Victor Fota, artist vizual: „Se simte o evoluție clară pe scena artei din România”

-

Am discutat cu Victor Fota, un artist vizual din București, care studiază acest domeniu încă din clasa a patra și este absolvent al programului de Istoria Artelor de la Universitatea Națională de Arte. El ne-a povestit despre începuturile sale în presă, situația artei în România și „datoriile morale” ale unui artist.

 

Povestește-ne despre începutul tău în lumea artei, care a fost parcursul tău? Cu ce aspirații ai intrat în acest domeniu?

Din punct de vedere formal am studiat artele vizuale încă din clasa a 4-a. Atunci studiam vioara deja de 4 ani și voiam să încerc și altceva pentru că simțeam că viața de scenă nu e pentru mine.  În acel an m-am îndreptat ușor către culoare și desen, cu susținerea profesorului meu de atunci, Mihai Marcu, care m-a și meditat pentru examenul de admitere pentru Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, unde am studiat apoi clasele 5-12. Pe parcursul liceului, interesul pentru artă a decurs de la excelent la mediocru. Nu eram foarte pasionat spre finalul scolii, chiar am vrut să renunț la arte după liceu. Consider în continuare că profesorii pe care îi aveam în liceu, mai ales spre final,  m-au descurajat prin lipsa lor de pasiune. Eu am fost mereu acel student care excela dacă era împins de la spate. Dacă profesorul nu-și dădea interesul, nu mi-l dădeam nici eu. Așa funcționam. Între timp mi-am dat seama că este greșit, bineînțeles, dar ce sa înțeleagă un adolescent cu jocuri video în cap?

După liceu am dat la o facultate de științe politice. Acolo am studiat un an relații internaționale, un an critic în care evident mi-am dat seama că trebuie să revin la viața mea de artist pentru că mediul din acea facultate nu era pe placul meu. A fost un an extrem de important. De fapt acea perioadă fost anul pauză pe care mi l-am dorit înainte de a decide ce vreau să fac în continuare, dar sub presiunile părinților l-am petrecut într-o instituție de învățământ.

În 2009 am intrat la Universitatea Națională de Arte la secția de conservare și restaurare. La secția asta intrase cu un an înainte un coleg din liceu care m-a sfătuit să aplic pentru că se intră ușor, iar eu l-am ascultat nefiind foarte încrezător în abilitățile mele de culoare și desen pe care trebuia să le am pentru admiterea la pictură sau grafică.  Tot răul spre bine, pentru că s-a dovedit pe parcurs că restaurarea era pe placul meu, iar profesorii erau foarte buni și secția per total foarte serioasă. Aici am avut de-a face cu materii legate mai mult de partea științifică decât de cea creativă. Acumulând multe informații legate de tehnici de pictură tradițională am decis să încep să practic în paralel și niște pictură în tehnica uleiului, o tehnică pe care nu am studiat-o în facultate dar de care eram foarte curios. În general regulile în pictură sunt aceleași și tranziția de la pictură în tempera a fost plăcută, uleiul fiind extrem de versatil și iertător. În afara de asta, simțeam o nevoie creatoare, trebuia să fac ceva, aveam multe idei și motivație. Dezvoltasem deja o pasiune și pentru științele naturale, așadar am combinat pictura în ulei cu subiecte științifice. După vreo 3 ani am avut prima expoziție și atunci a început cariera mea de pictor. Aspirația a fost să pot face ce-mi place și să pot trăi din asta. Fiind întotdeauna introvertit am găsit în pictură o modalitate de a mă exprima liber, fără prea multe filtre.

  1. Cum vezi scena locală a artelor vizuale în România?

Îmi place ce văd, se mișcă lucrurile. Există constant expoziții bune la câteva dintre galeriile private, iar oamenii sunt doritori să consume artă. La vernisaje în general spațiile se umplu de oameni și e îmbucurător. Se simte clar o evoluție față de acum 10 ani, când am început eu să devin interesat de lumea asta. Se înmulțesc galeriile și evenimentele de artă vizuală în general.

  1. Consideri că statul român face destule pentru a încuraja și susține tinerii artiști?

În afară de cei 5 ani de studiu la facultate pe care statul mi i-a plătit, nu am primit un alt ajutor sau încurajare de la stat. Nu știu de alții. Probabil că statul nostru nu încurajează artiștii români așa cum fac alte țări cu artiștii lor, însă eu nu mă plâng. Singurul ajutor de care am avut nevoie a fost de la părinți, fără de care nu aș fi putut să fiu în poziția asta. În rest consider că artistul trebuie să se ajute singur, sa fie un mic antreprenor și agent PR și să muncească mult. Succesul vine prin muncă.

Pentru încurajare, cred că statul ar putea să ajute artiștii prin a face mai ușor tot procesul de intrare în legalitate a activității de artist. Taxele și costurile pentru un SRL si PFA mi se par mult prea mari pentru un artist până in 35 de ani.

  1. Cum ți-ai descrie picturile și cu ce ai vrea să rămână cineva după ce observă o lucrare a ta?

Folosesc niște elemente cheie în majoritatea lucrărilor mele, indiferent de seria la care am lucrat. Introduc mereu elemente realiste sau fotorealiste combinate cu geometrie și abstractizare. În cea mai mare parte lucrările sunt figurative. Îmi place să creez o conexiune cu privitorul, așa că mereu introduc un subiect uman, sau, cum fac în ultima serie care se numește Entropy, niște organisme plante-animale care sunt anamorfoza unor oameni.

Lucrările mele, în general, au ținta de a distorsiona realitatea, de a da o altă perspectivă unei idei normale. Dacă privitorul simte ceva nou printr-o imagine pe care eu o creez, ceva la care nu s-a gândit pană în acel moment, atunci sunt fericit. Caut bineînțeles și o estetică plăcută, armonie cromatică și compoziție echilibrată. Câteodată experimentez și cu contraste nonconvenționale, dar în general păstrez regulile bine stabilite de armonie a culorilor.

În orice caz, să-ți descrii lucrările la modul general nu este simplu. Există elemente constante, dar în rest fiecare lucrare vrea să aibă ceva special. La fiecare lucrare vreau să introduc elemente noi și să experimentez. Iar când este vorba de serii de lucrări, atunci vreau să schimb radical modul de exprimare, folosind un alt limbaj artistic. Spre exemplu, seria Entropy este total diferită față de ce am făcut în Human Extension. Am trecut de la forme exacte, geometrice și o abordare mai rațională la organic, fluid și o abordare subconștientă a compozițiilor.

  1. Consideri că artiștii au și o datorie morală să introducă în lucrările lor mesaje sociale?

Clar nu. Nici termenul de moralitate și nici cel de datorie nu ar trebui asociate cu arta. Arta este despre libertate. Pe de altă parte, mesajele sociale transmise pot fi greșite. Fiecare are perspectiva lui, iar ce este moral poate fi subiectiv. Un exemplu simplu este antivaccinarea. Eu nu aș vrea să văd artă despre așa ceva. Există și mesaje clar bune și sunt artiști care le transmit bine, dar nu înseamnă că toți trebuie să facă asta. Artistul cred că ar trebui să răspundă chemării subconștientului și prin rațiune să materializeze o viziune. Să transmită o idee care îl frământă, oricare ar fi natura ei.

Deci clar nu există o datorie aici. Fiecare trebuie să facă ce simte, asta e moral, să aibă libertatea de exprimare.

  1. Tehnologia este o prezență constantă în lucrările tale. Cum vezi relația omului cu tehnologia? Către ce se va îndrepta?

Relația omului cu tehnologia am reprezentat-o într-o singură serie la care am lucrat intre 2015-2017, Human Extension. Am făcut asta pentru că în acea perioada îmi creștea atracția pentru gadgeturi și tehnologie în general. Abordarea a fost un pic mai jucăușă față de lucrările și seriile precedente. În unele lucrări există o notă ironică, comică, în altele „vorbesc” serios. Am folosit și culori mult mai saturate și contraste puternice. Relația este ilustrată ca fiind pozitivă în general, dar sunt și unele imagini în care tehnologia este prezentată ca fiind dăunătoare. Am vrut să prezint o viziune mixtă, din acest motiv nu există o direcție concretă critică pozitvă sau negativă în această serie. Consider că tehnologia este dăunătoare pentru natura noastră dacă o consumăm exagerat, dar și foarte folositoare daca o folosim moderat, strict cât este nevoie, cu ajutorul disciplinei. Zic din experiență. Când eram copil mă uitam foarte mult la televizor în loc să citesc sau să mă joc afară, am fost un gamer înrăit în adolescentă, iar mai târziu exageram în ceea ce privește consumul de social media. Simt cum tehnologia m-a încetinit de-a lungul timpului din punct de vedere intelectual și în relațiile cu oamenii în general. Asta pentru că am făcut abuz. Mai târziu m-am mai disciplinat și cred că acum relația mea cu tehnologia este una benefică.

Cred că ne îndreptăm către o lume mai bună. Tehnologia a trecut printr-o perioadă neagră. S-au folosit prea multe resurse și energie împrumutată pentru a o crea. Acum plătim datoria prin poluare și multe gunoaie dar cred că lucrurile se îndreaptă într-o direcție corectă acum. O tehnologie integrată în natură. Tehnologia evoluează către eficiență, energie curată și reutilizare. Spre exemplu, sunt extrem de încântat de direcția în care industria auto se mișcă acum cu mașinile electrice și de producția de energie din surse curate. Panourile fotovoltaice au evoluat foarte mult și sunt din ce în ce mai ieftine. Vom avea în curând mare parte din curentul electric produs acasă, iar Inteligența Artificială va ajuta enorm la eficientizarea consumului de resurse. În orice caz, în acest moment suntem prea conectați la tehnologie ca să mai dăm înapoi.

  1. Crezi că ai nevoie de o facultate și studii anterioare în domeniul artelor pentru a fi artist? Dacă da, cum te ajută aceste studii?

Cu siguranță nu, există numeroase resurse pe internet din care să înveți orice. Trebuie doar să vrei și să fii harnic. Există și resurse practice – proiectoare, software 3d, Photoshop etc. care ajută la realizarea imaginii din capul artistului fără a fi nevoie de sute de ore de exercițiu de desen. Deci este foarte ușor să-și materializeze viziunea. Aici menționez că poți fi artist și dacă nu ești expus la muzeu. O poți face doar pentru tine.

Școala intervine mai mult pe alte părți, sociale și de educare pentru domeniul artistic. Lucruri pe care nu le înveți singur acasă din cărți și tutoriale. La facultate se învață disciplină, comunicare și se creează grupuri și legături cu alți artiști care pot ține toată cariera.  Deci pentru a deveni artist nu este neapărat nevoie de facultate dar cu siguranță în drumul către a fi artist profesionist ajută.

  1. În ziua de azi pare că a devenit parte a „job-ului” de artist prezența pe rețelele sociale. Nu prea mai sunt artiști care să nu fie pe Facebook sau Instagram, unde le poți găsi mereu cele mai noi lucrări. Crezi că social media a avut un impact pozitiv sau negativ în lumea artei?

Pentru mine social media a fost un important catalizator pentru evoluția mea ca artist. M-a ținut motivat tot timpul să creez ceva nou și chiar mi-a făcut plăcere sa postez constant, nu a fost doar un „trebuie”. Faptul că țin legătura cu oamenii care-mi apreciază arta e foarte important pentru a mă ține motivat. Probabil motivația să lucrezi constant este cel mai necesar aspect când ești artist profesionist. Trebuie să te dedici ca să evoluezi și atunci trebuie să te ții cu dinții de orice lucru care ajută în direcția asta.

Per total cred că social media a ajutat lumea artei. Artiștii se pot promova singuri foarte eficient. E ușor să descoperi artiști noi și să vezi și procesul lor, asta îi ajută în special pe artiști pentru inspirație, dar e și un mod de a aprecia arta lor mai mult dacă nu ești artist, înțelegând ce se întâmplă în spatele lucrării. Și nu în ultimul rând se creează ușor comunități și legături intre artiști.

Ca o observație, am văzut de-a lungul anilor artiști împotriva Facebook-ului, ca să nu mai zic de Instagram, care e o versiune și mai miniaturizată atunci când este vorba de prezentarea lucrărilor. Astăzi îi văd pe toți pe ambele platforme expunând-și lucrările.

  1. Apropo de rețelele sociale, în ultimul timp muzeele și galeriile tind să fie cât mai „instagramabile”. Avem și în București Museum of Senses  iar în New York și San Francisco există Museum of Ice Cream, unde vizitatorii sunt chiar încurajați să fotografieze cât mai multe exponate, pentru a ajuta la promovarea locului. Crezi că Instagramul răpește din experiența vizitării unei galerii sau muzeu?

Galeriile și muzeele se adaptează la ce se cere momentan pentru promovare. Și pe de altă parte n-au încotro. Oamenii vor să împartă cu alții ce văd și o să fotografieze oricum exponatele. Mi se pare foarte bine că vizitatorii dar si galeriile în sine își postează pe Instagram lucrările pentru că astfel creează un fel de teaser care-i face pe oameni să devină curioși în legătură cu expoziția respectivă. Ideea e ca după să se ducă și personal să exploreze toată expoziția ca astfel să susțină locul și artiștii implicați.

  1. Ce sfaturi ai avea pentru un artist aflat la început de drum?

Este greu să dau sfaturi în poziția în care și eu mă zbat în lumea asta ca artist care vrea să reușească. Sunt într-o poziție decentă, dar tot este greu. E o luptă continuă cu sistemul pentru a putea trăi din pictura și o lupta și mai puternică cu interiorul meu. Apar mereu gânduri descurajatoare. Mintea te sabotează să devii leneș și să faci alte lucruri mai satisfăcătoare pe termen scurt.

O sa-i sfătuiesc totuși să se pregătească de un drum lung. Dacă dorește carieră în domeniul creativ trebuie să reziste din punctul meu de vedere cel puțin 10 ani pentru a ajunge într-o zonă de relativ confort creativ și financiar mai ales. Eu așa am gândit toata situația încă de la început. Și cred că am avut dreptate, lucrurile au decurs destul de previzibil. Cred că dacă vrei să trăiești din artă trebuie sa fii constant din punct de vedere al productivității și să acumulezi multă experiență într-o direcție creativă. Artistul este matur după 35 de ani și cred că cei care cumpără artă caută asta. Colecționarii pe lângă opera în sine, vor să vadă un artist în care pot investi, un artist care va crește.

Există multe impedimente pe parcurs: mini depresii, stres constant si perioade când nu ești productiv deloc, așa că găsirea unei sau unor surse de motivație este absolut necesară. Motivația poate să vină din interior sau din exterior, nu contează sursa. Poate sa fie o muză. Muza din punctul meu de vedere nu este cineva pe care vreau să pictez ci cineva pentru care vreau să creez. Sa-i arăt ce am făcut și să se minuneze.  Sa fiu inspirat de energia pe care o primesc după de la acea persoană. Găsește-ti muza!

 

comments icon 0 comments
0 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Vlad Dumitrescu