Florian trăiește în Austria, predă la Universitatea Mozarteum din Salzburg (unde a fost și student), este un muzician cu o complexă carieră de talie europeană. Pentru el, acasă însă a rămas România.

Andrei Crăciun

Florian Podgoreanu, pianist mai ales. Mă uit acum pe pagina dumitale de Facebook și văd că săptămâna asta concertezi pe la Bordeaux, Franța. Ai idee cam prin câte țări te-a purtat cariera dumitale de pianist?
Am concertat în țări precum Italia, Spania, Austria,  Republica Cehă, Germania, Elveția, Franța și Marea Britanie.

Florian, cariera dumitale văd că se desfășoară – la bază – la Academia de Muzică din Salzburg, care bineînțeles că poartă numele lui Mozart. Cum ai ajuns acolo, care e povestea ta? Și, mai ales, cum e viața de zi cu zi în Austria?

La universitatea Mozarteum din Salzburg am ajuns în 2003 urmând exemplul fratelui meu, Ionuț, care studia deja acolo de un an. Am studiat  Konzertfach Bachelor și Master – Solistenausbildung cu doi profesori extraordinari, Cordelia Höfer-Teutsch și Imre Rohmann. După studii am predat un an de zile pian la o Școală de muzică din Oberösterreich. Din 2013 sunt Lector la Universitatea Mozarteum, Salzburg. Lucrez la catedra de suflători ca pianist corepetitor. Momentan am 22 de studenți. Nivelul este foarte ridicat și am ocazia să lucrez și să concertez cu muzicieni de mare prestigiu: Wenzel Fuchs- Solo clarinetist la Filarmonica din Berlin, Daniel Bonvin- Solo trombonist la Filarmonica din München, Paolo Taballione-Solo Flautist la Opera din München și Andreas Schablas- Solo clarinetist la Opera din München. Pe lângă lucrul zilnic cu studenții, concerte, examene la universitate, încerc să am o activitate cât mai variată, concertez cu ansambluri de muzică de cameră, înregistrez. În următoarele luni mi se va publica un CD cu muzică de cameră de Fracis Poulenc, de către prestigioasa casă de discuri Naxos. Am făcut doi ani de canto și sunt baritonul Cvintetului  vocal cu pian, „Cantosonor”, cu care am concertat în Austria și Germania.

România. Ce (mai) înseamnă România pentru Florian Podgoreanu?

România este acasă. Scriu rândurile acestea în trenul care mă duce spre Viena, după care zbor spre București. În România mă așteaptă părinții și liniștea de care am nevoie anual.

Dumneata ai pornit pe calea studiilor în muzică în România, apoi ai continuat în Austria – ce ți-a dat școala românească, dar ce nu ți-a dat și ai fi vrut să îți dea?

Am avut noroc de profesori în România care m-au învățat despre perseverență și exigența cu mine însumi, fără de care nu aș fi putut face performanță. Am avut exemple de oameni, pedagogi și muzicieni fără de care nu aș fi ajuns unde sunt, fără doar și poate. Avem anual olimpici internaționali și studenți în cele mai importante universități ale lumii, formați, evident, de școala românească. Pe de altă parte, în școlile de muzică sunt aceleași instrumente (cu mici excepții) de zeci de ani, fără a menționa cunoscutele condiții precare din instituțiile de învățământ, nu numai în mediul rural.

Cum vezi tu viitorul României? Te gândești să te întorci vreodată definitiv în țara noastră?
Cu riscul de a părea idealist sau poate  chiar naiv, viitorul depinde de noi. România are calități pe care alte țări nu le au. Sunt convins că nimănui nu-i place să trăiască printre străini, mai ales când românii nu au cea mai bună reputație în afara țării.

Dacă aș vedea o susținere educațională și culturală clară din partea autorităților, m-aș întoarce mâine.

Tineret. Ce tineri artiști din lumea noastră muzicală ne recomandați să-i promovăm pe site-ul nostru, să vadă lumea că avem totuși talente care confirmă pe tot mapamondul. Cuvânt de încheiere, povață către tineri.
Majoritatea marilor orchestre și teatre ale Europei și nu numai, au artiști români, atât instrumentiști cât și cântăreți. Aș avea nevoie de multe pagini să îi enumăr pe toți. Pe lângă fratele meu, Solo-cornist la “Teatro del Liceu”, Barcelona, voi menționa trei nume  ale unor muzicieni excepționali care mi-au fost colegi sau sunt apropiați de generația mea: Vlad Stănculeasa- Concert-maestru la „Orquesta Simfonica de Barcelona”, Spania; Daniel Petrică Ciobanu- pianist concertist cu cariera internațională; Aurelia Vișovan- pianistă, Asistent Profesor la” Universität für Musik und darstellende Kunst”, Viena, Austria.

Sunt nenumărați artiști români care ne onorează țara în lume. Într-un cadru ideal, ei ar trebui să locuiască și să ne bucurăm de ei în România.

În concluzie?

Concluzie: Am trăit 15 ani în Austria unde am cunoscut persoane din întreaga lume. Românii au toate calitățile necesare formării unei Românii demne. Sunt, din păcate, niște atitudini care s-au cimentat în viața românului: “merge și-așa”, “asta este”, “nu ai cum să schimbi ceva”, “așa e la noi”. Până nu schimbăm atitudinea asta și nu ne schimbăm pe noi înșine, nu se va întâmpla nimic. Tineri de calitate avem, trebuie doar să aibă curaj, să iasă în față și să ia atitudine. A ignora înseamnă a fi complice.

Ce exemplu mai bun pot da, decât cel al unei românce de la Constanța care, în urmă cu două zile, a câștigat cel mai mare turneu de tenis din lume, Wimbledon. Simona Halep e românul de mâine, cel care sfidează șablonul de “n-ai cum”, cel care cade și se ridică mai puternic, cel care învinge limitele impuse de oamenii care se complac și se mulțumesc cu puțin.

CITAT
România este acasă. Scriu rândurile acestea în trenul care mă duce spre Viena, după care zbor spre București. În România mă așteaptă părinții și liniștea de care am nevoie anual.

Florian Podgoreanu, muzician