de Ionuț Axinescu

La sfârșitul anilor ’90 și începutul acestui secol, Cassa Loco era una dintre formațiile în vogă ale României. Devenită faimoasă prin parodiile sale muzicale, trupa a lansat hituri nemuritoare precum „Făt Frumos”, „Vând fân” sau „Eterna și fascinanta Românie”, ale căror versuri sunt fredonate și astăzi.

Între timp, Leonard Muha, unul dintre cei trei bistrițeni hâtri care alcătuiau Cassa Loco, a dat România pe Spania. S-a mutat de cinci ani în superbul oraș andaluz Malaga, la malul mării, acolo unde a găsit oaza de liniște și de relaxare la care visa de ceva timp.

Leonard se descrie ca „o persoană complicată, cu o istorie densă, care dacă e abordată corect, devine un om simplu, de la Bistrița, comunicativ și interesat de muzică și istorie”. „În schimb, dacă mi se pune ștampila dinainte, prefer să rămân același om «dificil, arogant și individualist»”, explică el.

Care a fost declicul, momentul acela în care ai spus „Gata, trebuie să plec din România”?
Inițial, nu mi-am propus să plec din țară, aveam în minte o relocare la Cluj. Nu mai aveam motivație să rămân în București. În momentul în care nu mai furnizezi bani, servicii sau influență, nu mai exiști, nu mai contezi, nu îți mai răspunde nimeni la telefon. După ce am renunțat la mai multe afaceri, inclusiv la True Club, la care eram partener, m-am trezit în poziția asta. La început am râs. După aceea, însă, nu a mai fost atât de amuzant. Deși atunci a fost un moment greu pentru mine, am fost realist până la urmă.

De ce Spania, de ce Andaluzia? Ce te-a atras acolo?
A mai fost o idee să mă mut în Thailanda. Dar, deși e o destinație mai exotică decât Spania, pentru mine ar fi fost mai dificilă adaptarea în Asia, decât în Spania. Am ales Andaluzia pentru că știam bine zona, fusesem de opt ori în vacanță aici. Apoi, a contat și faptul că limba este ușor de învățat și, mai ales, ușor de înțeles. Dar, în primul și în primul rând, m-a atras vremea de aici, cu 300 de zile de soare pe an. Asta a fost decisiv. Ah, și șansa de a vedea marea în fiecare zi.

Cum percepi, după atâția ani, impactul pe care l-a avut Cassa Loco în muzica românească? Care a fost momentul vostru de apogeu?
Cred că marea noastră problemă a fost că nu eram luați în serios. Dacă o piesă ca „Eterna și fascinanta Românie” ar fi fost lansată de Paraziții, ar fi devenit „imn național”. Așa, rămâne doar de referință. Ne-am lansat ca o trupă de hip-hop diferită și am rămas așa, însă asta ne-a costat o anumită izolare în piață. Oricât de mult ne-am dorit, noi nu am fost mainstream decât la început, cu piese ca „Făt Frumos” și „Vând fân”.

Pe de altă parte, am satisfacția că mulți oameni au văzut în noi exact ce trebuia văzut. Mircea Bradu, dramaturg și fost director al teatrului din Oradea, mi-a spus odată că „Eterna și fascinanta Românie” este piesa românească cu cele mai bune versuri din istoria contemporană. Și probabil că e corect, altfel de ce cu orice ocazie specială, știrile politice sunt ilustrate cu piesa asta?! Cea mai bună perioadă a trupei a fost 2001-2004, în care au apărut piesele pomenite mai sus, plus „Ce bine îmi pare că ai luat țeapă!”. Tot atunci, am avut două producții mari la Pro TV: „Vara ispitelor”, primul reality show din România, și „Cassa Loco”, primul sitcom românesc.

Cum au fost primele săptămâni în Spania și ce te-a surprins peste măsură?
La început nu a fost nimic complicat, pentru că eventualele probleme au fost compensate de entuziasm. A fost greu să mă obișnuiesc cu faptul că oamenii de aici sunt extrem de calmi, relaxați. Dacă o casieriță de la alimentară începe să povestească cu o clientă despre nepoți, surori, frați și strănepoți, nu poți decât să aștepți răbdător. Asta fac toți, așteaptă în liniște.

În trafic, dacă doi amici se văd, opresc pur și simplu mașinile și vorbesc timp de un minut, poate chiar mai mult. Nimeni nu claxonează, nimeni nu se isterizează. Normalitatea lor și anormalitatea mea, venit din București, s-au dat cap în cap o vreme. Acum e OK, aștept și eu.

Cum diferă stilul de viață al localnicilor de al nostru, al românilor?
Sunt diferențe mari. Dimineața, înainte de muncă, oamenii ies să ia micul dejun în oraș. Dar ăsta e doar un pretext. Barul unde merge Jose e același unde mergeau și tatăl lui, și bunicul lui. E o mini-societate, în care Jose se simte ca acasă. După cafeaua cu lapte și pâine prăjită cu roșii și ulei de măsline, poate să meargă la muncă. De obicei, asta înseamnă ora 10.

Ziua de muncă se termină în jurul orei 20, tot la crâșmă, unde se bea o bere și se servește tapas. Cina în familie e la ora 22, cel mai devreme. În presa de aici se vorbește că acest program (cu pauză de prânz între 14 și 17) e o problemă pentru productivitatea Spaniei. Dar, deși par cu două viteze mai lenți decât noi, spaniolii au cea mai nouă generație de autostrăzi din Europa, cei mai mulți kilometri de cale ferată pentru trenuri rapide și sunt pe doi în lume la numărul de turiști, după Franța. Deci, una peste alta, sunt în regulă.

Ce au ei și nu avem noi?
Cred că sunt foarte multe legende cu care noi, românii, am fost îmbătați. „Țara noastră are munți, deltă, mare, podgorii etc”. Ghici ce? Și Spania le are pe toate astea. Și sunt și alte țări care stau bine din acest punct de vedere.

Contează mai puțin ce ai, mai important e ce faci cu ce ai. Ce relief are Ungaria, spre exemplu? Dar putem compara veniturile care le aduc turiștii în Ungaria cu cele aduse de turiști în România?! Spaniolii au de sute de ani liniștea și relaxarea venite din istoria lor ca fost imperiu. E posibil ca siguranța și mândria lor să-i fi ajutat să fie așa relaxați și încrezători.

Cu ce te ocupi la Malaga? Ai renunțat de tot la proiectele din România sau combini activitățile?
Continui să lucrez pentru o trupă de coveruri din țară. Se cheamă David&The Six Martini și este trupa de coveruri numărul unu din Transilvania. Altceva nu intenționez să fac apropo de România, eventual să-mi lărgesc portofoliul de companii și artiști cu care să lucrez de la distanță. Am avut șansa să-l reîntâlnesc pe David Todoran, care a înțeles că dacă un om e bun într-un domeniu, specialist chiar, nu trebuie să vină la birou și să stea nas în nas cu tine. Poate lucra din Honolulu sau din… Malaga.

Am un proiect aici, în Spania, Andalucia.ro. E încă la început, sper că de anul viitor să încep să câștig bani din site, deci mai am mult de lucru.

Cum arată acum o zi din viața ta, comparativ cu una din România?
Am spus deja că totul merge lent aici. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le fac, având în vedere că eu sunt acasă aproape toată ziua. În afară de task-urile legate de muncă, facturi, contracte, postări pe Facebook și Instagram, merg la cumpărături, gătesc, caut să fac cât mai multe fotografii, pe care ulterior să le folosesc pentru site-ul Andalucia.ro. Scriu câte un articol, răspund la mailuri, fac puțin sport și neapărat trebuie să ajung zilnic să văd marea, fie și doar pentru câteva minute. De obicei și înot, deși apa de aici e mai rece decât îmi place. Dar am înotat și în decembrie, când apa avea 16 grade.

Știu că ți-ai propus să aduci cât mai mulți turiști români în această parte a Spaniei. Cum decurge planul tău? Sunt românii interesați de această zonă?
Lucrurile merg destul de lent, pentru că mentalitatea românului e greu de schimbat. Bulgaria, Grecia, Turcia, eventual all-inclusive, asta e vacanță adevărată! Se pare că „blestemul” de a rămâne pe o nișă, de a nu ajunge mainstream, acționează din nou! Glumesc.

Pe de altă parte, am fost contactat de persoane care doresc să cumpere apartamente, case. Oameni diferiți, deschiși, care vor să-și schimbe viața în bine. Deja am finalizat o astfel de tranzacție și urmează și altele. Trebuie doar să vii aici o dată, în zona Malaga, și nu văd cum nu ți-ar rămâne în suflet.

Care sunt plajele și orășelele pe care le recomanzi în mod expres, zonele pe care nu trebuie să le ratezi odată ajuns acolo?
Mai rar în ghidurile turistice apar locuri ca  Ronda, Nerja și Frigilliana. Trebuie neapărat vizitate. Cât despre plaje, le recomand pe cele din parcul Acantilados de Maro-Cerro Gordo. Sunt multe lucruri de făcut aici. Dacă vii într-o vacanță în Andaluzia și vrei să fii activ, ai nevoie de minimum zece zile.

Ce te-a impresionat cel mai mult de când stai acolo?
Mi-a plăcut să descopăr solidaritatea incredibilă a oamenilor în fața problemelor sociale sau a tragediilor. Două milioane de persoane în stradă în toată Spania, de ziua femeii, sau mobilizarea fantastică de care a dat dovadă toată societatea de aici, atunci când un copil a dispărut. Dacă vorbim exclusiv despre Malaga sau alte localități mai mici, e frumos să vezi cât au evoluat în ultimii zece ani. Malaga e absolut spectaculoasă și asta se datorează oamenilor care au fost și sunt în funcții de conducere.

Ce sfaturi i-ai da unui român care vrea să se mute în Andaluzia? Ce trebuie să știe, la ce trebuie să fie atent? Ce buget să aibă?
În primul rând, vino aici trei-patru săptămâni, mergi la piață, cu autobuzul, du-te la plajă. Caută apartamente de închiriat, vezi cum îți place interacțiunea cu oamenii locului. Apoi, pune mâna și învață bine spaniola, cu engleza nu faci mare brânză pe aici. Informează-te temeinic despre locul în care dorești să stai și vezi ce îți permiți să faci. Nu spera foarte mult la un loc de muncă. Andaluzia are cea mai mare rată de șomaj din Spania și cele mai mici salarii. Nu te muta vara, caută o chirie după 1 octombrie. Asigură-te că ai bani pentru minimum un an.

Cum și unde te vezi în viitor, apropiat și îndepărtat?
Exclusiv aici. Nu iau în calcul o relocare și sper să nu fiu nevoit să o fac. Vreau să fac din Andalucia.ro un spațiu special, o alternativă de vacanță ca experiență unică. Pentru că oricât de mult ai citi înainte de a merge în Malaga, nu o să poți mânca la fel de bine ca mine. Oricât de mult ai studia ca să găsești plaja perfectă, nu o să o știi pe cea la care merg eu. Iar ceea ce vreau eu să ofer este o călătorie, o experiență autentică, nu neapărat o vacanță clasică.