Interviu cu o tânără scriitoare (originară din Slatina, veți vedea) care tocmai a predat înspre publicare o carte despre care se va vorbi îndelung.

Andrei Crăciun

Diana Bădica, tânără scriitoare, originară din Slatina. Despre scris, vorbim puțin mai târziu. Slatina. Ce mai e, domnișoară, pe la Slatina? Slatina, încotro?

Îmi place foarte mult să vorbesc despre Slatina. Când eram copil, mi se părea nedrept să nu văd Slatina pe harta de la meteo. Merg rar acasă, dar orașul pare tot mort și împăiat ca acum 15 ani, deși numărul mașinilor străine a crescut, acum se formează ambuteiaje și la olteni, lanțurile de hypermarket-uri au intrat pe piață, în centrul orașului a apărut o fântână cântătoare, iar Căcâna a devenit loc de petreceri de partid. Locul acela, în ciuda numelui, era un loc liniștit unde clasa muncitoare făcea un grătar, înota, respira aer curat. Poate ar trebui să scriu monografia urbei în care a locuit Ceaușescu o perioadă și unde s-a născut Darius Vâlcov, un veritabil iubitor de artă, un exeget al economiei, cunoscut slătinenilor din perioada tranziției când era susținătorul și grabnic ajutătorul celor disponibilizați din fabricile orașului. Încotro? E trist. Oamenii mulțumiți de liniștea orașului o să spună că înspre bunăstare și creșterea calității vieții, dar o să spun că înspre consum, prestigiu social și kitsch. Desigur, după 30 de ani de conducere haotică e cam greu de crezut că, în orașul tău, viață bună poate să însemne și altceva decât trotuare cu piatră cubică ori panseluțe supralicitate de primari care primesc teancuri de bani în cimitire. Nota bene: și primarul care i-a urmat lui Vâlcov a fost condamnat pentru trafic de influență și spălare de bani, fiind inculpat în același dosar cu economistul țării.

Scrisul. V-am regăsit pe lista autorilor de astăzi într-un volum colectiv publicat de prestigioasa editură Humanitas. Care e treaba cu acești prozatori de astăzi? Sunteți parte dintr-o generație, și dacă da – cum e ea, generația?
Nu mă simt parte a unei generații, nu știu dacă optzeciștii o făceau, nici dacă ceilalți, cei care scriu acum, o fac. Eu sunt un om care scrie, un om atent, care observă ce se întâmplă în jurul lui și vrea să spună ce vede, crezând că poate, poate, va ajuta oamenii cumva. Nu reușim toți să revoluționăm un domeniu, dar cred că fiecare, dacă face bine tot ce ține de el, ar putea să-i susțină pe alții să meargă spre mai bine. Trăim într-o democrație tânără, iar societatea civilă de azi poate reprezenta fondul celei care va lucra cu politicul, nu se va lupta cu el pe toate fronturile, cam cum facem noi acum. Există un domeniu în România care merge bine, unde leaderii au viziuni clare, adoptând concepte și direcții actuale, ajutate de dezvoltarea tehnologiei? Poate-o exista și nu știu eu. 

Ce mai scrieți? Când debutați cu un roman-fluviu, frumos, ca în secolele XVIII-XIX-XX?
Gata, s-a scris, cum spune poetul Andrei Crăciun. S-a predat, are copertă, romanul apare luna viitoare pe piață. Am scris mult la el, dar n-a ieșit fluviu. Poate pentru că Oltul care străbate Slatina este doar un râu. Atât s-a putut și la mine, 450.000 de semne, 200 de pagini. Altfel, în afară de asta, mă retrag în ceva articole non-fiction, iar asta-mi place mult.

Dumneavoastră sunteți și poetă la bază. Care a fost treaba cu debutul dumneavoastră în poezie, Enșpe mii de dimineți, înregistrat la Casa de Pariuri Literare? Se mai găsește în librării? Unde citesc niște Bădica, dacă mi se face poftă văzând acest interviu?
Sunt poetă la bază pentru că n-am avut ce face în 2015, scrisesem ceva poezie și aia a fost, asta am decis eu atunci că trebuie să fac. Îmi mai trimite lumea câte o poză cu Enșpe mii de prin vreo librărie, coperta mi se pare și acum frumoasă, dar cartea nu cred că se găsește ușor.      

Viitorul României. Ce părere aveți dumneaovastră de viitorul țării noastre, România? Vă interesează țărișoara, aveți o abordare nae cațavenciană a chestiunii sau cum? Care e natura relației dintre țara noastră și Diana? De ce nu ați emigrat (deocamdată)?
Nu am emigrat pentru că scriu, pentru că am nevoie să văd cum se comportă românul ca să scriu despre el, am fost plecată perioade scurte, dar niciodată cu gândul să rămân acolo. Am multe de făcut aici, nu dintr-o loialitate față de țară sau din patriotism, ci pentru că aici e locul meu și aici vreau să fac să fie bine. Viitorul nu-mi pare nici clar, nici frumos, mă enervează să văd cât de ușor se prostesc masele, cum gândirea nu mai funcționează pentru operații simple atunci când ești manipulat. Teoria o știam, dar practica mă omoară. Atât de ușor deformezi realitatea istorică doar neluând în calcul câteva criterii ori contextul european. Mă gândesc uneori la bunicii mei – nici ei nu credeau că războiul va ajunge tocmai la ei în sat, în neinteresantul județ Olt, dar războiul a venit, iar străbunicii mei au luptat pe front.

Cum vă manifestați cetățenia? Ce faceți când faceți – protestați, votați sau cum?
Protestez, votez, mă documentez, îmi întreb prietenii mai deștepți despre impozite și schimbări legislative, explic mai departe ce înțeleg. Deși am părinți cu viziuni democrate, le explic o propunere de modificare a unei legi doar ca să mă asigur că înțeleg cât de gravă e situația și că vor explica și ei altora, nu pentru că ar vota în dezacord cu ideile lor. Sau cu ale mele.      

Cuvânt de încheiere, povață pentru cei mai tineri.
Cei mai tineri ar face bine să-și dezvolte gândirea critică și să verifice o informație în mai multe locuri, să caute să gândească dincolo de hic et nunc, ca să folosesc și latina, să mă simt bătrână. Să călătorească pentru interacțiunea cu alte culturi, nu pentru posturile din social media și să-și dezvolte empatia, ceea ce doresc la toată lumea, de fapt.

CITAT
Am multe de făcut aici, nu dintr-o loialitate față de țară sau din patriotism, ci pentru că aici e locul meu și aici vreau să fac să fie bine. Viitorul nu-mi pare nici clar, nici frumos, mă enervează să văd cât de ușor se prostesc masele, cum gândirea nu mai funcționează pentru operații simple atunci când ești manipulat.
Diana Bădica, scriitoare