Ion Alexandru este jurnalist sportiv de peste 13 ani, perioadă în care a comentat meciuri din 11 campionate la trei posturi de televiziune, șase finale de cupe europene și cinci finale de Cupa României. La asta adăugăm și 11 meciuri comentate de la Euro 2016 și ne dăm seama că avem de-a face cu unul dintre cei mai longevivi comentatori sportivi din România.

Am vorbit cu el despre începuturile sale în presă, ce a învățat din jurnalism, ce sfaturi are pentru cei la început de carieră și altele.

Povestește-ne un pic despre începutul tău în presă. Ce te-a determinat să alegi jurnalismul? Cu ce aspirații ai plecat la drum?

Am ales jurnalismul din pasiune. Încă de mic am fost interesat de fotbal, handbal, tenis, baschet, polo, hochei…Când îmi spui “Stop” mă voi opri. Eu am terminat facultatea de drept și urma să profesez în acest domeniu. O discuție cu Octavian Țopa mi-a schimbat viața. Pe atunci redactor șef al redacției de sport de la B1TV, Octavian mi-a propus să devin reporter. Nu am intrat în această meserie pentru a schimba lumea, dar am știut din primul moment că mi se potrivește și voi reuși prin multă muncă.

Ce te-a învățat jurnalismul în peste 15 ani de practicat această meserie?

Am învățat că orice poate fi învățat și nu există “Nu pot”. Am lucrat în știri sportive de televiziune în ultimii 18 ani și încă nu consider că am mers vreodată la “serviciu”. Pasiunea e încă acolo, iar fiecare zi îmi deschide noi orizonturi, noi perspective.

Care sunt calitățile pe care ar trebui să le aibă un comentator sportiv?

Un comentator sportiv trebuie să iubească sportul, să se documenteze cât mai bine și să încerce să fie la fața locului. Ca și comentator trebuie să le dai oamenilor o perspectivă cât mai diferită față de ce văd deja la televizor. De aceea, comentatorul trebuie să fie foarte atent la detaliile din arena invizibile poate pentru telespectator.

Ce are presa românească de învățat de la presa străină?

Rigurozitatea, eleganța și poate și un pic de responsabilitate. Când spui “presa străină” cred că te referi la vest. Noi ca popor suntem la o intersecție de culturi și evident luăm câte ceva de la fiecare. Un român, jurnalist sau fan, nu va avea aceleași gusturi în materie de presă și sport cu un olandez, suedez sau italian, dar avem niște lucruri care pot fi implementate cu succes.

Dar presa străină de la cea din România?

Aici pot să spun că putem exporta pasiune! Foarte mulți dintre colegii mei vin cu o plăcere nebună la redacție si își fac meseria cu zâmbetul pe buze.

Care a fost cel mai dificil meci comentat și de ce?

Real Madrid – Barcelona sau Brazilia – Argentina sunt cele mai ușoare meciuri de comentat pentru că îți trec zilnic prin față știri despre jucătorii mari. În schimb, un amical Brașov – Dinamo în care sunt testați vreo 15 jucători este o încercare pentru orice comentator.

Cum vezi viitorul jurnalismului sportiv în România? Spre ce ne îndreptăm?

Jurnalismul este o parte a societății și e greu să îl scoatem din acest context. Dezvoltarea online din ultimii ani a reușit să resusciteze oarecum această meserie și faptul că în ultimii ani mai mulți jurnaliști buni s-au implicat în proiecte personale online este foarte bine. Copiii trebuie să vadă partea frumoasă a sportului pentru a se îndrăgosti de el. Jurnalismul va vira către digital din ce în ce mai mult și oamenii vor dori o interacțiune din ce în ce mai mult în această zonă.

Ce sfaturi ai pentru un tânăr jurnalist aflat la început de drum?

Să se pregătească pentru călătoria vieții. Este foarte frumos și foarte greu. În ordinea în care fiecare percepe asta. Orice om pasionat de sport și care își dorește foarte mult poate face meseria asta. 31

Dacă ar trebui să identifici trei probleme esențiale în învățământul românesc, care ar fi acelea?

Infrastructura este deficitară, mulți dintre profesori sunt uitați in anii 80 și programa școlară este depășită.

Consideri că face statul român suficient pentru a încuraja activitatea fizică?

Statul Român are foarte multe lucruri pe care ar trebui să le facă mai bine, iar sportul este din păcate pe această listă. Un popor care face sport este sănătos, iar acest lucru ar trebui să fie o prioritate pentru autorități. Facilități fiscale pentru companiile care încurajează sportul și îl sponsorizează reprezintă o primă măsură. Construirea unor complexe sportive, pe bune și nu ca acele săli aruncate prin sate de Guvernul Năstase, ar fi o altă variantă de luat în calcul. Meritocrația ca singura variantă de ocupare a funcțiilor din fruntea instituțiilor finanțate de stat e încă un lucru foarte important și mai sunt multe altele.

Ai simțit că a existat vreun moment în care ai fost cenzurat sau s-a pus presiune pe tine?

Nu am fost niciodată cenzurat, dar presiune am simțit. Nu din partea șefilor sau a colegilor, dar din partea unor oameni importanți din sport. Contează mult caracterul jurnalistului. Eu am ales să fiu curat și să dorm liniștit noaptea cu gândul că nu-mi reproșez nimic.

Care a fost cel mai frumos moment trăit ca jurnalist?

Am trăit multe momente frumoase! Am comentat la un Campionat European, am lăcrimat la intonarea imnului național al României pe Stade de France, am peste 50 de meciuri comentate în Champions League, 6 finale de cupe europene și cu toate astea poate cel mai emoționant a fost un Petrolul – Swansea cu tătăl meu lângă mine.