JEANINA ZGÎRIE, fundraiser la Asociația Magic, unul dintre ocrotitorii copiilor cu probleme oncologice

- - 1 vizualizari

Jeanina Zgîrie este primul copil al unei familii modeste din Teleorman în fața căreia au apărut multe oportunități de-a lungul anilor pe care nu a dorit să le ocolească, mai ales că generațiile de dinaintea sa nici măcar nu visau la asemenea șanse. Datorează mult familiei care, în ciuda situației financiare limitate, au investit toate resursele în educația sa.

A studiat Științe Politice cu gândul de a-și urma visul pe care-l purta la 15 ani, acela de a face carieră în politică și de a schimba lumea. Pe la sfârșitul facultății era departe de socotelile pe care și le făcuse și a ajuns să lucreze într-o multinațională. A dobândit experiență timp de opt ani în finance și CSR, iar după această perioadă s-a întors la ideea ce încolțise în perioada adolescenței, doar că avea un alt rol. A schimbat corporația pe un ONG și a vrut cu un strop de bunătate să contribuie la deznodământul unor povești. La început, ca voluntar în cadrul echipei Magic. Dacă a crezut că vine pentru copii inițial, a realizat în decursul celor 2 ani că tot ce se întâmplă frumos, îi dă sens și îi colorează viața.

            Magic este cel mai bun proiect la care mi s-a dat vreodată șansa să pun umărul, gândul că pot fi de folos prin munca mea pentru mii de oameni încă mă copleșeste.

În momentul prezent, se hrănește cu energie ce vine din partea comunității formată din oameni care simt și gândesc la fel. Împreună sădesc bucurii în sufletul celor mai puțin norocoși și înfăptuiesc lucruri mărețe, deși zilele uneori la Magic nu sunt întotdeauna pline de soare.

Jeanina se identifică și empatizează cu valorile întregii echipe și promite că nu le va încălca. Are o sete mare de a ajuta copiii la nevoie, două brațe care îmbrățișează mii de trupuri mici cu suflete uriașe în taberele organizate de asociație, doi ochi care văd cum cresc proiecte făcute cu bunăvoință și la care a pus și ea umărul, o inimă uriașă ce o îndeamnă să facă fapte bune și un zâmbet senin pe față, drept mulțumire lui Dumnezeu că o ține sănătoasă pentru a mai fi de folos în continuare.

În sânul asociației totul este magic, precum spune numele. Se creează activități diverse, inițiative multe, iar fericirea copiilor primează. Jeanina este tristă când se gândește că sunt mulți la care nu poate ajunge, deși până acum sunt 2000 sub aripa lor sub diferite forme. Ajung la ei copii care au pierdut lupta cu boala, care au rămas fără un membru în familie sau care au trecut prin traume emoționale. Dar, există un leac, spune tânăra: iubirea care face minuni.

Ce înseamnă pentru Jeanina Zgîrie să fie parte din acest proiect, deși după mărturiile sale spune că nu a fost o trecere ușoară de la corporație la un ONG care lucrează cu copiii grav bolnavi, în rândurile de mai jos.

            Jeanina, de unde vii și încotro te îndrepți?

            Sunt primul copil al unei familii modeste din Teleorman și sunt sora mai mare a unui frate pe care îl iubesc fără limite. Am copilărit într-un orășel de provincie al anilor ‘90 cu toate problemele sociale și economice specifice acelei perioade. Am fost un copil aproape mut. M-am luptat cu o timiditate paralizantă până în adolescență când am avut norocul să întâlnesc câțiva profesori care m-au scos din carapace și mi-au dat glas.

Cele mai puternice și dragi amintiri sunt cele legate de bunicii de la țară, casa lor, alături de „acasă” al meu sunt cele două locuri în care mă simt în perfectă siguranță și iubită necondiționat. Am fost prima din familia mea care a mers la facultate, prima care a călătorit în străinătate, prima care a vorbit fluent o limbă străină. În fața mea s-au deschis oportunități la care părinții sau bunicii mei nici măcar nu visaseră și am încercat să le apuc cu amandouă mâinile tocmai fiindcă viața fusese mult mai aspră cu generațiile dinaintea mea. Datorez mult din mine celor patru bunici și părinților care deși au avut resurse limitate, le-au investit pe toate în educația mea și a fratelui meu și m-au lăsat să iau singură decizii întotdeauna.

Sunt într-un punct din viața mea în care îmi doresc să cresc „mare” pe toate planurile, să învăț, să văd, să absorb și să mă bucur.

Poveștește-mi în câteva idei despre traseul tău profesional. Azi faci parte din echipa Magic. Cum ai ajuns aici? Dorință sau natura întâmplărilor să fi fost?

            În adolescență mi-a intrat în cap că îmi doresc carieră în politică. Am mers până într-acolo încât am studiat științele politice la facultate. Așa credeam eu la 15 ani că o să schimb lumea. Nu știu câți adolescenți se visează în Parlament, dar eu mă visam. La sfârșitul facultății eram departe tare de planul inițial și am ales să lucrez într-o multinațională, sau mai degrabă așa s-a nimerit.

Am lucrat putin peste opt ani în diferite corporații în finance și CSR înainte să mă alătur echipei Magic. În timp ce corporațiile m-au învățat să muncesc organizat, să mapez procese și să citesc rapoarte, voluntariatul m-a învățat că am o voce, că are forță și că pot să o folosesc pentru alții care nu și-au găsit-o încă.

Așa am ajuns eu la Magic, am fost mai întâi voluntar în tabără. Țin minte că atunci când am ajuns prima dată la MagiCAMP nu mi-a venit să cred că există un asemenea loc, nu mi-a venit să cred câtă fericire poate să încapă în curtea unei case, energia locului e fără pereche. Dacă există Rai, atunci o particică din el trebuie să fie la Brănești. Nu a fost o decizie simplă să plec din corporație. Îmi iubeam echipa, îmi doream mult o promovare și eram foarte concentrată la drumul care să mi-o aducă.

Știam că va veni vremea când voi pune umărul la un proiect social, dar în capul meu asta trebuia să se întâmple mai târziu în viață. Mi s-a dat șansa să o fac mai devreme, mi-am făcut curaj să îmi schimb cursul și bine am făcut. Nu o să uit niciodată cum mi-a bătut inima când m-a sunat Melania Medeleanu să îmi spună că au loc liber.

Să pledez în fața partenerilor pentru cauza familiilor cu copii bolnavi, să văd proiecte cum cresc și ajung la mii de oameni în nevoie, să văd sute de copii cum uită de boală în tabără mă hrănește, îmi dă sens.

Ți-ai deschis inima și brațele către copiii cu afecțiuni oncologice. Ce înseamnă să fii părticică din acest proiect pentru tine?

            Inima mea se deschide fără prea multe precauții în fața copiilor, pentru că găsesc aceeași deschidere și de partea cealaltă. Copiii iubesc din toată inima fără să stea pe gânduri, fără frică, lor nu le pasă de boală, de cum arăți sau de job-ul pe care îl ai. Magic este probabil cel mai bun proiect la care mi s-a dat vreodată șansa să pun umărul, gândul că pot fi de folos prin munca mea pentru mii de oameni încă mă copleșeste.

Uneori mi se pare că munca aici seamănă cu o cursă de rollercoaster, trebuie să te ții bine ca să poți să te bucuri de experiență cu adevărat. Sunt zile în care vezi un proiect nou pe picioare și știi cum o să schimbe lumea în bine, sunt zilele în care faci socotelile și îți dai seama că Magic ajută mii de copii sau primești mesaje de mulțumire de la părinții care sunt cazați gratuit în MagicHOME-urile din toata țara.

Apoi sunt zilele în care mergi la culcare extenuat, plin de griji și mai sunt zilele insuportabile în care afli că un copil s-a dus. În zilele acelea încerc să îmi spun că a avut pe cineva care să se lupte alături de el până la final, că în ultima lui vară a putut să vină în MagiCAMP și a fost fericit, că mama lui va avea un terapeut bun care să o țină de mână în cele mai grele momente. Nu reușesc întotdeauna să fac asta, dar dacă pun în cumpănă, zilele bune sunt mai multe și sunt suficient de pline încât să te ajute să treci și peste cele dureroase.

Au fost voci apropiate care au spus că ar fi bine să nu te implici?

            Sigur ca da. Cred că părinții mei au fost cei mai chinuiți de vestea că schimb corporația cu un ONG, mai ales cu un ONG care lucrează cu copiii grav bolnavi. Îmi amintesc că fratele meu m-a întrebat serios dacă m-am gândit bine la impactul emoțional pe care îl va avea asupra mea. Între timp s-au obișnuit. Acum câteva zile mama îmi spunea că tata poartă cu mândrie tricoul nostru din MagicSHOP și că e bucuros că am ales să lucrez aici.

Care este cea mai importantă lecție pe care ai primit-o de la acești copii sau familiile acestora?

            Am învățat că oamenii dispun de resurse și puteri nebănuite, că uneori un mic gest de bunătate poate schimba deznodământul unei povești. Aș vrea ca toți oamenii să știe dimineața atunci când se trezesc că nu e nevoie să mute munții pentru a schimba lumea, că nu trebuie să dispună de sume mari de bani, aș vrea ca mai mulți oameni să știe că fiecare picătură contează. Că bunătatea contează.

Cea mai importantă lecție primită de la copii este că trebuie să prețuiesc fiecare mică bucurie și că trebuie să îmi trag seva din momentele de fericire pentru a face față încercărilor. E aproape miraculos să vezi în fiecare vară sute de copii care își încarcă bateriile cu energie care îi ține în viață un an întreg. Mulți copii ne spun că au mai supraviețuit încă un an ca să revină în MagiCAMP.

Primești îmbrățisări și gânduri multe din partea celor mici, pe care îi întâlnești. Toate contează pentru tine și sunt importante. Ei sunt cele mai pure suflețele. Dar ai vreun mesaj pe care nu-l poți uita?

            Am un copil pe care nu îl pot uita. L-am cunoscut pe vremea când eram voluntar în MagiCAMP, acum doi ani. Avea 14 ani, era îndrăgostit până peste cap pentru prima dată, îi plăceau trucurile magice și era de o înțelepciune fabuloasă. De la Narcis am învățat că oamenii merită iubiți așa cum sunt ei, că trebuie să avem răbdare unii cu ceilalți și că orgoliile sunt inutile. Tot el mi-a amintit că deciziile oamenilor cu privire la propriul destin trebuie respectate și acceptate, că cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne bucurăm de timpul pe care îl avem împreuna unii cu ceilalți. Din păcate, uneori poate fi nedrept de puțin.

Iubirea vindecă oameni?

            Știi, noi în MagiCAMP avem în fiecare vară două serii speciale de tabără numite BlueCAMP pentru copiii care au pierdut pe cineva drag. Ajung la noi copii care au trecut prin traume, copii care și-au pierdut părinții, copii care și-au pierdut un frate în fața bolii. Cumva până la sfârșitul săptămânii copiii aceștia înfloresc. Cu ajutorul psihologilor și al voluntarilor găsesc în ei puteri nebănuite, se deschid și povestesc despre ce îi doare.

Este o diferență izbitoare între copiii retrași care ajung în BlueCAMP și copiii eliberați de suferință care pleacă acasă. Iubirea nu doar vindecă oameni, iubirea face minuni.

Un om este construit atât din mulțumiri sufletești, cât și din tristeți. Care este bucuria cea mai mare care îți inundă sufletul? Dar, gândul care te apasă cel mai des și nu dispare?

            Îmi sunt dragi oamenii din tot sufletul, din ei îmi trag bucuriile și împlinirile. Mă hrănesc din blândețea prietenelor mele, din dedicarea supraomenească a colegilor, din echilibrul iubitului meu, din umorul fratelui meu. Oamenii sunt bucuria mea cea mai mare.

Lucrând aici mi-am dat seama că ceea ce îmi dă mie sens este să fiu de folos altora, dar am învățat și despre valoarea nemăsurată a echilibrului, că dacă eu nu sunt bine, nu am nici de unde să ofer celorlați.

Cel mai teamă îmi este că nu ajungem la suficient de mulți copii, mă îngrozește gândul că în România există sute de copii bolnavi de cancer care nu au acces la transport, la hrană de calitate, de multe ori nu au un acoperiș deasupra capului care să le permită să se recupereze dupa tratamente. Nu îmi dă pace gândul că în fiecare zi familii se luptă cu boala fără să aibă pe cineva să le țină de mână, să le spună că există speranță și ajutor pentru copilul lor.

Câți copii sunt acum sub aripa voastră?

            Peste 2000 de copii beneficiază de sprijin sub diferite forme din partea Magic.

În 2019, câtă magie a avut loc sub umbrela Asociatiei Magic?

            2019 a fost un an bun pentru noi, fiindcă am reușit să facem foarte multe lucruri dintre cele pe care ni le propusesem: aproape 300 de copilași cu afecțiuni grave au venit în MagiCAMP și am mărit numărul familiilor care primesc lunar un colet MagicBOX. În toamna lui 2019 am inaugurat MagicHOME Fundeni. Gândul că părinții copiilor bolnavi au un loc în care să se retragă seara, să facă un duș, să se odihnească mă ajută pe mine să dorm mai liniștită noaptea.

MagicHOME este și un triumf personal, pentru că mă regăsesc printre miile de donatori care fac acest proiect să existe. În 2019 prin proiectul MagicHOME au fost oferite peste 10.000 de nopți de cazare gratuită în România, Republica Moldova și Austria. Faptul că asta a fost posibil și pentru că eu trimit un SMS la 8864 mă bucură cum nici nu pot să explic.

Tot anul trecut am pornit într-o super aventură prin proiectul MagicHELP care va sprijini mii de familii cu copii bolnavi din România. Este o aplicație de mobil care pune în legatură familiile în nevoie cu toți cei care pot oferi un serviciu sau un produs gratuit. Dacă un dentist poate oferi 2 consultații gratuite lunar, se înscrie în MagicHELP, iar un copil bolnav va beneficia de ele. Este atât de simplu.

Spre sfârșitul lui 2019 Magic a inventat MagicROOFS, unul dintre cele mai dragi proiecte mie. Prin MagicROOFS ne propunem să construim case noi pentru familiile extrem de vulnerabile cu copii afectați de cancer. Prima căsuță a fost gata primăvara aceasta. Este un proiect foarte costisitor și pentru care căutăm sprijin permanent.

Ce proiecte ticluiți pe viitor?

            Pandemia ne-a forțat să revizium deja o parte dintre planurile pentru 2020. A trebuit să punem pauză unora dintre proiecte, să le regândim pe altele, să acceptăm provocări noi și să răspundem nevoilor actuale. Sub nicio formă nu era în planul nostru să alcătuim un fond de urgență pentru spitalele din România, dar strigătul de ajutor a ajuns la noi și am răspuns. Peste 120 de Spitale, centre de bătrâni și pentru persoane vulnerabile au primit de la Magic echipamente de protecție și aparatură.

Din păcate, anul acesta nu vom avea tabere, însă profităm de această perioadă pentru a reamenaja tabăra și a o face mai încăpătoare, pentru ca și mai mulți copii să se bucure de ea vara viitoare.

Și anul acesta vom continua să oferim cazare gratuită în siguranță părinților, vom mări numărul familiilor care primesc un MagicBOX, vom trimite kituri cu materiale de protecție împotriva coronavirusului tuturor familiilor  cu copii bolnavi care ne vor solicita unul și vom oferi în continuare ore de terapie gratuite copiilor bolnavi si familiilor lor.

De asemenea, comunitatea de parteneri și familii MagicHELP crește din ce în ce mai mult în ciuda situației actuale. Dorința noastră cea mai mare este ca vestea acestui proiect să ajungă la cât mai mulți oameni din România, atât la cei care au nevoie de sprijin, dar mai ales la cei care îl pot oferi.

Niciodată nu a fost mai simplu pentru afacerile locale sau mici să contribuie pentru propria comunitate. Dacă un restaurant din Alexandria poate oferi 3 supe gratuite pe lună, o familie din comunitate va fi sprijinită să ducă o viață mai usoară. Când familiile duc o viață mai bună, comunitățile înfloresc.

Tot anul acesta vom desfășura proiecte noi precum  Șofer de Suflet prin care ne propunem să asigurăm transportul în siguranță al copiilor către spital și înapoi acasă și vom continua să livrăm pachete săptămânale către părinții internați cu copiii lor în secțiile de onco-pediatrie din București și Cluj.

Anul 2020 a venit cu provocări mari, dar provocările nu ne sunt străine la Magic. Le acceptăm, ne suflecăm mânecile și vom face tot ce stă în putința noastră ca nicio familie din România cu un copil bolnav să nu treacă prin luptă de una singura. Sper să se alăture cât mai mulți oameni buni și parteneri cauzei noastre. În mare parte de asta depinde succesul planurilor noastre.

 

comments icon 0 comments
1 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Tanase Emma


Bookmark?Remove?

Gáspár György, psiholog clinician, autor de bestsell-uri: “Suflete de sticlă prezintă o relație de iubire inspirată din narațiunile auzite în cabinet și din experiențele mele de viață.”

-

A făcut în liceu psihologie, dar nu putea să declare în acel moment că era una dintre materiile de suflet. Însă, un joc hazard al unor situații ce au apărut în viața sa a făcut ca la un an mai târziu după absolvirea liceului, să își depună dosarul de înscriere... Mai mult »