Vlad Ivanov este recunoscut pentru rolurile negative pe care le-a interpretat în filmele românești și care i se potrivesc mănușă, iar de curând a făcut furori în La Gomera, filmul în care a jucat rolul unui polițist corupt, pe nume Cristi, care trebuie să învețe acest limbaj ciudat, fluierat, cunoscut doar într-o insulă spaniolă, pentru a comunica cu membrii unui grup mafiot.

În cadrul unui interviu pentru cristinastanciulescu.ro, Vlad Ivanov a mărturisit cum reușește să joace mereu în roluri negative, dar a făcut și mărturisiri despre cum reușește să intre în mintea unui crimina

Vlad. Vlad Ivanov, îți face plăcere să joci roluri negative?

Îmi face mare plăcere. Lumea le încadrează în categoria, „roluri negative”, dar pentru mine ele sunt foarte diferite și, chiar dacă seamănă aparent, eu nu le aleg niciodată să fie la fel. Vorbesc din faza de scenariu. Grija mea cea mai mare este să le diferențiez între ele și, deși pare că vine dintr-o altă lume ce spun, îmi iubesc foarte tare personajele și cred că, dacă actorul nu-și iubește personajul pe care îl joacă, nu poate să-l interpreteze. Eu caut să le înțeleg, să le fac o biografie, să intru în ele, să cred în jocul ăla. Că dacă eu nu cred, nici voi nu veți crede.

Și cum intri, de pildă, în mintea unui criminal?

Mă documentez. Dar așa cum spunea Dem Rădulescu, „dragă, dacă joci Othello, nu înseamnă că trebuie să gâtui 10 Desdemone, că nu am făcut nimic!” Sigur că ne păstrăm buletinul și știm cine suntem. Personajul nu trăiește doar când intră în film și iese din film. El trăiește și înainte și după. Trebuie să-i creezi propria biografie, să vezi cum intră în film, ce face și eventual să spui ce se va întâmpla cu el după. Aici, în La Gomera, nu am murit, așa că m-am gândit și ce se va întâmpla cu personajul meu după întâlnirea cu Gilda (Catrinel Marlon-n.m)… Adică trebuie să-i creezi o lume.

Dar aceste roluri îți afectează personalitatea?

Nu, pentru că am foarte mare grijă de psihicul meu, am grijă de mine, fiindcă dacă ajungem să ne contopim cu personajele, dăm în altă latură care ține de psihiatrie și nu mai e actorie.

Sunt foarte mulți actori care ajung la droguri, la alcool…

Da, știu, dar eu cred că meseria este una, viața ta privată este altceva. Trebuie să ai grijă de psihicul tău și să te întorci seara acasă cel care ai plecat. De aceea actoria este o profesie vocațională, nu poate toată lumea să o facă, așa cum nici eu nu pot fi, de pildă, IT-ist- abia scriu niște mailuri:). Trebuie să ai grijă cât de tare te duci… Unora le place să rămână în personaje și li se pare că sunt mai interesanți. Mie mi se pare că e mai important să rămâi sănătos psihic.

Citește continuarea articolului și află mai multe detalii neștiute despre Vlad Ivanov, aici!