Silvia Guță, psiholog și psihoterapeut experiențial: “Pentru tinerii de astăzi, butonul UNDO există și asta a schimbat definitiv felul în care ne raportăm la realitate”

-

Cine e Silvia și ce face ea? Care e treaba cu „In a Relationship și “adolescenții din ziua de azi”. Luați aminte.

Andrei Crăciun

Să ne gândim că ne adresăm unor oameni care nu au habar despre cine ești și ce faci. Cine ești și ce faci dumneata, Silvia Guță?
Întrebări așa de simple și totuși atât de dificile, dacă ne gândim că identitatea și activitatea profesională a oamenilor par să se confunde și să se suprapună din ce în ce mai mult. Nu fac nici eu o discrepanță prea mare. Mă bucur să spun despre mine că eu sunt Silvia, că sunt psiholog și psihoterapeut experiențial și că lucrez în mai multe proiecte ONG centrate pe educație, cultură și tineri, cum sunt In a Relationship sau Ideo Ideis. Mă bucură și mai tare să simt că mi-am găsit nu un loc al meu în lumea asta mare, ci mai degrabă un drum pe care îmi place să merg mai departe.

Care e treaba cu In a Relationship? Care e istoricul proiectului și ce v-ați propus mai departe?
In a Relationship este un proiect al Fundației Friends For Friends, susținut de Avon România și parte din Campania Respectului, care aduce în prim plan niște discuții extrem de necesare pentru societatea noastră. In a Relationship este un proiect co-creat alături de adolescenți și deschide tema abuzurilor din relațiile de cuplu, abuzuri mai subtile sau mai evidente ce reprezintă sâmburele violenței domestice de mai târziu. Proiectul nostru a început cu o cercetare non-formală în 2016, pentru a investiga modelele, valorile și reperele tinerilor români în alegerea unui partener de relație, deoarece astfel de date lipseau cu desăvârșire în spațiul public. In a Relationship a continuat în 2017 cu o campanie online de conștientizare și cu publicarea și distribuția unei broșuri cu rezultatele cercetării – „Generația nevorbită are cuvântul” – alături de o expoziție itinerantă, cu lucrările a 16 ilustratori adolescenți pe tema violenței din relațiile de dragoste ale tinerilor. Expoziția a fost prezentată și în circuitul Street Delivery, în mai multe orașe din țară, iar în cadrul evenimentului din București am obținut un safe space de creație și expunere pe strada Pictor Arthur Verona, unde 10 artiste vizuale au pictat ilustrații murale cu mesaje pe tema violenței din relații. Tot în 2017, în cadrul proiectului Superscrieri, o altă colaborare dintre FFFF și Avon România a făcut posibile trei burse pentru tineri jurnaliști, pentru ca aceștia să documenteze violența din relațiile de cuplu ale tinerilor. Au rezultat niște materiale jurnalistice extrem de importante pentru cei care vor să înțeleagă provocările vieții de adolescent în România zilelor noastre, pe care încă le recomandăm ca lectură suplimentară tuturor celor care aud pentru prima dată de In a Relationship. În 2018, am lansat atelierele interactive pentru adolescenți și campania online „Testează-ți relația!”, care a cuprins un test de relație și patru spoturi video de conștientizare pentru patru dintre cele mai frecvente abuzuri din relațiile adolescenților: șantajul emoțional, controlul excesiv, fenomenul revenge porn și violența fizică. Iar în 2019, am adunat tot ce am făcut în primii trei ani de proiect într-o carte – un fel de caiet de lucru dedicat adulților din viața tinerilor, cu titlul „Relațiile adolescenților din România și ce spun ele despre noi”. E o carte la care au lucrat mulți oameni: eu și Andreea Găzdaru ca psihoterapeute pe partea de psihologie, Silvia Luican (iZi data), Oana Ganea și Valntina Roșculeț pe partea de interpretare sociologică, dar și Andreea Cristea – o artistă adolescentă care ne-a ilustrat ideile și le-a făcut să alunece subliminal direct către inima cititorilor.

Ce așteptări aveți de la această carte?
Ne dorim ca această carte să construiască o punte între neînțeleasa lume a adolescenților și cea a adulților – aceia pe care tinerii îi investesc ca modele sau ca mentori. Un mini-manual pentru relații mai sănătoase, cartea vrea să facă lumină printre formele de abuz din offline și online, explică termeni de vocabular emoțional fără de care nu putem să ne orientăm în tema abuzurilor și deschide niște discuții cu teme evergreen pentru sănătatea relațională, precum spațiul intim, granițele interpersonale, comunicarea nevoilor, fricile și așteptările din relații și, evident, ce să faci și ce să nu faci atunci când întâlnești un abuz.

Pentru 2020, avem planuri să extindem comunitatea de facilitatori In a Relationship și să organizăm cât mai multe ateliere pentru adolescenți în toată țara. Am început deja, dar, până anunțăm unde și când va avea loc următorul atelier pentru adolescenți, ne puteți găsi pe site-ul ffff.ro, unde In a Relationship are și o pagină specială de donații. Cei interesați pot să intre astfel în posesia cărții sau a uneia dintre cele trei ilustrații semnate de Andreea Cristea, numai bune să ne aducă aminte că iubirea adevărată este cea necondiționată de umbra vreunui abuz.

Nu agreez cuvintele articulate, dar pare cumva obligatoriu să te întreb așa: cum sunt adolescenții din ziua de azi? Ce ai aflat vorbind cu atât de mulți?
Am vorbit cu mulți adolescenți, așa este, dar nu am descoperit nimic care să mă convingă să îi privesc ca pe „extratereștrii” despre care am auzit mulți alți adulți plângându-se. Știu, însă, că am făcut ceva diferit de ceea ce fac alți adulți, în special cei care se plâng de tineri. Am vorbit cu ei ca de la egal la egal, i-am corectat doar când mi s-au adresat cu acel dumneavoastră scorțos, care pune un perete între ei și lumea adulților și i-am încurajat să renunțe la ideea de a ține mâinile la spate – și concret, și abstract. I-am rugat să se gândească la ei înșiși și la cum iubește inima lor, iar ei m-au primit cu brațele deschise. Și nu doar pe mine, ci pe toți cei care au jucat până acum rolul de facilitator al atelierelor In a Relationship. Putem spune că am testat impermeabilitatea graniței dintre aceste două lumi – cea a adulților și cea a adolescenților – și rezultatele sunt îngrijorătoare mai degrabă când ne uităm la adulți. Dar, dacă vorbim despre adolescenții din România, simt nevoia să reiau niște concluzii mai vechi, căci ne-am tot gândit cum să atragem atenția asupra acestor „mituri” ale societății noastre. Sunt trei idei importante pentru oricine are de-a face cu Gen Z: adolescenții de azi NU SUNT PROȘTI, ci mai degrabă inculți sau confuzi, ca urmare a strategiilor naționale de educație slab finanțate, cu materii neactualizate și bazate pe memorizare și reproducere; adolescenții de azi NU SUNT RĂI, ci au parte de modele de comportament predominant negative – vezi superficialitatea, inconsecvența, indisponibilitatea sau corupția adulților din jurul lor și a personalităților promovate de media mainstream; adolesenții de azi NU SUNT LENEȘI SAU LIPSIȚI DE RĂBDARE, ci lipsiți de motivație intrinsecă și plăcere pentru studiu, majoritatea fiind „dresați” să vadă să performanța școlară ca pe un instrument de a obține diverse beneficii (recompense, bani, afecțiune, statut). Și lista ar putea continua, dar o caracteristică transversală a acestor prejudecăți este că ele sunt generate de adulți, atât prejudecățile în sine, cât și factorii lor determinanți. Totuși, cred că am și o descoperire – sau mai bine spus o ipoteză nouă apropo de cum se stabilesc și cum se desfășoară raporturile dintre adolescenți și adulți. Până nu demult, tehnologia avansa lent. Și tu, și eu am prins telefoanele cu rotiță, la care trebuia să vorbești cu o doamnă operatoare pentru a obține un transfer în alt județ – mai știi? Acum avem, majoritatea dintre noi, telefoane inteligente, cu conexiune nelimitată la internet și sute, mii de aplicații la dispoziție care se potrivesc perfect combinației noastre de nevoi, interese și pasiuni. Acum putem comunica instant cu oameni aflați pe partea cealaltă a planetei, chiar dacă nu reușim să ne punem de acord cu toții dacă planeta suferă sau nu din cauza încălzirii globale. Adolescenții de astăzi s-au născut într-o lume populată cu tehnologie mult mai accesibilă, ceea ce a schimbat treptat, dar fundamental, și raporturile dintre generațiile tinere și adulți. Deodată, printre thrillerele cu hackeri și whistlebloweri care păreau doar divertisment, generația tânără a „luat aminte” și a reușit să depășească inventivitatea și creativitatea adulților, iar asta se poate reflecta inclusiv în capacitatea de a produce venituri. Tinerii pot face acum bani fără să mai parcurgă drumul tradițional, cel pe care adulții din viețile lor au fost nevoiți să-l parcurgă: școală, poate facultate, muncă, muncă, muncă și, poate, dacă ai și noroc sau faci niște compromisuri, ajungi și la bunăstare financiară. La nivel mondial, suntem în mijlocul unui proces de reorganizare a societății umane, facem loc roboților umanoizi și inteligențelor artificiale. Adolescenții de astăzi trăiesc foarte mult în virtual, interfețele de interacțiune cu tehnologia le sunt intuitive și nu se tem să greșească, așa cum se tem cei mai în vârstă.

Ce înseamnă toate acestea?
Pentru tinerii de astăzi, butonul UNDO există și asta a schimbat definitiv felul în care ne raportăm la realitate. Mulți adulți dintre cei pe care statul român îi investește cu rolul de educatori și profesori nici nu știu ce înseamnă UNDO, nu pot concepe că există un buton care poate să le anuleaze orice greșeală de moment într-o aplicație digitală. Cum să ne așteptăm ca tinerii de astăzi să fie captivați de educatorii lor, dacă aceștia nu par să se lase captivați ei înșiși de tehnica și posibilitățile prezentului? Și cum să ne așteptăm să evoluăm, dacă nu suntem dispuși să acceptăm că putem să și greșim? Adulții români de astăzi au fost crescuți și educați într-o paradigmă a fricii, greșeala este încă ceva dificil de asumat și de acceptat, căci e asociată puternic cu vulnerabilitatea și cu pedeapsa. Și această generație de adulți continuă să aplice aceleași principii în educația tinerilor de azi, contribuind astfel la menținerea standardelor duble care îi confuzează atât de tare pe adolescenți. Nu vreau să fac generalizări și nu intenționez să compar între ele generațiile doar de dragul comparației, ci încerc să extrag o idee care să ne ajute, o ipoteză de lucru, care să ne permită să deschidem și să păstrăm deschis un canal de comunicare cu tinerii. Ceea ce face In a Relationship este insuficient comparativ cu nevoile educaționale ale tinerilor, dar și ale adulților din România. Avem nevoie de strategii noi în educația instituționalizată, avem nevoie de astfel de cursuri în programa națională, cursuri teoretice și practice despre drepturile omului, abuzuri, relații sănătoase, educație sexuală, sănătate mentală, securitate în era internetului și câte și mai câte. Acestea sunt cunoștințele și aptitudinile care vor face diferența în ceea ce privește calitatea vieții Generației Z și a celor care vin după ea. Și avem nevoie cu toții de astfel de aptitudidini, căci asta este realitatea în care trăim.

Ce putem face pentru adolescenții din România și ce pot face ei pentru noi?

Ce putem face noi, adulții, nu este deloc simplu și necesită niște schimbări structurale, la nivel personal și la nivel de politici educaționale de stat. Și nu, nu cred că asta este doar treba celor care conduc țara, ci sunt convinsă că este treaba noastră, a tuturor, să cerem cu fermitate aceste schimbări și să ne oferim sprijinul pentru ca ele să poată fi implementate. Ca societate, românii abia învață să ceară autorităților să le respecte drepturile și să le îndeplinească nevoile. E treaba noastră, a tuturor adulților, să oferim modele pozitive generațiilor tinere și să nu ne mulțumim cu aruncarea proverbialei pisici moarte în curtea vecinului. Nu va veni nimeni să ne salveze adolescenții de violență, incultură sau alte pericole. Și nici pe noi nu ne va salva nimeni. Cum spunea într-o prelegere Franz Ruppert, unul dintre psihoterapeuții care au revoluționat abordarea traumei psihice, „Trauma nu este responsabilitatea noastră, dar vindecarea este.” Sistemul nostru educațional din prezent produce încă multe traume, multe răni greu de vindecat. Dar asta nu înseamnă că soluția va veni de la sine, ci din contră, că trebuie să o căutăm activ și să ne raportăm realist la imaginea de ansamblu a problemei noastre. Și nici problemele nu vor mai părea atât de copleșitoare în momentul în care majoritatea adulților își vor asuma cu adevărat responsabilitatea pentru ceea ce fac.

Cum vezi tu, care ești atât de prinsă în lumea adolescenților, viitorul țării noastre? Și cum îl văd ei?
Tinerii români sunt tare ambivalenți când vine vorba despre viitor. Mulți dintre ei reproduc păreri auzite la părinți și profesori, care construiesc o imagine sumbră a viitorului țării noastre. Cei mai mulți dintre ei sunt chiar pesimiști la nivel de discurs, iar mare parte pur și simplu vor să plece din țară, ca să aibă o viață mai bună. Dar asta nu înseamnă că nu își pot închipui un viitor bun pentru ei înșiși, ci doar că țara noastră nu pare să fie locul în care ei să poată obține acea viață bună. Și e trist pentru toată lumea, dar mai ales pentru adulții care, îmbătrânind, vor depinde financiar de cei pe care acum îi consideră niște „extratereștri” cu care nu te poți înțelege. „Extratereștrii” de acum câțiva ani deja au plecat din țară, au populat toată Europa și contribuie cu munca lor, cu expertiza lor, cu taxele lor la alte economii de stat. Se simt mai respectați acolo, chiar dacă le e dor de casă. Dar unii dintre ei se întorc. Iar unii dintre tinerii cu care am vorbit au planuri să studieze în străinătate, apoi vor să se întoarcă în România și să facă aici ceva bun cu educația și aptitudinile dobândite în altă parte. Unii dintre ei chiar se vor întoarce și vor încerca, cel puțin, căci nu le mai este așa teamă să greșească sau să eșueze. Unii dintre ei deja s-au întors, s-au apucat de treabă și au rezultate fantastice. Alții nu au mai plecat deloc, căci și-au găsit aici niște obiective pe care le consideră importante și ne-imposibile. Tendințele și motivele fenomenului migrației în rândul tinerilor, dar și alte aspecte legate de calitatea vieții, valorile, atitudinile și comportamentul tinerilor români între 14-29 ani au fost analizate recent într-un studiu demografic realizat de organizația Friedrich-Ebert-Stiftung (FES) în 10 țări din sud-estul Europei – îl recomand oricui are curiozitatea să intre mai adând în acest subiect. Până una alta, și eu mă regăsesc printre cei care nu au plecat și care au găsit aici obiective importante și ne-imposibile. Încerc să mă păstrez echilibrată și realistă, deși uneori oscilez destul de mult între optimismul pe care mi-l insuflă o gașcă de adolescenți și pesimismul pe care îl simt strecurându-se în mintea mea odată cu știrile de la cafeaua de dimineață. Dar echilibrul acesta este, de fapt, în puterea și în responsabilitatea mea. Cred asta cu adevărat și sper să pot convinge și alți oameni să își asume o astfel de atitudine față de viață.

Ce ți-ar fi folosit să știi când ai intrat în acest proiect și ai aflat abia pe parcurs?
Simt că aș fi nedreaptă cu mine să regret că am aflat ceva pe parcurs. Am învățat atât de multe de când am intrat în proiectul In a Relationship, am citit atâtea studii, articole, cărți, am interacționat cu atâția oameni, am crescut atât de mult, încât nu pot să fiu decât recunoscătoare că am această experiență. Sigur că mi-ar fi folosit toate și înainte, dar asta e valabil oricum. Și poate nici nu aș fi știut să le folosesc așa bine, căci ar fi lipsit toți oamenii minunați din jurul meu care fac acest proiect să se întâmple – ffffetele de la fundație (Karin, Beatrice, Zenaida, Ingrid, Carina), dar și echipa de CSR de la Avon România și mulți alții care au contribuit cu susținerea și cu munca lor la creșterea acestui proiect. Dacă ar fi totuși să găsesc un lucru, cred că mi-ar fi folosit să știu că îmi va plăcea atât de mult, încât îmi va fi greu să îmi imaginez propriul meu viitor fără In a Relationship. M-ar fi scăpat poate mai repede de niște anxietăți, de niște îngrijorări, poate chiar de niște alte activități care îmi ocupau prea mult timp și spațiu mental. Dar mi-e bine pe acest drum și privesc spre viitor cu încredere și speranță.

 

CITAT
Tinerii pot face acum bani fără să mai parcurgă drumul tradițional, cel pe care adulții din viețile lor au fost nevoiți să-l parcurgă: școală, poate facultate, muncă, muncă, muncă și, poate, dacă ai și noroc sau faci niște compromisuri, ajungi și la bunăstare financiară.

SILVIA GUȚĂ, PSIHOLOG ȘI PSIHOTERAPEUT EXPERIENȚIAL

comments icon 0 comments
0 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun


Bookmark?Remove?

Lorena Zăbrăuțanu, actriță și regizoare:”Peste tot e valabil sistemul pilelor dar cred că noi suntem maeștri la așa ceva, adică o facem cu nesimțire, cu sfidare”

-

Lorena a făcut șase ani la UNATC și a mai studiat doi ani și la Paris. S-a întors în România și a cunoscut greutățile vieții artiștilor independenți. Va rămâne, o vom pierde? Iată. Andrei Crăciun Drum. Lorena Zăbrăuțanu, actriță întâi de toate. De unde vine Lo... Mai mult »