Alexandru-Sebastian Sandu are 29 de ani și este antreprenor din 2015, când a început o afacere în domeniul printării & scanării 3D. S-a îndreptat spre antreprenoriat prin programul „România Start-Up”, în cadrul căruia a primit o finanțare după ce timp de câteva luni a trecut prin „pregătiri, cursuri, scriere de bugete, plan de afaceri, analize peste analize, concursuri și emoții”.

Până să devină antreprenor, Alexandru a absolvit liceul tehnologic „Grigore Moisil” din Brăila, după care a urmat cursurile Facultății de Transporturi, secția Telecomenzi și Electronică, de la Politehnica București. Domeniul acesta l-a cucerit, așa că imediat după absolvire s-a înscris la un master de sisteme inteligente, în cadrul aceleiași facultăți.

Cum ți-a venit ideea unei afaceri cu printare și scanare 3D?
Ca orice persoană cu acces la internet, vedeam filmulețe cu scanarea, proiectarea și mai ales printarea 3D. Părea ceva interesant de învățat și știam că eu îmi doresc să fac ceva nișat, care totuși să ofere și o ușoară impresie de joacă. Așa că m-am decis să mă apuc de asta, fără să știu dacă va merge sau nu. Nu aveam deloc experiență în antreprenoriat, dar timpul a dovedit că a fost o idee bună. Sigur, n-a fost ușor deloc.

Cât de mult (sau de puțin) te-a pregătit facultatea din România pentru antreprenoriat?
Îmi asum riscul de a supăra anumite persoane. Nimic în cei vreo 18 ani petrecuți prin instituțiile de învățământ din România nu m-a pregătit pentru antreprenoriat. În școlile din țară nici măcar nu se discută serios cele mai elementare noțiuni de educație financiară, deci până la cea antreprenorială e un drum incredibil de lung.

În mod clar, programa școlară ar trebui să pună mai mult accent pe dezvoltarea acestor abilități, pentru că nu toți vor deveni fondatori de start-up-uri, dar foarte mulți vor lucra în ele. Iar în aceste start-up-uri, mindset-ul trebuie să fie unul antreprenorial, de la lider până la cel mai proaspăt junior al echipei.

Care au fost primii pași ai companiei tale, 3D Printare Scanare, în drumul spre dezvoltare?
Imediat după încheierea etapei de implementare, care a durat circa trei luni, ne-am trezit cu cheltuieli mai mari decât veniturile și decât puteam susține la acel moment. Mă refer la chirie, salarii, utilități, materie primă, marketing etc. Au fost șase luni destul de grele, însă ușor-ușor, concentrându-ne pe calitatea lucrărilor și pe construirea relațiilor interumane cu clienții, am intrat în „zona verde”, unde veniturile depășeau cheltuielile (sau măcar erau pe acolo).

De la acel punct, am construit lucrurile pas cu pas, mai liniștit și mai așezat, gândind pe termen mediu și lung. Astăzi, compania se află într-o poziție foarte bună pe piața din București – top 3 – în domeniul ei de activitate. Avem deja o rețea extinsă de colaboratori la care apelăm punctual în funcție de nevoile fiecărui proiect. Marja de profit e una bună, câtă vreme depui efort să livrezi calitate.

Vara trecută ai co-înființat Asociația de Educație și Progres prin Tehnologie. De ce?
La fel ca multor alți oameni din jurul nostru, sistemul educațional în care ne-am petrecut peste jumătate de viață ne-a lăsat un gust amar. Ne-am dat seama că nu eram pregătiți, nici profesional și nici psihic, pentru viața reală. Din 2016, 3D Printare Scanare a început să susțină prezentări pro-bono în școlile din București și împrejurimi. Mergeam cu o imprimantă 3D, un scanner 3D, multe obiecte și proiecte printate 3D și discutam cu elevii despre domeniu.

Ulterior, pentru că unii profesori erau reticenți și presupuneau că avem o agendă ascunsă, dar și pentru că doream să implicăm și alți oameni de bine în această inițiativă, am luat decizia să fondăm Asociația Educație și Progres prin Tehnologie. În acest moment, asociația e în căutare de voluntari și persoane care să ne ajute să înmulțim numărul de școli la care susținem prezentări. Putem susține financiar și cu echipamente inițiativele, însă timpul nostru e destul de limitat.

Ce gol din sistemul de învățământ românesc încearcă să umple asociața?
Unul dintre lucrurile care au lipsit și încă lipsesc din sistemul educațional din România sunt activitățile practice. Pur și simplu, acțiunea de a concepe ceva, de a construi ceva cu mâinile tale, te dezvoltă enorm din punct de vedere mental. Educația nu se poate face doar cu teorie, ai nevoie să aplici practic măcar o parte din ceea ce înveți, altfel rămân toate niște noțiuni abstracte. Aici încercăm noi să intervenim. Dorim să-i încurajăm pe copii să-și imagineze obiecte utile, să învețe să-și transforme imaginația în modele 3D, să le printeze 3D. În acest mod văd tot traseul, de la idee până la obiectul fizic.

Cum stă România din punct de vedere al tehnologiei în școli, comparativ cu alte țări europene?
Situația nu este roz. Unele școli din București își permit să achiziționeze echipamente noi și inovative. De asemenea, există în prezent numeroase inițiative, mai ales private, pentru acordarea de grant-uri pentru tehnologizarea insituțiilor de învățământ. Însă alte școli nu au nici măcar un mini-laborator IT. Nici nu vreau să mă gândesc la situația din restul țării. Ținând cont de direcția generală a României, nu prevăd îmbunătățiri pe viitor.

Ce schimbări ar trebui să se petreacă în școlile din România pentru ca tinerii să aibă mai multe oportunități la finalul studiilor?
Eu cred că școlile profesionale puteau fi o idee bună, dacă ar fi fost aplicată corect. Din păcate, ele au fost văzute ca liga a doua a liceelor. Acum, lumea învață totul și nimic, chiar și în liceele tehnologice. Ar trebui ca programa să cuprindă mai multe materii care să pregătească oamenii, atât pentru viața de adulți funcționali, cât și pentru o carieră profesională. Sigur, materii organizate pe diverse axe, ca să nu se ajungă iar în punctul în care elevii învață despre toate, dar nimic cu adevărat bine.

Ce sfaturi i-ai da unui tânăr absolvent de liceu de la noi? Să rămână în țară sau să își continue studiile afară?
E un subiect sensibil, pentru că în cadrul prezentărilor noastre nu dorim să influențăm participanții privind o astfel de decizie. Suntem încrezători că fiecare persoană știe ce e mai bine pentru ea și își asumă hotărârile luate. Eu am avut ocazia de mai multe ori să părăsesc țara, dar am rămas aici și încerc să dezvolt ceva. Dar nu se știe niciodată ce ne rezervă viitorul.

Dar unui tânăr care are „porniri” antreprenoriale?
Cel mai important e să facă tot ce poate ca să aplice ideea, să o testeze, să găsească persoane pe care să le determine să creadă în ea. Să nu piardă timpul. Cum spun eu mereu, ideea valorează 10%, iar execuția 90%. Contează mult echipa pe care reușești să o aduni în jurul tău, pentru că foarte puțini răzbat singuri, mai ales dacă nu există finanțe nelimitate. De asemenea, ajută și participarea la evenimente care tratează diverse aspecte ale antreprenoriatului. Ce nu ar trebui să facă? Să nu renunțe niciodată.

Cum vezi actuala generație de tineri a României și ce capacitate are ea să schimbe lucruri în țară?
Ținând cont că cei trecuți de 35 de ani au prins măcar șase ani de regim comunist, cu toate părțile sociale negative ale acestuia, aș spune că actuala generație de tineri e singura șansă a acestei țări de a ieși din spirala care ne duce din ce în ce mai jos. Cred că tinerii ar trebui ascultați și băgați mai mult în seamă, pentru că vin cu suflu nou și cu metode inedite de a face lucrurile. Iar România are nevoie cu disperare de un suflu nou, de la clasa politică până la cadrele din învățământ și ofițerii de poliție.