a

Bogdan Vasile, avocat, Leaders For Justice: „Elevii sunt încântaţi de modul în care se lucrează, de faptul că nu li se serveşte o dictare seacă şi pur teoretică, ci au ocazia să-şi expună ideile într-o dezbatere”

- - 44- 470 vizualizari

Pentru cei ce încă nu ştiu, ne poţi spune câte ceva despre Leaders for Justice? Ce este şi ce îşi propune?

Lideri Pentru Justitie este derulat de Programul Statul de Drept – Europa de Sud-Est al Fundatiei Konrad Adenauer din Germania şi se adresează tinerilor jurişti aflaţi în primii 5 ani de carieră profesională. Pe scurt, este un program de leadership care presupune livrarea unor soft skills în cadrul a șase sesiuni de lucru coordonate de traineri specializați. Scopul programului îl reprezintă crearea unei echipe menite să contribuie la dezvoltarea unor idei de proiecte care vizează probleme-cheie din sistemul de justiție sau din societatea românească privită ca ansamblu, proiectele urmând a fi implementate în baza abilităților și intrumentelor dobândite în cadrul sesiunilor de training. În program sunt incluşi jurişti din toate domeniile, fie că vorbim de magistrați, avocaţi, poliţişti, notari publici, executori judecătorești, grefieri, sau orice profesie care are ca bază absolvirea facultăţii de drept. Cred că unul din marile avantajele ale acestui program, pe care au ajuns să-l absolve aproape 200 de tineri deja, îl reprezintă crearea unei comunități active, formată din reprezentanții tuturor profesiilor juridice. În fiecare an este derulată câte o ediţie, la care sunt selectaţi până la 20 de tineri juriști cu potenţial de lideri, fie că sunt studenţi în an terminal sau profesioniști ai dreptului aflati la început de drum. Eu am participat în acest program în 2015, imediat după absolvirea facultății şi admiterea în barou.

Cum sunt selectaţi tinerii participanţi?

Se depune un dosar de candidatură, care cuprinde un CV, o scrisoare de motivaţie şi un eseu de maxim 2 pagini în care se cere prezentarea viziunii cu privire la o propunere de schimbare pentru sistemul de justiţie românesc sau pentru profesia sau instituţia în care candidatul activează. În urma acestei etape sunt selectaţi cei cu intențiile cele mai serioase și convingătoare, aceștia urmând să treacă în etapa următoare, care presupune susținerea unui interviu, din care vor fi selectați până la 20 de viitori lideri. Ideea de selecție se bazează pe identificarea inclusiv a unei compatibilități între cei selectaţi, în aşa fel încât să ajungă să formeze o echipă funcțională şi, de ce nu, chiar relații de prietenie. Consider că un mare merit al programului a fost spargerea barierelor care existau între diferitele profesii juridice. De exemplu, au fost înlăturate reținerile magistraților de a dialoga cu avocaţii, prejudecată dobândită din dorința de a-și păstra neştirbită obiectivitatea și imparțialitatea profesională. În prezent, comunitatea Lideri pentru Justiție se întâlnește de două ori pe an, mai întâi în iunie, în România, iar apoi în octombrie, în Republica Moldova, pentru că între timp echioa de coordonare și trainerii au adaptat programul, iar din 2016 derulează peste Prut un program similar, sub denumirea de „LEAD”.

Care sunt proiectele pe care le derulaţi, punctual?

Mai întâi, menționez că în anul 2011 absolvenții Lideri pentru Justiție au înființat asociaţia LiderJust, scopul principal fiind de a avea la îndemână o formă juridică și instituțională de derulare a proiectelor concepute în cadrul sesiunilor de training. Apoi, pentru a răspunde la întrebare, o să încep cu RespectEDucation Academy, care este un program destinat liceenilor, centrat pe workshopuri de educaţie juridică și implicare civică. Ideea proiectului s-a născut în urma conștientizării de către noi a unei lacune pe care am avut-o cât timp am fost în liceu, care vizează transmiterea unor informaţii despre drepturile şi obligaţiile pe care le avem în societate sau în calitate de elevi, precum și ce presupune respectul față de lege sau chiar accederea într-o profesie juridică. Astfel, mergem în diverse licee, pe bază de invitaţie, de multe ori în săptămâna Şcoala Altfel, unde livrăm workshopuri de două ore elevilor din clasele a IX-a până la a XI-a (tocmai ca să nu existe presiunea bacalaureatului pentru cei de clasa a XII-a), menite să ofere informații de tipul celor indicate anterior.

Cum se desfăşoară aceste workshopuri? Pe ce se pune accent?

Atelierele le-am gândit să se desfășoare într-un mod cât mai interativ, în care tot accentul să fie pus pe elevi și, mai ales, pe încurajarea exprimării opiniilor de către aceștia. În acest sens, împărţim elevii în echipe, urmând ca fiecare să identifice răspunsurile la un set de probleme centrate pe educația juridică, având la îndemână o Constituție a României. Speţele sunt gândite de noi astfel încât să fie cât mai atractive pentru elevi, vizând situaţii cât mai practice şi cu care pot relaţiona, poate chiar cu care s-au întâlnit. Apoi, are loc o dezbatere, în care fiecare echipă îşi prezintă răspunsurile şi acestea sunt discutate cu toţi elevii, urmând ca la final noi să le oferim soluţia corectă, pentru a nu pleca cu răspunsuri vagi sau ambigue.  La final, rugăm elevii să completeze un chestionar anonimizat, prin care ne oferă opinia lor legată de aceste ateliere, dar prin care sondăm inclusiv valorile cele mai importante pentru ei și  problemele cu care se confruntă în școală și în societate. Din experiența de până acum, am observat că elevii, aproape în unanimitate, sunt încântaţi de modul în care se lucrează, de faptul că nu li se serveşte o dictare seacă şi pur teoretică, ci sunt chiar implicaţi şi au ocazia să-şi expună ideile într-o dezbatere.

Cum alegeţi sau cum ajungeţi la aceste licee? Aveţi o colaborare cu Ministerul Educaţiei?

Noi, prin acest proiect, nu. Pur şi simplu luăm legătura cu conducerea liceului sau cu un profesor şi le facem o invitație de livrare a unui astfel de atelier, în măsura în care există interes și deschidere. Ulterior, ajungem să fim recomandați și altor profesori din alte licee. Din câte cunosc, există acorduri încheiate de Ministerul Educaţiei atât cu Ministerul Justiției și CSM, cât și cu Uniunea Națională a Barourilor din România. Consider că nevoia și cererea sunt foarte mari, astfel încât mă bucur și încurajez derularea a cât mai multor programe de acest fel.

Este justiţia o temă atât de importantă, în mod real, pentru publicul larg, aşa cum a fost prezentată şi percepută în ultimii ani?

Sigur, incontestabil. Dincolo de toate discuţiile purtate în ultimii ani, justiţia este un pilon de bază al societăţii şi una dintre cele trei puteri, alături de cea executivă şi cea legislativă. Ea este cea care menţine ordinea socială şi veghează la respectarea unor norme la care o societate a aderat odată cu adoptarea unei constituţii şi a unei legislaţii conforme cu aceasta. Odată ce apar obstacole în înfăptuirea actului de justiţie, fie acestea de ordin logistic sau că ţin de resurse umane, consider că întreaga societate va avea de suferit.

Cum ai văzut tu, ca om implicat în sistem, tumultul ultimilor ani pe tema justiţiei?

Indiferent de ce domeniu am viza, nimeni nu cred că e mulţumit să se trezească dimineaţa şi să constate că în activitatea lui au apărut peste noapte unele schimbări cu un impact imediat în activitatea desfășurată. Dacă e să mă refer la sistemul de justiție, aș putea enumera condițiile de admitere în magistratură, respectiv cele de pensionare, precum și cele de stabilire a conducerii instanțelor și parchetelor, etc. Consider că orice modificare, până să fie pusă în aplicare, ar trebui să fie supusă unei dezbateri reale, prima dată la nivel de idee (verificată în ce măsură există o nevoie de schimbare), apoi la nivel de proiect de lege. Atâta timp cât nu a existat, şi nu cred că există, o urgenţă din punct de vedere al derulării actului de justiţie, orice reglementare la nivelul sistemului de justiție ar trebui operată prin adoptarea unei legi, la care să-şi aducă cel mai mare aport chiar oamenii care vor trebui să se confrunte cu aceste modificări normative (direct, prin adunările generale ale instanțelor și parchetelor, sau prin reprezentanți – CSM sau conducerile instanțelor și parchetelor). Pe de altă parte, o noutate legislativă care a generat foarte multe și ample discuții este înființarea Secţiei pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Cred că fiecare magistrat și-a simțit amenințată independența prin operaționalizarea acestei secții speciale, efectul cel mai grav fiind acela că există posibilitatea ca un magistrat să-și desfășoare activitatea fără să se mai gândească în principal care este soluția legală și temeinică care se impune într-o anumită speţă, ci la faptul că ar putea fi subiectul unei investigații prin prisma conduitei sau soluției pe care o adoptă. Oricum, ideea în sine a unei secţii de investigare a infracțiunilor săvârșite de magistraţi care nu e subordonată procurorului general a trezit numeroase suspiciuni, pentru că se pune, firesc, întrebarea „cine îi va investiga pe magistrații din această secţie specială?”. Așadar, observăm această tentație de a ajunge la vârful sistemului de justiție şi a-l „supraveghea” prin niște mecanisme derogatorii.

Apropos de resurse umane, cum crezi că stă justiţia din România ca nivel de pregătire al oamenilor implicaţi în sistem?

Cred că faptul că din 1997 a fost creat şi a devenit efectiv Institutul Naţional al Magistraturii, fiind forma principală prin care sunt recrutaţi majoritatea magistraţilor, cred că a adus un mare plus . Este o instituţie foarte eficientă, la care se dă un examen de admitere dintre cele mai riguroase, unde se înscriu mii de candidaţi, din care ajung să fie selectaţi maximum 200. Apoi urmează doi ani de pregătire la fel de riguroasă, deci cred că cei care ajung să practice aceste profesii sunt foarte buni profesionişti. În ceea ce priveşte avocaţii, la fel, statisticile arată că selecția acestora a devenit în ultimii 10 ani mult mai strictă, admiterea în barou și apoi urmarea cursurilor Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților conducând în final la un act de justiţie înfăptuit într-un mod profesionist.

Despre Oamenii Dreptăţii ce ne poţi spune?

Este cel de-al doilea proiect al asociaţiei LiderJust despre care aș dori să vă vorbesc, fiind implicat în mod direct. Este un scurt film documentar în care apărem 13 membri ai comunităţii, o discuţie purtată cu jurnalista Liana Alexandru în care răspundem unor întrebări legate de aspecte ale vieţii noastre profesionale şi personale, modalitatea în care ne-am ales profesia, fundamente morale, etice, pe care le avem în procesul de luare a deciziilor, cazuri concrete care ne-au influenţat cariera etc. În concret, acest proiect este menit să ofere o imagine largă despre față umană a justiției, arătând societății că cea mai mare parte din oamenii care formează sistemul de justiție, indiferent de profesia lor, au cele mai bune intenții în a-și face meseria cu maxim de profesionalism și integritate. Am realizat proiecția acestui film în săli de cinema din toată ţară, iar o componentă esențială a proiectului o reprezintă invitația pe care o facem spectatorilor după proiecție de a purta o discuție deschisă despre justiție fie cu protagoniștii din film, fie cu alți juriști membri ai comunităţii. Deci, am putea spune că filmul a fost mai mult un pretext pentru a crea cadrul de purtare a acestor discuţii pe care noi le considerăm foarte necesare.

44 recommended
470 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

George Russo


Bookmark?Remove?

Răzvan Drăgănescu, artist şi antreprenor: “Văd din ce în ce mai mulţi oameni care au ceva de zis şi poate vom ajunge să o zicem toţi în acelaşi timp”

-

Urmându-şi visul de a deveni arhitect, Răzvan Drăgănescu a ajuns în Bucureşti, unde s-a adaptat rapid, ajungând la doar 26 de ani să îmbine arta cu antreprenoriatul şi să fie chiar unul dintre pionerii stage designului românesc. Deşi este ceea ce mulţi ar numi... Mai mult »

Bookmark?Remove?

Ionuţ Tătaru, jurnalist sportiv şi blogger: “Cititorii dau buzna pe un articol cu declaraţii ale unui patron, iar cel documentat câteva ore abia adună câteva sute de vizualizări”

-

  Dacă eşti pasionat de sport şi mai ales de fotbal, unul dintre jurnaliştii pe care trebuie să-i urmăreşti este Ionuţ Tătaru. Un împătimit al fotbalului italian, „fan de mic” al lui Internazionale Milano, Ionuţ a intrat tărziu în presă, când avea deja 30... Mai mult »

Bookmark?Remove?

Cristina Ioniță, nutriționist: ”Nu poţi să te compari cu bunicii, care munceau în soare, făceau sinteză de vitamina D, fără să ştie, şi făceau şi mişcare„

-

„Mulţi părinţi consideră că dacă e gras copilul e pentru că le seamănă. Supraponderabilitatea nu are nicio legătură cu genetica!”, spune Cristina Ioniță, 31 de ani pe care experiența alături de propriul organism a făcut-o să cunoască mai multe decât oame... Mai mult »