Irina Leca s-a născut la Buzău, în 1985, și s-a mutat la București odată cu începerea facultății. Apoi a rămas de tot aici, pentru că s-a regăsit într-un oraș mare, cu mai multe activități și oportunități pentru tineri. A studiat design de produs la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu”, iar la 23 de ani și-a deschis propria afacere. O agenție de design, alături de care a dezvoltat peste 50 de proiecte naționale și internaționale.

În 2014, Irina a devenit co-fondator Vector Watch, un start-up românesc care a lansat primul ceas inteligent, cu o autonomie a bateriei de 30 de zile. În 2017, Vector Watch a fost cumpărat de gigantul american Fitbit, iar de atunci, Irina ocupă poziția de director de marketing, într-o regiune cu peste 50 de țări, din Golf până în Europa Centrală și de Est. A rămas însă în lumea start-upurilor, mentorând numeroase proiecte antreprenoriale, pe care le ajută cu expertiza ei

Cine este Irina Leca, cum se definește ea ca persoană?
Prietenii și colegii spun despre mine că sunt o persoană hotărâtă, cu o gândire analitică, dar totodată creativă. Cineva pe care se pot baza. Îmi bazez gândirea pe concepte precum „design thinking” și „problem solving” și îmi place să cred că sunt o profesionistă în continuă dezvoltare. De fapt, un lucru l-am descoperit despre mine printr-un discurs TED, al lui Emilie Wapnick: că am o personalitate de tipul „multipontiatiality”. Adică am interese în multiple domenii și mă pot dezvolta în diverse direcții, fără să țintesc o hiperspecializare.

Și cred că mulți antreprenori au astfel de personalitate. Pentru mine a fost important să-mi dau seama de asta, m-a ajutat să mă accept așa cum sunt, fără să mă blamez că nu am o carieră liniară sau că-mi place să schimb proiectele în căutarea de noi și noi provocări.

Cum se împacă designul cu inițiativele antreprenoriale? De ce probleme te-ai lovit ca antreprenor în România?
Cea mai mare provocare cu care m-am confruntat până acum a fost la absolvirea facultății, când am realizat că jobul pe care mi-l doream și pentru care mă pregătisem nu există pe piața muncii din România. Și cum atunci nu-mi doream să plec din țară, m-am ambiționat să-l creez aici. Așa mi-am deschis propria agenție de design. În toată această perioadă, în care am lucrat și cu români și cu străini, au fost multe proiecte de succes, dar poate la fel de multe eșecuri.

Eram surprinsă de neseriozitatea multora dintre colaboratori, de efortul pe care trebuie să-l faci ca să semnezi un contract și de cât de multe proiecte rămâneau apoi nefinalizate sau, pur și simplu, neplătite. De multe ori, beneficiarii renunțau pe parcurs, când realizau că de la idee până la a o pune în practică e cale lungă. Am avut numeroase încercări de a face „design de produs românesc”, cu obiecte produse și vândute pe piața locală, dar costul ridicat de producție și nișa prea mică ne-au făcut să renunțăm.

Altfel, în timpul facultății am auzit de multe ori că „la noi, în România, nu se poate”, iar asta mi-a stârnit ambiția. Să arăt că se poate face design și aici. Acum mi se pare mai important să înțeleg mai întâi matematica din spatele unui produs sau business. Dacă văd că piața potențială e prea mică ori că prețul nu e competitiv, schimb business plan-ul sau ideea. Până la urmă, este o ecuație matematică și-am înțeles că nu trebuia să iau lucrurile ca o provocare personală.

Cum ți-a venit ideea Vector Watch?
În 2014, domeniul tehnologiei, unde avem specialiști foarte talentați, lua avânt în România. Îmi doream să mă implic într-un proiect de amploare, să particip la crearea unui produs inovator. Așa l-am cunoscut pe Andrei Pitiș, fondatorul Vector Watch, despre care am simțit că e persoana potrivită să conducă un proiect complex spre succes. Când am văzut că proiectul se dezvoltă, am renunțat la celelalte inițiative profesionale pe care le aveam și m-am dedicat întru totul acestui business.

Am schimbat câteva roluri în trei ani, implicându-mă activ în procesul de creație, design și producție, coordonând echipe multidisciplinare pe trei continente și acumulând multe ore suplimentare și zboruri la fabricile din China. Ulterior, m-am implicat în partea de marketing și în strategia de punere în piață a produselor, culminând cu deschiderea a 25 de piețe noi într-un singur an, plus semnarea unor parteneriate cu BMW, Orange sau Uber. Echipa de management a reușit să vândă compania exact în plin proces de expansiune globală, însă în România ne bucurăm deja de un real succes.

Cât de mult ți se pare că e stimulată aplecarea spre antreprenoriat a tinerilor în universitățile din România?
Văd tot mai mulți tineri și studenți atrași de antreprenoriat, de poveștile de succes din presă și care își doresc să facă ceva. De multe ori însă, am văzut că se prezintă doar partea spectaculoasă a poveștii, se șterg cu buretele miile de ore de lucru, eșecurile sau dezamăgirile antreprenorilor. Citeam de curând o statistică îngrijorătoare, cum că opt din zece români își doresc să fie șefi. Mă întreb dacă discutăm suficient despre motivația de a fi antreprenor în România. Dacă cei mai mulți tineri își doresc să facă asta doar pentru că nu le place să aibă șefi, dacă înțeleg cu adevărat noțiunea de antreprenoriat. Cu excepția cazului (puțin probabil) în care îți finanțezi afacerea 100% din fonduri proprii, în toate celelalte situații vei avea nevoie de investitori, care vor avea un cuvânt important de spus în felul în care conduci businessul.

Cred că motivația tinerilor de a deveni antreprenori ar trebui să fie mai profundă. Să aibă într-adevăr vocație în acest sens, să le placă să inoveze, să construiască echipe, să creeze produse și servicii de calitate. În același timp, să nu uite că atunci când tragi linie, la final, rezultatul trebuie să fie pe plus. În loc să fugă de un loc stabil de muncă ori să generalizeze că „toți șefii sunt nasoi”, ar trebui să profite de ocazia pe care ți-o dă un job să te dezvolți. Dacă aș lua-o de la capăt, mi-ar plăcea ca la început de carieră să lucrez în diverse departamente, de la product management sau marketing până la vânzări, ca să văd cum funcționează o organizație și să-mi dezvolt abilități complementare. Acesta este cel mai bun mod prin care îți dezvolți capacitatea de a lucra în echipă, de a comunica și relaționa într-un mediu de business. În plus, o greșeală comisă la job nu e atât de usturătoare precum una într-un start-up.

Timp de trei luni, între 2012 și 2013, ai fost profesoară în Thailanda. Cum a fost experiența?
În studenție, am făcut diverse internship-uri în străinătate, în China, Grecia și Thailanda. A fost modul meu de a-mi extinde orizonturile, de a ieși din bula mea, de a cunoaște culturi diferite. Experiențele astea m-au maturizat mai rapid și mi-au dat un plus de încredere, când am început să intru în proiecte internaționale. Chiar țin minte că am ales să mă duc în China, deși era abia a doua ieșire din România, în ideea că e o ocazie unică să ajung acolo. Nu-mi închipuiam că șapte ani mai târziu mă voi întoarce să coordonez procesul de producție Vector Watch, în fabricile chinezești.

În Thailanda am fost pe o poziție  de asistent universitar și-am intrat în contact cu sistemul de învățământ de acolo, cu studenții locali. Erau timizi, cu privirile în pământ, când discutau cu profesorul. Nu fuseseră încurajați să-și spună punctul de vedere. Cultural, erau învățați de mici să-și asculte părinții și profesorii, fără să pună sub semnul întrebării ce se face la școală.

Ai fost, timp de aproape cinci ani, profesoară la Universitatea de Arhitectură din București. Cum vezi tu generația nouă de tineri din România?
Interesant e că în România există în continuare așa zișii „profesori de modă veche”, cu exact aceleași așteptări de la studenți. Dar studenții români s-au schimbat. Probabil că acum vedem în România cel mai mare conflict între generații, între niște profesori instruiți în comunism și studenții lor, crescuți în epoca internetului, obișnuiți să spună ce gândesc și să chestioneze cutuma.

Acești tineri devin vocali când au ceva de spus, se revoltă când văd nedreptăți, se unesc și merg la vot. Au, cu siguranță, puterea de a schimba lucrurile în societatea românească. De fapt, am văzut că întâmplările de pe scena politică din România i-au determinat pe mulți tineri să se implice în proiecte civice. Iar asta e îmbucurător.

Ce urmează, din punct de vedere profesional, pentru Irina Leca?
În acest moment, mă bucur de o bursă obținută la Smartly, un start-up american în domeniul educației, pentru a absolvi cursurile unui executive MBA. E un pas important și firesc în educația mea, care pune o bază teoretică și mai solidă cunoștințelor de antreprenoriat dobândite, până acum, în practică. În plus, mi-am propus să mă dedic și activității mele de mentorat, ca să ajut cât mai multe start-upuri locale să își definească produsele, să-și construiască strategia de marketing și să obțină finanțările necesare pentru a scala și a depăși granițele țării.