Irina Cărămizaru-Popescu, artistă: “Nu m-am gândit niciodată să plec și nici nu cred că mă voi gândi la asta vreodată”

- - 1 vizualizari

De unde vine Irina Cărămizaru-Popescu și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format artista de astăzi?

Irina vine din București, sector 1 mai exact. Când eram mică îmi doream să fiu cântăreață, și părinții m-au înscris la liceul de muzică Dinu Lipatti la vioară. În clasa a șaptea am mers cu vioara în spate împreună cu sora mea, la teatrul Bulandra. După spectacolul Hamlet în regia lui Liviu Ciulei, am știut că asta vreau să fac. Îmi plăcea să merg la teatru, dar atunci am luat cumva decizia să urmez drumul ăsta. Au urmat cursuri la școala populară de artă, liceul vocațional secția actorie, facultatea de teatru, masteratul și nu mă opresc, poate și doctoratul pe viitor. Nu am renunțat la muzică. E încă o pasiune pe care o mențin vie prin diferite proiecte, și e o bucurie imensă când am posibilitatea de a împleti iubirea pentru teatru cu pasiunea pentru muzică.

În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează în această primăvară? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Irina, apetitul odată deschis după citirea interviului?
Stagiunea asta am avut două premiere. Spectacolul Coriolanus la teatrul Bulandra sala Toma Caragiu, în regia lui Alexandru Darie și Femeia, eterna poveste la teatrul Stela Popescu în regia lui Attila Vizauer. Acum repet la teatrul Stela Popescu cu regizorul Tony Adam. Pregătim un spectacol pentru copii, dar și pentru părinți. E ceva destul de diferit. Premiera va fi pe 31 martie. Vă aștept cu drag!

Țara. Ce relație are Irina cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României?

Iubesc ceea ce fac, și iubesc graiul românesc. Nu aș juca în altă limbă. De asta nu m-am gândit niciodată să plec și nici nu cred că mă voi gândi la asta vreodată. Îmi iubesc țara la bine și la rău, ne-am unit de când eram în fașă cu primele”mama” și “tata” și am avut o relație cu… multe încercări. Ca în orice relație, lucrurile merg spre bine doar dacă lucrezi și te implici. Asta încerc să fac, cât pot.

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Irina? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?

Da, votează Irina. E un drept pe care părinții noștrii nu l-au avut și a fost câștigat. Oameni s-au jertfit ca eu să am posibilitatea de a alege, și o văd ca pe o responsabilitate. Mă implic în viața cetății cum pot. Nu am inițiat campanii dar m-am alăturat mereu când am avut cum să ajut.

Care au fost cele mai interesante întâlniri pe care le-ați avut de când sunteți actriță? Dar cea mai interesantă întâmplare trăită pe scenă și, de ce nu, cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță.

Cele mai interesante întâlniri sunt mereu întâlnirile cu rolurile noi. Când încep lucrul la un spectacol, descoperirea traseului, rolului, sunt pentru mine ca venirea lui Moș Crăciun de pe vremea când eram copil. Cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat de când sunt actriță…  Fără îndoială, întâlnirea cu Alexandru Darie în procesul de creație a spectacolului Coriolanus. E un regizor pe care îl iubeam din liceu, de când am văzut Iluzia comică la teatrul de Comedie, și pentru mine a fost o bucurie enormă să lucrez și să învăț de la el. A fost ca o școală, și mă simt norocoasă că am avut o astfel de întâlnire.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
Constat cu bucurie că multe nume de actori tineri pe care voiam să îi recomand, au fost deja intervievați. Așadar, recomand pe Andreea Mateiu, Alexandra Sălceanu, Alexandru Chindriș, Oana Pușcatu. În încheiere… Nu mă pricep eu la a da povață… am învățat de-a lungul timpului că cel mai sănătos e să te uiți la propriile carențe, nu la ale celorlalți, să le accepți și să încerci să le repari pentru a evolua.

CITAT
Am învățat de-a lungul timpului că cel mai sănătos e să te uiți la propriile carențe, nu la ale celorlalți.

Irina Cărămizaru-Popescu, artistă

comments icon 0 comments
1 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun


Bookmark?Remove?

Elvira Lupșa, om de artă: “Pentru a susține libertatea câștigată trebuie să ne implicăm cumva în viața comunităților de care aparținem și să spunem repetitiv ce nu funcționează, ce nu ni se pare corect”

-

Elvira a crescut și a studiat în Franța și în Statele Unite ale Americii, la New York. De câțiva ani s-a întors în România, acasă, și își duce viața în slujba artelor frumoase. În acest an este coordonator al prezenței României la Bienala de Artă de la Veneția... Mai mult »