Educația Montessori vazută prin ochii și inima Alexandrei Coca, educator certificat AMI în Franța

-

Un dar prețios pe care îl primesc copiii de la adulți este educația, care le deschide zări, orizonturi largi către lume, de a dobândi cunoștințe, valori, convingeri atât pe plan personal, dar și profesional. În aria românească, relevanța unei educații solide este maximă. Și așa cum îmi place să spun, educația este singura armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea. Puternică, căci ea începe din prima zi de viață, astfel încât își pune amprenta pe individ și pe dezvoltarea sa, încă de când se naște.

În România, sistemul de învățământ este considerat una dintre sursele sigure de ascensiune socială, de aceea cu o confirmare vine și Alexandra Coca, educator specializat în urma facultății pe care a urmat-o și anume Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației în cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza, dar care a ales ulterior să se specializeze pe alternativa educațională Montessori, cu argumentele plauzibile în rândurile de mai jos. Franța a fost țara în care s-a perfecționat și și-a deschis orizonturi largi de cunoaștere cu bune practici în spirit Montessori.

Cu siguranță, nu există doar un singur mod de educație, dar cel Montessori a fost ales de invitata mea pentru a-l aplica cu har și dăruire fiicei sale și nu doar, căci Alexandra a dorit să vină și în sprijinul altor părinți astfel încât s-a născut Paradisul Montessori în Iași chiar de curând. Astăzi,  vine cu o experiență de 2 ani în Franța dobândită să ne împărtășească câteva adevăruri despre educația Montessori și despre propria evoluție. Demersul în afara țării noastre a ajutat-o pe Alexandra pe plan profesional, astfel curiozitățile mele au fost și mai mari, având în vedere domeniul comun pe care-l avem. Dar, să-i aflăm povestea, căci ne-a oferit cu sinceritate răspunsuri la toate întrebările și nu au fost puține.

Cine este omul Alexandra, de unde provine, care este direcția pe care vrei să mergi?

Sunt o persoana perseverentă, ambițioasă, mereu am luptat pentru a-mi atinge scopurile. Provin dintr-o familie cu un stil parental autoritar. Îmi amintesc și acum când mama mea m-a întrebat ce facultate am ales, oferindu-mi doar două variante: Facultatea de Drept sau FEAA, eu dorindu-mi să fiu învățător sau educator. Un an de zile m-am supus regulilor, apoi în ascuns m-am înscris la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. Îmi doream din clasa a VIII-a să mă înscriu la Liceul Pedagogic, dar nu mi s-a dat voie, invocând un motiv plauzibil, ar fi trebuit să mă mut în alt oraș, la noi nu eraînființat liceul cu profil pedagogic.

Anii de facultate au fost minunați, am învățat multe lucruri noi și am avut plăcerea de a fi formată de oameni de elită. Aici am învățat pentru prima dată despre o pedagogie diversă, care încurajează respectul față de copil și deciziile lui, o alta manieră de a educa, una blândă si cu multă dragoste.

După atâția ani de studiu, am realizat că această muncă nu era chiar bine plătită, abia reușeam să plătesc chiria. Atunci am ales sa schimb domeniul, m-am angajat ca operator call center. Apoi, am devenit mămica și totul s-a totul s-a schimbat. Fetița mea mi-a amintit cât de bună sunt în acest domeniu  și cât de mult imi doresc să lucrez cu copiii. Am reînceput să fac activități, dar acum am ales pedagogia Montessori. Știam că trebuie să aleg ce e mai bun pentru fetița mea.

M-am mutat în Franța, unde m-am perfecționat alături de pedagogi Montessori, iar atât statul cât și oamenii m-au sprijinit, mi-au oferit toate resursele necesare pentru a reuși. Îmi doresc ca tot ce am învățat acolo să pun în practică și în România. Și copiii noștri au dreptul de-a beneficia de o asemenea educație.

Ce relație are Alexandra cu țara noastră? Dar cu Franța? Ce ai dobândit acolo?

În România mă simt  acasă, iar acest sentiment nu poate fi înlocuit cu nimic. Din păcate, sistemul de aici ne pune piedici, dar în privința oamenilor observ schimbări majore. Am întâlnit foarte multi părinți dornici de a-ți educa copiii în mod diferit față de felul în care am fost educați noi sau părinții noștri.

În Franța, m-am simtit bine, oamenii sunt deosebit de empatici și gentili, dar după cum am mai spus, acasă pentru mine e România. Am învățat multe lucruri de acolo, în primul rând să nu fiu critică cu cei din jurul meu, să îi înțeleg și să îi ajut cât mai mult. Această experiență m-a schimbat ca persoană. A locui în altă țară e dificil și din punct de vedere emoțional.

Ai terminat studiile ce te proclamă profesor educator/învățator. Ai acumulat experiență cu copiii. Care e legatura ta cu aceștia? Pe ce se bazează?

Consider ca te naști cu o afinitate pentru o anumită meserie. Nu poate fi oricine educator. Pe copii îi apropii doar cu iubire, indiferent cât de multe studii ai avea.  Dacă nu intri în lumea lor, în sufletul lor mai bine schimbi meseria. Eu am ales să fiu educator, deoarece simt că alături de copii îmi este locul. Daca îți alegi un loc de muncă care să îți placă,nu vei mai simti că muncești!

Poti face carieră în învățământ în România? Dar în Franța? Vezi diferențe?

Poți face carieră în învățământ oriunde, important este să îți dorești cu adevărat și să lupți. Nu primim nimic pe tavă, indiferent de țara în care suntem. Într-adevăr, Franța, îți oferă multe oportunități și chiar îți oferă sprijin pentru a-ți atinge obiectivele, dar și la noi este posibil.

Iti ofera mai multe perspective acea tara?

Oferă mai multe perspective oricărei persoane, Franța este o țară mai dezvoltată decât România, o țară dornică sa îi integreze pe străini. Dar indiferent ce mi-ar oferi, nu vreau să fiu străin în țara în care locuiesc.

Cum ai ajuns in Franta sa practici profesia aleasa aici, la noi?

Datorita fiicei mele am reînceput activitatea în acest domeniu. Am citit cărțile Mariei Montessori și am început să pregătesc activități pentru  fiica mea. Apoi am trimis cv-ul, o scrisoare de intenție și poze cu activități, specificand că nu știu limba bine, dar sunt dornică să învăț. A fost greu la început, dar am avut sprijin din partea personalului, iar doamna director a fost un real ajutor,m-a îndrumat spre cursul de limbă și mi-a oferit cursul de educator Montessori gratuit.

Din motive personale, am plecat în Italia pentru o perioada scurtă. Acolo am absolvit cursul de educator Montessori 0-3 ani la Opera Nazionale, apoi cei de la creșă unde se organizau cursurile mi-au zis să rămân la ei. Despre Italia nu pot să spun aceleași cuvinte frumoase, ei vor rămâne mereu naționaliști. Am renunțat la acest loc de muncă pentru că faceam 4 ore dus-întors până la creșă alături de fiica mea. Nu m-aș întoarce acolo, poate doar în vacanță la mama.

Ce înseamnă alternativa educaționala Montessori?

Pedagogia Montessori îl pregătește pe copil pentru viața de adult, îl învață să fie independent și îl însoțește pe calea proprie către evoluție. Această pedagogie ne învață să schimbăm felul în care privim copilul, să îl considerăm o persoană cu drepturi depline, pe care trebuie să o ajutăm sa se dezvolte. Pedagogia Montessori oferă o educație personalizată, adaptată ritmului fiecăruia, fără noțiuni de tipul ,,avansat’’ sau întârziat.

Cum a luat nastere pasiunea pentru educatia Montessori?

În anii de facultate am auzit pentru prima dată de această pedagogie, dar eu împărtășeam anumite principii din totdeauna. Metoda Montessori am pus-o în practica involuntar în creșterea surorii mele mai mici, sub îndrumarile bunicii mele. Ai putea spune că mulți dintre bunici știau de această pedagogie, având în vedere blândețea, libertatea pe care ne-o ofereau pentru a învăța lucruri noi.

Când am lucrat pentru prima dată la o grădiniță tradițională, am fost uimită de câte ori auzi ,, Nu” doar într-o zi.  Am fost uimită de tonul pe care îl foloseau cei din jur. Simțeam că singurul scop al educatoarelor ar fi fost acela de a fi ascultate de copii, de parcă ar fi fost o lupta între educator-copil și o concurență între educatoare, care are grupa cea mai supusă. În acel moment, am decis să fiu diferită, am văzut cu ochii mei că acei copii considerați ,, obraznici’ sau care nu făceau anumite activități, de fapt nu erau interesați de acel domeniu. Ei nu neapărat doreau o contradicție, ei aveau nevoie de o abordare diferită pentru a-și pune în valoare resursele.

De ce să îi tratăm pe copii într-un mod în care nici nouă nu ne-ar placea? Atunci când merg la grădiniță pentru prima dată, educatorul încearcă să îi atragă atenția cu diferite jucării și îl amăgește, neținand cont de sentimentele și dorințele acestuia. Dacă am merge la un magazin pentru a cumpăra o pereche de pantofi si arîncepe vânzătoarea să ne spună : ,,Uite ce bluza am ! Ia uite ce frumoasă e !’ am dori oare să o cumpărăm? Toate aceste aspecte m-au determinat să îmi îndrept privirea spre pedagogia Montessori care trateaza copilul cu respect.

Din fericire, educația Montessori s-a dezvoltat frumos în ultimii ani. Cui se adresează? Este pentru orice copil? Este pentru orice părinte?

Cu siguranță, Montessori este pentru toți. Din păcate, în România au acces la această minunată pedagogie doar cei înstăriți financiar, deoarece prețurile sunt foarte mari. Cred că acesta este un impediment foarte mare, dar din fericire am cunoscut multe mămici care pregătesc pentru copiii lor acasă activități educative.

În Franța, taxa de școlarizare la grădinițele Montessori este în funcție de venit, ceea ce mi se pare minunat. Toți copiii ar trebui să beneficieze de această pedagogie. În viitorul apropiat, voi implementa și eu această taxă în funcție de venit. Cu acest gând m-am întors în România și cu siguranță voi face acest lucru posibil.

Care este relatia educator-copil in acest sistem?

A fi educator Montessori este foarte dificil, pentru că este un alt concept despre educația copiilor. Educatorul în grădinițele Montessori este un ghid, care observă și acționează la momentul potrivit. Relația se bazează în primul rând pe respect, prietenie. Îi respectăm deciziile, nu îl obligăm să își aleagă o anumită activitate pentru că așa dorim noi, nu încercăm să îi atragem atenția cu diferite trucuri, ei oricum vor fi ocupați cu activitățile care îl pregătesc pentru viața de adult. Desigur, ne menținem rolul de ghid, dar avem o relație de colaborare, devenim parteneri cu cei mici, îl încurajăm să își găsească propriile răspunsuri, în loc să le primească de-a gata.

Spune-mi gândul cu care ai pornit acum puțin timp clubul „Paradisul Montessori”

Am pornit cu gândul de a oferi și copiilor din România posibilitatea de a beneficia de aceasta educație și de a implementa taxa în funcție de venit. Vreau ca toți copiii,indiferent de situatia financiară, să aibă parte de această educație.

Cum arată o zi a unui copil care învață într-un astfel de club?

O zi la Paradisul Montessori arată în felul următor: copiii când ajung dimineața se descalță singuri,își pun papucii la locul lor, își pun ghiozdanul în cuier, își pun apa pe măsuță. Pe sticlă am lipit o etichetă pe care am desenat un animăluț,ales de fiecare copil pentru a recunoaște sticla . Apoi, suntem gata de joacă. Materialele sunt prezentate individual, iar apoi ei exersează lucrul de câte ori doresc. Sunt anumite reguli pe care e necesar să le respecte: să fi vazut măcar o dată prezentarea materialului de către educatoare, să folosească materialele în același mod în care au fost prezentate, fără să le arunce sau să le strice, atunci când au terminat să pună în același loc activitatea, în așa fel încât și alt copil să o poată folosi. Ei se pot juca atât la măsuță, cât și pe covor, dar sunt anumite activități care se pot face doar la masa de lucru.

Spatiul nu îmi permite să aranjez activitățile pe toate domeniile: viața practică, senzorială, limbaj, matematicăși cultură, așadar m-am gândit să organizez în fiecare zi câte un domeniu. La ora 10, copiii își mănâncă gustarea, după care participă la activitate de grup. La gustare, de obicei avem fructe și copiii își feliază și mănâncă singuri. După activitatea de grup, citesc o poveste împreuna cu copiii, ei tot timpul îmi completează propoziiile după imagini. Am copii de 2 ani care deja știu să povestească ,,Alba ca Zapada și cei șapte pitici’ și sunt foarte mândră de ei.

Ce gând le transmiți copiilor tăi de la atelier? Dar părinților? Dar celor care încă nu cunosc orizontul Montessori?

Părinții și copiii care vin la mine știu deja despre educația Montessori și despre mine, cât de multă pasiune pun în tot ceea ce fac și sunt sigură că sunt mulțumiți. Am început venind la domiciliul părinților, apoi în apartamentul meu și acum am reușit să am spațiul meu propriu unde să îmi pot desfășura activitățile. Țin să le mulțumesc părinților pentru încrederea acordată, pentru că au apreciat activitățile mele și modul de a lucra cu copiii, nu au pus accent pe locație și m-au încurajat să continui. Cu siguranță, fără ei nu aș fi reușit să ajung până aici. Iar celor care încă nu cunosc pedagogia Montessori, îi invit la Clubul Paradisul Montessori pentru o zi de probă, fără să fie obligați să plătească atelierul. Voi posta data exactă pentru acest eveniment pe pagina mea de facebook, Paradisul Montessori.

Cum s-au ocupat cei de la școala de limbă și instruire AMI de adaptarea ta?

Cei de la grădiniță s-au ocupat în primul rând de adaptarea mea. Ei m-au trimis la cursul de limbă și la formarea Montessori. Statul francez mi-a oferit cursul gratuit și nu doar că nu m-au pus să îl plătesc, mi-au oferit și o sumă de bani la finalul cursului. Nu pot sa zic că acest curs a fost complex, dar am lucrat mult  acasă.

La cursul de formare Montessori pot să zic ca nu a fost ușor, din cauza limbii, dar am citit înainte mai multe cărți ale Mariei Montessori în franceză și am făcut rezumate pentru a-mi fi mai ușor. Cei de la curs nu puteau face ore individuale cu mine, așadar am avut mult de lucrat acasă. Sunt mândră de mine că am reușit. Chiar mi-am dorit cu adevărat să fiu educator Montessori.

Ce te-ar convinge să te întorci în Franța?

Nu m-aș întoarce pentru că îmi doresc ca fiica mea să se simta  acasă, să nu fie nevoită saă se simtă străină în țara în care locuiește. Indiferent cât de bine știi limba, tot străin rămâi!

 

comments icon 0 comments
0 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Tanase Emma