Cătălina Ceaușescu, poetă: “Cred că nimeni nu ar trebui să trăiască din poezie, ar fi o vulgaritate dacă s-ar întâmpla așa ceva”

- - 19 vizualizari

Tânăra Cătălina Ceaușescu se pregătește să fie medic (e studentă la Medicină în ultimul an), dar și poetă.  La Târgul de Carte Gaudeamus din luna noiembrie, poemele ei vor fi de găsit în două antologii.N-are nicio legătură cu Nicolae Ceaușescu. Doar o cheamă așa.

Andrei Crăciun

Cătălina Ceaușescu, poetă mai ales. Cum e să fii poet din România mileniului III, ce are specific o viață de poet în zilele noastre?

Probabil o sensibilitate mai accentuată, uneori inacceptabilă, te face poet în orice mileniu și în orice țară. Specificul este în strânsă legătură cu activitatea de zi cu zi: unii poeți sunt jurnaliști, alții designeri, alții oameni de comunicare, alții medici, arhitecți, librari, editori, organizatori de evenimente, psihoterapeuți, profesori, corporatiști. Ce îi aduce pe toți sub umbrela „vieții de poet” este, așa cum văd eu lucrurile, nevoia de a spune ceva mai mult, de a cunoaște și a te cunoaște altfel, citind, vorbind cu alții despre poezie, manifestându-te într-un anumit fel care pentru „nepoeți” poate fi ciudat sau borderline.

Pentru aceia care au deschis mai târziu ochii către poezie, dacă vrem să citim poezie de Cătălina Ceaușescu – ce să căutăm și unde? Detaliați-ne un pic viața și opera. Cum ați ajuns, la urma urmei, să scrieți poezie?

Poezie de Cătălina Ceaușescu se găsește în prezența Cătălinei Ceaușescu. Cel puțin momentan. Nu am blog, nu am trimis texte spre publicații literar-culturale, nu mă grăbesc. Uneori postez pe Facebook sau pe Instagram câteva texte care mi se par mie bune; și asta pentru a-mi aminti că sunt acolo, pentru a-mi motiva, oarecum, prezența în grupurile literare. După un timp textele dispar. Se întorc în laptop unde mai sunt lucrate, unde funcționează ca un soi de jurnal. La târgul de carte Gaudeamus, îmi vor apărea câteva poeme în două antologii: una dintre ele ca urmare a proiectului „Tramvaiul poeziei” și cealaltă alături de alți tineri scriitori invitați în tabăra de creație literară de la Săvârșin.  Poezie scriu, ca orice om cu pretenție că ar avea un suflețel, încă din adolescență. Mai degrabă scuipam imagini, însă era o scriitură onestă. Momentul în care am descoperit că pot fi onestă față de mine în primul rând cred că a fost începutul cu poezia. Apoi am descoperit că poți spune un lucru și fără să-l spui, că poți lucra cu tăietura de vers pentru a adăuga emoție, că poți construi ritm, cadență, biografie ficțională, imagine, dinamism. Încă învăț și mă distrez tare. Poezia are pentru mine efect de upper, a avut dintotdeauna; mi-am dorit să fiu o femeie trează, vie și am dat de poezie.

Numele Ceaușescu – v-a încurcat în viață? Care e povestea lui?

De fiecare dată a fost mai degrabă un ice-breaker. Oamenii m-au compătimit, m-au privit curioși, au glumit – până la urmă „copilul nu are nicio vină”. Îmi amintesc că la un examen oral în facultate mi-a fost dezvăluit faptul că dacă am fi avut aceeași conversație în urmă cu 30, în urmă cu 35 de ani, domnul doctor ar fi ieșit din sală și ar fi desemnat pe altcineva să mă evalueze. În cazul meu este o poveste cu dublu-tăiș, fiindcă nimeni nu are cum să uite că a vorbit cu un Ceaușescu. Ține de mine, în definitiv, ce efect produc, dacă va fi o experiență plăcută sau mai puțin. Povestea e simplă. În trecut, când zona aceasta de Pământ avea multe legături cu lumea otomană, au apărut așa-numiții ceauși, niște funcționari în administrația turcă. Pentru a se acomoda locului, au preluat ulterior sufixul –escu. Cum Popa a devenit Popescu (pare-se că am avut o țară plină de popi dintotdeauna), așa și Ceauș a devenit Ceaușescu.

O să vă întreb vulgar, ca non-poeții, se poate trăi din poezie? Ce ar trebui să se întâmple pentru ca să se poată? Din ce trăiește o poetă a timpului nostru?

Cred că nimeni nu ar trebui să trăiască din poezie, ar fi o vulgaritate dacă s-ar întâmpla așa ceva. Poeții sunt oameni care au nevoie de experiență și experiența nu o poți conține stând la birou, citind și scriind. Se poate trăi prin poezie, în schimb. Se poate ajunge la intensități mai degrabă muncind în domenii variate, fiind direct implicat în realitățile socio-culturale, purtând măști de „nepoet” și integrând toți oamenii și toate locurile cu care vii în contact.

Ce părere aveți despre țara noastră, despre timpul prezent și despre viitor. Cum vezi dumneata viitorul României? Vă interesează aspectul?

Viitorul îl văd doar în context internațional, altfel noi, ca specie, nu mai avem mult. Prezentul țării noastre este destul de incert, e un zumzet din care nu înțeleg prea mult; e multă instabilitate, mult derizoriu, oamenii care se perindă prin funcții-cheie fac ce au făcut și cei dinaintea lor, nu există planificare, nu există hand-over, nu strategie, nu evaluare. Un „lasă-mă să te las și lasă că merge cât o merge și dacă n-o mai merge, vedem noi” general. Îmi pun, într-un fel, speranța în niște foruri deasupra acestui zumzet, într-o viziune care să integreze toate țările și să facă lumea o singură națiune, și îmi mai pun speranța și susținerea în oamenii din jurul meu care, în fiecare zi, încearcă să fie mai buni în munca lor decât au fost în ziua precedentă, care pun bazele unei civilizații în continuu progres mai presus de politică și mai presus de interesul personal.

Literatura română astăzi. Care e treaba cu literatura română la zi? Dacă am vrea să citim o pleiadă de tineri poeți, pe cine ne recomandați și de ce? Cum să procedăm?

Recomandări de lectură de la o medicinistă care cochetează cu poezia, zici. Dacă ne dorim să fim „la zi” și vrem poeți tineri, m-aș orienta către numele prezente la festivalurile de literatură din ultimul an, poate începând cu ei, se poate contura o imagine a lumii literare active de la noi și, în funcție de structura internă fiecăruia, se pot pune de o parte niște favoriți care merită urmăriți, citiți mai în profunzime și mers mai departe alături de textele lor. Volume se găsesc de cumpărat online, în librării poezia este mai prezentă decât era acum 6-8 ani, când a început să mă intereseze pe mine fenomenul, poeme se găsesc publicate în reviste care au și deschidere spre google. Ca nume aș spune: Mihnea Bâlici, Dan Coman, Mina Decu, Sorin Despot, Teodor Dună, Robert Gabriel Elekeș, Lorena Enache, Anastasia Gavrilovici, Irina-Roxana Georgescu, Silvia Grădinaru, Adela Greceanu, Ligia Keșișian, Claudiu Komartin, Vasile Leac, Ștefan Manasia, Radu Nițescu, Florentin Popa, Merlich Saia, Moni Stănilă, Cătălina Suditu, Livia Ștefan, Răzvan Țupa, Victor Țvetov, Alexandru Vakulovski, Radu Vancu, Ioana Vintilă și dintre seniori ar fi Ionel Ciupureanu, Șerban Foarță, Nora Iuga, Angela Marinescu, Ion Mureșan, Ioan Es. Pop, Octavian Soviany. Ei ar fi mulți alții, aceștia mi-au venit mie acum în minte, însă dacă ochii se deschid ușor ușor în zona asta, este foarte posibil să găsească nume care mie îmi lipsesc și poezie bună pe care o poți lua cu tine și care poate face lucruri cel puțin interesante în interior. A, și am mai auzit de un tânăr domn, Andrei Crăciun, care ar scrie toată poezia lumii, îmi voi comanda și eu un volum.

În loc de încheiere, spuneți-ne, dacă aveți plăcerea și posibilitatea, câteva versuri din lirica dumneaovastră.

#

senzațiile se plimbă singure prin lume, Ernst Mach;

fiecare într-o persoană cu totul diferită; răceala

exersată și îndepărtările tot mai bine stabilite;

o mână alunecând încet de la baza gâtului spre șold în

papetăria din centrul Zürich-ului și tu

cu toate întrebările rezonând din ce în ce mai distant;

poze alb-negru cu noi îmbrăcați în

trufe de piemont, răzuiți pe

aceeași adormită pâine prăjită cu cașcaval;

I kiss physically good tonight;

die Mechanik in ihrer Entwicklung –

historisch-kritisch dargestellt;

 

 

#

Feminismul modern

m-a spălat

m-a îmbrăcat

steril

 

apoi durerea

 

șutul în fund

urma unui pantof cu toc

 

eleganță desăvârșită

 

a mea respirația

al meu tremorul discret al buzelor

în spatele unei măști

ascunsă de gesturi standard

 

sunt bărbați alături

și sunt bărbați puternici

mă întreb dacă asta mă educă

dacă într-adevăr pot

 

sau

e doar plăcerea

parfumul discret de

futere

 

pizza cu salam

cola

și plecat acasă

 

 

 

comments icon 0 comments
19 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun