Kira Frolu, pianistă: “În România am avut mare noroc să am niște profesori deosebiți, care să mă motiveze și să mă inspire”

- - 7- 608 vizualizari

Kira e o foarte tânără pianistă, studiază la Royal Academy of Music din Londra și este, cumva, reprezentativă pentru generația noastră de tineri plecaț la studii în străinătate. Ce cred ei despre lumea de ieri, cea de astăzi și cea de mâine. Iată.

Andrei Crăciun

Pianista Kira Frolu, una dintre cele mai talentate și promițătoare studente românce la Royal Academy of Music din Londra, asta găsesc despre dumneata pe internet. Cine e Kira Frolu? De ce muzica, de ce pianul, de ce Royal Academy of Music? Care e povestea ta, Kira?
Kira Frolu: Chiar dacă nu vin dintr-o familie de muzicieni, am fost însoțită de muzică de mică: lecții de balet, cor de copii, ore de pian, concerte, filme și multe altele. Dintotdeauna muzica m-a emoționat, m-a făcut să mă simt bine, m-a ajutat să trec peste probleme, să îmi ating niște scopuri – ca o prietenă care este mereu acolo să mă sprijine. Am început pianul la 6 ani la Școala de Muzică nr. 3 din București, la clasa doamnei profesoare Mihaela Nemțeanu. Trei ani mai târziu mă îndrăgosteam de Chopin și voiam să cânt mai mult, așa că părinții au fost de acord să mă mute la Liceul de Muzică “Dinu Lipatti”, unde cu doamna profesoară Elena Petrenco mi-am început drumul spre o carieră muzicală. Dupa multe olimpiade, concursuri, concerte și multe solfegii la teorie, am vrut să încerc ceva nou și m-am dus în clasa a noua la Liceul Lazăr, la filologie. Din clasa a unsprezecea m-am mutat la Londra la Purcell School și am început să studiez cu William Fong, un profesor grozav cu care lucrez și acum la facultate, la Royal Academy of Music (anul I!). Academia m-a atras demult, mai mergeam din când în când pentru lecții și mă fascinau intrarea și coridoarele cu tablouri si candelabre, iar prin geamurile ușilor vedeam câștigători ai concursurilor internaționale pe care îi urmaream pe internet și mă gândeam că într-o zi voi fi și eu una dintre ei. Nu în ultimul rând, decizia s-a bazat și pe relația dintre mine și profesorul meu, de pe urma căreia am avut numai de învățat.

Chiar așa, Kira – de unde acest frumos nume? Care e istoria lui?
Kira Frolu: Mama mea este brăileancă și prima oară a auzit numele acesta în copilărie, odată cu nuvela “Chira Chiralina” de Panait Istrati. Numele în sine înseamnă “lumină” sau “răsărit”, dar și “bucurie”, iar personajul principal din nuvelă este o fată foarte frumoasă pe care o iubește toată lumea. E un nume…. perfect.

Care a fost relația ta cu sistemul de învățământ românesc?
Kira Frolu: Î
n România am avut mare noroc să am niște profesori deosebiți, atât de pian și teorie muzicală, cât și la școală, care să mă motiveze și să mă inspire. Sistemul de învățământ, însă, nu pot spune că a oferit ceva în special, cu excepția Olimpiadei de Interpretare, care era evenimentul principal pentru elevii din școlile de muzică. În afară de concursuri, nu sunt multe locuri în care tinerii muzicieni sunt invitați să cânte. Diferența dintre statutul de “mici artiști” pe care îl au copiii în Anglia și cel de “elevi” în România este foarte mare.

DORUL DE CASĂ: POFTA DE O SANA ȘI UN COVRIG

Londra. Cum e să trăiești la Londra? Îți e dor de România? Te mai întorci acasă, să trăiești în țara noastră?
Kira Frolu: Londra este un oraș foarte viu. Poate uneori prea viu; vorbesc de “rush hour” când îți vine să ai un atac de panică de la aglomerație. În momente ca astea mi se face dor de București. Și când mi se face poftă de o sana și un covrig. Și totuși, Londra este un paradis. În fiecare zi sunt concerte, expoziții, librării superbe, cofetării – tot ce îți dorești. Oameni întâlnești din toate colturile lumii și înveți așa de multe din orice scurtă conversație. Lumea în general este foarte prietenoasă, și la facultate și în afară. Mai puțin cand rezervi online camere de studiat pe ASIMUT, pentru că atunci toată lumea e pusă pe vânat…! Mi-a fost destul de greu să mă adaptez în primul semestru și să găsesc un echilibru. Este foarte ușor să pleci dis de dimineața la facultate și să te întorci după zece seara, realizând că încă mai ai o tonă de lucruri de făcut. Din fericire acum îmi fac un program și o listă pentru fiecare zi, lucru care mă ajută foarte mult. Acasă vin cu mare drag în fiecare vacanță și îmi face mare plăcere să mă plimb prin oraș să văd ce mai e nou sau să mă văd cu prietenii mei. Vara trebuie neapărat să mă întorc pentru că se culeg cireșele, iar în toamnă stau pentru câteva concerte de la Festivalul Enescu.

Cum îți imaginezi tu că vor fi următorii douăzeci de ani din viața ta? Viitorul României cum îl vezi de la Londra?
Kira Frolu: Douăzeci de ani ar fi aproape încă o viață pentru mine, e foarte mult timp. Dar să zicem, mi-ar plăcea să duc muzica în diferite locuri, cu piese și oameni care îmi sunt dragi. Asta, după ce am câștigat o sumedenie de concursuri internaționale, printre care neapărat și Concursul Enescu – ca să îmi asigure o carieră de succes și puțină faimă, așa de încurajare. Mi-ar plăcea să organizez niște cercuri pentru copii în România, unde să fie ușor să vină să cânte împreună, să învețe unii de la alții și să se simtă bine, dar și să primească sfaturi de la artiști consacrați. Pe scurt, aș vrea să fac niște lucruri care să facă lumea mai bună, dar prin muzică și bucurie.

Kira, cum crezi tu că e generația voastră a celor născuți în libertate? Cum vă uitați voi la trecutul recent al României – vă uitați? Ce lecții luați de aici?
Kira Frolu: În generația mea, nu sunt puțini cei plecați în străinătate la studii. Mulți au intenția să se mai întoarcă în țară și să aducă un pachet de experiență și lucruri noi, cu care să contribuie la dezvoltarea generală, însa acum trăim într-o lume globală, unde “întorsul acasă” poate nu se mai referă la o rezidență permanentă. Depinde la ce te referi când vorbești de trecutul recent, pentru că manifestațiile politice au fost foarte numeroase, iar în lumea muzicală o nouă generație de pianiști români a luat cu asalt dar și succes concursurile internaționale. Ce am înteles eu din asta e că fiecare își face drumul singur și dacă cineva își dorește cu adevărat ceva, lucrurile care stau în cale pot fi depășite cu muncă și voință.

Când și unde putem să venim să te vedem în perioada următoare? Unde ai concerte?
Kira Frolu: Pe 4 iunie voi cânta în Sala Mică a Ateneului din Bucuresti, pe 1 iulie la Piano Festival de la Royal Academy, Londra, la festivalul “Heinrich Neuhaus” din Germania la sfârșit de iulie, iar in septembrie voi face parte din concertele-serie cu Sonate pentru vioară și pian de L. Beethoven de la Royal Academy, împreună cu violonistul Sangbin Jung.

Citește și: Patricia a dat biroul pe muzică: „E important să lăsăm viața să se întâmple”

Cuvânt de încheiere, povață pentru pianiștii încă și mai tineri decât tine – ce să facă ei?
Kira Frolu: Să cânte cât mai mult, piese care le plac. Când abia începusem să studiez mai serios, am avut privilegiul de a-i cânta lui Leonskaja. Am făcut cunoștință, i-am cântat o piesă, mi-a spus că i-a placut, apoi m-a întrebat – “Altceva?”. I-am mai cântat o piesă, aceeași poveste. Și tot așa, până nu am mai avut ce să îi cânt. Dacă aș fi înțeles atunci morala, poate repertoriul meu ar fi avut alte dimensiuni acum. Cel mai important este să cânți și să experimentezi. Nu contează dacă o piesă este prea grea. Dacă e grea, înseamnă că ai multe de învățat, dar dacă îți place cu adevărat, vei trece într-un final peste obstacole și va fi piesa ta. Și dacă nu, poți să o lași, te întorci la ea mai târziu, dar nu ai pierdut nimic.Alt lucru important este că poți învăța foarte multe de unul singur din înregistrări. Nu trebuie să copiezi, dar dacă asculți, ți se schimbă sunetul, începi să ai un instinct pentru frazare. Din operele simfonice vor fi niște texturi de instrumente care îți vor da mai multă imaginație. Dacă tu ești fascinat de ceea ce cânți, publicul va fi și el.

PS: Dacă vrei să aplici la Conservator, nu neglija solfegiul, intervalele și armonia! Pregătește-te dinainte, vor fi destule lucruri care să te streseze oricum.


„În generația mea, nu sunt puțini cei plecați în străinătate la studii. Mulți au intenția să se mai întoarcă în țară și să aducă un pachet de experiență și lucruri noi, cu care să contribuie la dezvoltarea generală, însa acum trăim într-o lume globală, unde “întorsul acasă” poate nu se mai referă la o rezidență permanentă
KIRA FROLU, PIANISTĂ

7 recommended
comments icon 0 comments
608 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun


Bookmark?Remove?

Actrița Alexandra Sălceanu: “Văd un viitor clădit pe moralitate, pe bun simț, pe respect, pe loialitate, pe onestitate și pe bunătate, atât față de noi, cât și față de țară”

-

Alexandra joacă în multe teatre, de la Teatrul Național din București la Bulandra și Metropolis. Iată cum vede ea lumea în care ne mișcăm. Andrei Crăciun  Drum. Alexandra Sălceanu, actriță. De unde vine Alexandra și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pi... Mai mult »