cu un rol episodic într-un film jenant. Una peste alta, consacrarea video nu există.

MÂNTUITORUL PE CAL ALB

Țara. Ce relație are Daniel țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede el viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?
Nu mi-am pus niciodată problema plecatului. Nici când eram mai mic și nici acum. Deși cred că aș reuși să mă adaptez oriunde. Nu sunt vreun naționalist, nu mă leagă atât de multe de țara asta, cred că ne înțelegem greșit istoria, cred că nu avem răbdare cu prezentul, cred că suntem “by default” mult prea pesimiști cu viitorul, dar cu toate astea niciodată n-am simțit organic vreo stare de lehamite de să-mi iau traista în spate și s-o tulesc dincolo. O să spun o tâmpenie: dacă există vreun viitor, e azi. Și e educația. Dar aia aplicată, a dialogului și a împărtășirii. Probabil vine din stângismul meu impur căpătat pe trenurile patriei. În general, în aceeași tradiție pesimistă cred că lumea reia niște cicluri, iar ciclul ăsta pe care îl trăim e unul din ăla nasol extremist vindecabil prin dialog și încăpățânare. Poate. Suntem din ce în ce mai polarizați și asta contribuie la tot ce se întâmplă și la direcția din discuție și în cazuri de astea nu cred să apară nu știu ce Mântuitor pe un cal alb, ci cred că mai degrabă e o soluție de grup, de societate, de uniuni, de etc. De timp și spațiu. De naiba să știe.

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Daniel? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
Citesc, mă informez, încerc să fiu echilibrat, votez, nu votez, protestez după ce judec bine care-i faza și de ce și-ncerc ca în aproape fiecare spectacol la care lucrez să apară și o formă de revoltă vis-a-vis de sistem (care nu e neapărat construit dintr-un singur partid de guvernământ). Implicarea în viața cetății e dată de alegerea pe care am făcut-o și anume de teatru. Arta la urmei urmei e politică. Plus că am și-o predispoziție spre asta. În rest, urmăriți Funky Citizens, Rise Project, Recorder și Să fie lumină.

Idoli. Are Daniel idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actorului? Ca cine voia să fie atunci când era mic?
N-am avut și nu cred că am idoli. Am preferințe, dar nu până acolo încă să fiu topit. Singurul idol pe care l-am avut pentru o scurtă perioadă a fost un văr care era multiplu olimpic la fizică, actual cercetător în Franța. Dar cam atât.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
Nu sunt buni pentru că sunt tineri, ci doar pentru că sunt muncitori și/sau talentați: Loredana Cosovanu, Alina Mîndru, Cosmina Olariu, Tiberiu Enache, Tudor Morar, Ovidiu Cosovanu și Alex Popa. Și mai sunt actrițe și actori în care cred: Claudia Chiraș, Irina Sibef, Ana-Maria Pop, Eliza Teofănescu, Dumitru Georgescu, Adi Dima, Ștefan Craiu. Cuvânt de încheiere: Dacă n-ați văzut nimic la teatru, înseamnă că nu e.

CITAT
Nu mi-am pus niciodată problema plecatului. Nici când eram mai mic și nici acum. Deși cred că aș reuși să mă adaptez oriunde. Nu sunt vreun naționalist, nu mă leagă atât de multe de țara asta, cred că ne înțelegem greșit istoria, cred că nu avem răbdare cu prezentul, cred că suntem by default mult prea pesimiști cu viitorul, dar cu toate astea niciodată n-am simțit organic vreo stare de lehamite de să-mi iau traista în spate și s-o tulesc dincolo.
Daniel Chirilă, actor, regizor și dramaturg

6 recommended
comments icon 0 comments
353 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun


Bookmark?Remove?

Cătălin Babliuc, actor: “Oamenii vor să vadă oameni reali în fața lor, să audă o respirație, o scândură care scârțâie, să trăiască emoția actului viu”

-

ACTORI ÎN PANDEMIE. Cum i-a mers lui Babliuc (care a avut coronavirus) și ce crede el că urmează pentru teatru, filme, țară, lume și altele. Andrei Crăciun Cătălin Babliuc, a venit acel moment din an în care, delicat, dar ferm, trebuie să te luăm din nou la în... Mai mult »

Bookmark?Remove?

Voica Oltean, actriță: “Cred că actoria se poate învăța oriunde. La tine în baie, în școală, în teatru, în fața camerelor, în dormitor, în parc și, de ce nu, și pe Zoom”

-

ACTORI ÎN PANDEMIE. Vă întrebați, firește, ce a făcut în anul 2020 foarte tânăra noastră actriță Voica Oltean (e născută în anul 2000). Iată. Andrei Crăciun Voica Oltean, să nu lăsăm colbul uitării să se aștearnă peste numele tinerilor noștri actori. Așa că vi... Mai mult »