Evelina Sturzu-Smîntînă este omul din spatele Theatre Acting Club, care educă, provoacă și inspiră copiii și adolescenții prin cursuri de teatru în limba engleză. Evelina e omul care, „încă de când era copil, a visat să realizeze ceva pe cont propriu. Iar acel ceva s-a concretizat în 2014”.

Este licenţiată în Psihologie, absolventă a masterului de Management şi Comunicare în Afaceri şi în prezent reîntoarsă pe băncile facultăţii, la prima ei „dragoste”: psihologia sănătăţii.

Spune-mi câte ceva despre tine. Care a fost parcursul tău până acum?
La zece ani am organizat primul meu eveniment. Am câștigat primii mei „bani munciţi”, neştiind că zece ani mai târziu aveam să fac parte din echipa de organizare a celui mai mare eveniment de business şi networking din ţară. Acest lucru a însemnat și începutul drumului către împlinirea visului meu şi formarea în marketing şi relaţii publice. În 2013, l-am întâlnit pe Marius, cel care avea să îmi devină soţ şi partener în afacere.

Astăzi, Evelina este într-o continuă formare profesională în domeniul psihologiei copilului şi adolescentului, iar ca misiune urmăreşte să inspire şi să încurajeze copiii să creadă în forţele proprii şi în visele lor.

În ce context și când ți-a venit ideea proiectului Theatre Acting Club?
După o perioadă de organizat evenimente şi stat printre oameni de afaceri, formată în direcţia antreprenoriatului, Theatre Acting Club s-a întâmplat firesc. Pentru a înţelege mai bine contextul, va fi nevoie să menţionez că înainte de T.A.C. atât eu, cât şi Marius, lucram deja pe cont propriu, dar pentru alţii. Marius era recent întors în ţară, după trei ani petrecuţi în Bruxelles şi Spania, ca trainer de teatru în şcolile internaţionale de acolo. Eu eram freelancer.

Marius avea experienţă internaţională, certificare LAMDA (The London Academy of Music and Dramatic Art) şi un vis de a ajuta copiii să înveţe engleza mai uşor şi să se dezvolte personal prin teatru. Uitându-mă în urmă, visul lui devine şi visul meu. Şi aşa ia naştere Theatre Acting Club.

Cât a durat de la idee la implementare? Care au fost provocările înâlnite?
Vreo jumătate de an, timp în care am tot creat proiecte pilot, am renunţat la idei pe care doar le credeam funcţionale şi am dezvoltat altele care chiar au funcţionat. Provocări? În primul rând nu exista o piaţă în sensul ăsta. Copiii erau înscrişi ori la centre de limbi străine, ori la şcoli de actorie. Un serviciu care să faciliteze asimilarea unei limbi străine prin joc actoricesc nu exista.

O altă provocare, cu care încă ne confruntăm, este să educăm piaţa cu privire la importanţa teatrului în dezvoltarea personală a copiilor şi adolescenţilor. Nu de puţine ori am stat de vorbă cu părinţi ai căror copii erau dezamăgiţi de ideea de teatru, fie pentru că au participat la cursuri şi au primit rol secundar, fie pentru că în predarea cursurilor de teatru, trainerii foloseau metodele din facultate. Metode care nu se aplică în sala de curs dacă scopul tău nu este să formezi profesionişti. Este un aspect care nu depinde de noi, dar pe care îl combatem cu succes.

Câți copii și adolescenți vin la Theatre Acting Club? Cât durează un curs/ atelier și cum decurge propriu-zis?
În jur de 50 de copii pe an plus alţi 50 la colaboratori (afterschool-uri). Dintre acei 50 de copii membri T.A.C., aproape jumătate dintre ei sunt cu noi încă din 2014, an când am deschis porţile.

Un curs/modul durează zece săptămâni pentru grupele Discovery (8-10 ani) şi Kido (11-14 ani) şi 15 săptămâni pentru grupa Colors (15-18 ani). Ca timp de desfăşurare, între 60 şi 90 de minute, în funcţie de vârsta cursanţilor.

Toate grupele T.A.C. au parte de spectacole la finalul fiecărui modul. Ce este diferit la noi (şi dă dependenţă!) este faptul că am început proiectul T.A.C. cu accent pe dezvoltarea fiecărui copil în parte, în sensul în care la noi nu există personaje principale sau secundare. Și nici personaje impuse. Fiecare cursant îşi conturează propriul personaj şi împreună cu colegii lor – îndrumaţi de Marius – lucrează la povestea spectacolului, urmând apoi să primească piesa de teatru în engleză, scrisă special pentru grupa lor. În prezent, avem un portofoliu de peste o sută de piese marca T.A.C. jucate o singură dată.

Am văzut că aveți și cursuri de teatru pentru adulți, inclusiv team-building-uri prin teatru. Cum diferă de cele pentru copii, ce se întâmplă? Cât de interesate sunt companiile să le ofere astfel de experiențe angajaților?
Adulţii şi companiile fac parte din planul nostru de dezvoltare pentru următorii ani. În general lucrurile stau foarte diferit când vine vorba despre abordarea cursurilor în ceea ce priveşte head managementul către companii.

Folosim improvizaţia ca umbrelă în dezvoltarea echipelor, în sensul în care improvizaţia generează distracţie şi sparge gheaţa. Ne folosim de această umbrelă pentru a aborda subiecte uneori sensibile din cadrul echipelor, precum încrederea, conflictul, asumarea, tragerea la răspundere şi neatenţia la rezultate. Toate acestea într-o formă de învăţare prin joc şi comunicare asertivă, abordare de care companiile sunt interesate.

Povestește-mi, te rog, despre taberele de engleză pe care le organizați.
Taberele sunt organizate vara, fie ca proiecte urbane în Bucureşti, fie la munte în zona Bran-Moeciu. Sunt pe o perioadă de șase zile sau cinci, în Bucureşti.

În fiecare tabără, copiii participă la două ateliere tematice de conversație, activităţi şi jocuri distractive pe teme diferite, precum: teatru şi improvizaţie, jocuri de echipă, exerciţii de creativitate şi storytelling, public speaking. Toate activităţile sunt interactive, în limba engleză, adaptate vârstei şi nivelului de dezvoltare al copiilor. În ultima zi de tabără, sărbătorim cu un spectacol organizat de participanţi şi petrecerea de final.

Ne dorim pentru copiii care vin în taberele noastre să înveţe să îşi asume riscuri într-un mediu controlat, să se responsabilizeze departe de părinţi. Să înveţe să ia cele mai bune decizii pentru ei, să îşi dezvolte abilităţile şi să petreacă timp de calitate alături de prietenii lor.

Care e planul vostru, pe termen scurt și lung? Unde vrei să duci proiectul în următorii ani?
În două direcţii. Să atingem mai mult piaţa corporate şi să introducem grupuri de dezvoltare personală pentru adulţi, prin psihodramă şi drama terapie.