Cel mai tânăr autor de autobiografie din România, omologat  în Cartea Recordurilor la doar 20 de ani cu biografia intitulată “20”, este Claudiu Dumitrache. Claudiu a publicat cartea în 2019, fiind o publicație unică în țara noastră, apreciată și de Acad. Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române.  

Mihai-Claudiu Dumitrache s-a născut pe 7 mai 1999, la București și a copilărit în Costeștii din Vale, într-o familie modestă, fiind al doilea copil al părinților lui, Emil și Gabriela. A urmat cursurile Liceului Tehnologic “Goga Ionescu” din Titu și cursurile de canto ale Școlii Populare de Arte “Octav Enigărescu” din Târgoviște. Primul său contact cu arta a fost prin muzică. A participat la cenacluri literare cântând pentru scriitori din toată țara. Mai târziu a început să aibă turnee naționale și internaționale, devenind cunoscut și apreciat de celebrități din întreaga lume. Prima melodie a lui Claudiu este “Lumea mea”, compusă de el pe versurile mamei sale Gabriela Dumitrache. Mama sa, o femeie modestă cu avânturi creatoare încă din copilărie, de la care Claudiu a moștenit cel mai probabil, talentul pentru poezie. Tatăl său Emil, constructor și cameraman, cu pasiunea muzicii lăsată să se stingă, după ce își formase prima trupă în adolescență care nu a avut succes.  

Claudiu a acumulat premii precum “Cea mai bună voce masculină”, oferit de Universitatea “Titu Maiorescu”București în 2013; “Tehnică și expresivitate vocală de excepție”, oferit de Voicu Enăchescu în același an; și premiul de excelență pentru interesul deosebit față de valorile istorice și culturale româneșți pe care și-a asumat să le promoveze mai departe, dând astfel dovadă de iubire față de neamul românesc , oferit de Centrul pentru Cultură, Istorie și Educație din București. 

În 2018 și-a publicat primul volum de poezii “Boemia unui mort”. Un titlul care a atras atenția mai multor oameni de cultură și care s-a remarcat în rândul criticilor. Ștefan-Lucian Mureșanu, filolog-antropolog, scriitor și prof. universitar, a realizat un eseu numit “Tratat în absolutul de sine” prin care sublinia faptul că în stilul poetului se regăsește ”o cromatică menită să producă un maxim de extaz și să masivizeze cele mai mărunte sentimente, până la apocaliptic”. Prof. scriitor și istoric Valentina Vasile, a fost de asemenea atrasă de creațiile tânărului autor și a afirmat faptul că autorul “este un neosimbolist al timpurilor noastre”. L-a asemănat pe Claudiu cu Bacovia, Macedonski și Eminescu în eseul “Alternativă a timpului prezent” spunând că ”este un poet al astrelor și al infinitului, aducându-ne aminte de Eminescu”.
Claudiu Dumitrache a fost numit ani la rând copil prodigy în presa din Italia, California sau România, având realizări mari pe plan artistic și promovând cultura.  

De asemenea, ziarul.uk îl aseamănă pe Claudiu cu scriitorul francez Arthur Rimabaud și este comentat ca fiind un model al generației Z în presa din Dâmbovița.  

În 2019, Claudiu a încercat să compenseze faptul că nu a ales să urmeze o facultate, și a absolvit cursurile private de Jurnalism – comunicare media și Dezvoltare personală – relații interumane ale Academiei Britanice de Afaceri și Comunicare din Iași. Claudiu a activat în lumea teatrului, muzicii, literaturii și a dansului, încă din copilărie.  

 

Anul trecut, în 2019, a publicat biografia “20”, carte despre care autorul a declarat într-un interviu, că ar fi scris-o pentru a ține locul unei cărți de vizită. Biografia i-a adus lui Mihai-Claudiu în 2020, titlul de “cel mai tânăr autor de autobiografie“, record național ce a fost stabilit de singura entitate română ce înregistrează recorduri la noi în țară (Asociația Cartea Recordurilor).  

Biografia sa conține recenzii asupra creațiilor sale literare, asupra muzicii și cuvinte de laudă din partea unor celebrități precum Dida Drăgan, actorul american Michael Airington, supranumitul ambasador al blues-ului Eb Davis, solista Michaela Rose din legendara trupă Arabesque, designerul și afacerista Romanița Iovan sau soprana Diana Pap.  

Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, i-a făcut un laudatio tânărului artist pentru performanțele sale după stabilirea recordului: “Să-ți publici cartea biografică la două decenii de viață este pentru mine un semn de mare speranță./ Claudiu Dumitrache este un simbol pentru viitorul creației intelectuale care nu trebuie să moară niciodată”.  

Pentru meritele sale artistice și pentru promovarea culturii la nivel înalt, artistul a primit în iulie 2020 – meritul Cetățean de Onoare în comuna dâmbovițeană Costeștii din Vale. 

Claudiu Dumitrche a călătorit până la 21 de ani pe 3 continente și a cântat în aproape 500 de spectacole, având reprezentații pe aceleași scene cu trupa Alpaville, Faydee, Ștefan Bănică Jr, Ileana Sipoteanu și muți alți artiști români naționali sau internaționali. 

Muzica lui a trecut granițele până în America, de unde a primit felicitări și laude din partea lui Cheryl Schuman, Michael Airington, Miley Cyrus, Isaac C. Cates sau Michael Koch.  

A fost artist al Trupei Artistice Anton Pann din Bucureșți, trupă fondată de eruditul scriitor și profesor de matematică Ioan Maftei-Buhăiesti, Claudiu refondând în 2020 trupa care în urma decesului lui Maftei-Buhăiesti, a încetat activitatea. 

Claudiu, adolescent fiind, a demarat numeroase proiecte pentru combaterea bullying-ului din școlile din România, a organizat spectacole de caritate, strângeri de fonduri pentru copiii cu autism, persoanele cu dizabilități și promovează egalitatea rasială, el însuși fiind de etnie romă din partea paternă. 

Actorul american Michael Airington, cunoscut din “The Paul Lynde Show” , i-a scris lui Claudiu câteva cuvinte care se regăsesc în biografia sa: „Îl cunosc pe Claudiu Dumitrache de 4 ani. Nu doar că este un cântăreț talentat, un interpret incredibil, dar are și o perseverență care l-a dus spre succes. Sunt în industria de divertisment de 40 de ani, atât în fața, cât și în spatele camerelor și pot să spun despre Claudiu că este un pariu grozav”, a scris acesta. 

Dacă l-am cunoaște din prisma activității sale artistice, am spune din capul locului că este extrem de sensibil și poem, însă dacă l-am analiza și l-am caracteriza, am descoperi cât de bine este înrădăcinat în valorile drepte ale unei bune conduit de viață. Onest și drept, vertical și totuși jovial, Claudiu Dumitrache este un nume care va rezona mulți ani de azi înainte. 

Cine este Claudiu și unde a copilărit el? 

Am copilărit într-un sat din care nu puteam zări orizonturi prea îndepărtate. Sărăcia a fost suficient de prezentă, cât să fac baie în copăiță până în adolescență. Insă nu am avut lipsuri materiale majore, am crescut bine, în siguranță și cu o educație pe care o doresc fiecărui copil. Părinții mi-au inspirat creativitatea și m-au însoțit în festivaluri de muzică sau concursuri în toată țara. Amândoi având legături cu muzica, părinții mi-au fost întotdeauna susținători și m-au pus pe scenele pe care voiam să simt emoțiile împărtășirii muzicii mele, uneori mai slabă, alteori premiată cu excelență. Claudiu este și acum, un copil modest cu multe dorințe, exact ca în anii copilăriei.  

Ce vă visați în copilărie și ce ați ajuns să faceți? 

De fiecare dată cănd mă întreba cineva unde mă văd în următorii ani, spuneam “America!”. Nici eu nu știu dacă mă credeam, dar cu siguranță îmi doream. Probabil că prin gândurile insistente emanate și trimise prin Univers, am întâlnit oamenii potriviți pentru a putea vedea o mare parte a acestui continent feeric pentru prima dată, după atâtea ilustrații. 

Mă mai visam pe scene mari, pe care am fost, și legând prietenii de care atunci știam că nu sunt demn, dar pe care acum le-am legat. 

Știam încă din copilările care ar trebui să fie călătoria mea în viață. Cred că acesta este și noroc, faptul că s-au întâmplat… Ce utopie contrariată pentru mine! 

De ce muzica? 

Nu știu, sincer, altceva pe această lume care să mă facă să levitez și să percep frumusețea universală. Alături de puterea cuvântului (poezia), natura, dansul (care e condiționat de muzică) și sentimentele profunde pe care le dezvoltăm pentru oameni – muzica și aceste câteva fenomene enumerate, îmi oferă posibilitatea de a experimenta catharsis-ul. 

Ce îl sensibilizează pe artistul Claudiu Dumitrache? 

Tot ce mă sensibilizează, mă și inspiră în același timp…Batrânii, copiii, neputința pusă în mai multe contexte, talentele care își doresc să se afirme și nu au posibilitatea, moartea, uitarea, dragostea neîmpărtășită și dorul. Sunt condițiile sensibilității mele, și cred că unele din ale oricărui om.  

21 de ani. Unii abia încep viața la vârsta asta. Dumneavoastră sunteți pe culmi. O stea norocoasă sau ambiția? 

Sunt sigur că și ambiția este o condiție a visurilor devenite realitate. Dacă aș explica din perspectiva de coach, există un sistem bine pus la punct pe care al trebui să îl urmăm pentru atingerea țelurilor. Nu spun că uneori nu dă randament, dar la mine nu se aplică, fapt pentru care cred că dezvoltarea personală, chiar este personală. 

Cred în noroc, pentru că unii oameni au funcții importante dar nu sunt demni de acestea. Nici eu nu știu cât de mult merit ce am până acum. Cred că sunt totuși, tineri mai muncitori decât mine. Dar nu au noroc sau poate, să aplicăm karma? Sunt sceptic în privința asta, așa cum sunt și raportându-mă la o mare parte a fenomenelor, teoriilor sau manifestărilor. 

Nu sunt pe culmi (ale succesului) pentru că nu sunt cel mai mare filantrop și nu am simțit atât de tare plăcerea de a dărui sau a ajuta. Încă îmi doresc acest succes, pe care sper să îl ating prin aceste obiective prin care mă manifest de 12 ani. 

Care a fost cel mai frumos compliment primit din cariera dumnevoastră? 

Am fost emoționat de un tânăr poet care mi-a transmis un mesaj zilele trecute și sună așa… 

“Îți dau acest mesaj cu scopul de a-ți mulțumi ca ești o inspirație pentru mine si alți prieteni de-ai mei care scriu poezie si încearcă să își facă arta transparentă în societatea noastra, inclusiv pentru toți tinerii. Mulțumim că ești acea stea de urmat de care avem nevoie pentru a da roade și care vrea să progreseze cât mai mult. Te-am urmărit mult și suntem complet fascinați de câte ai putut face pana acum și câte mai poți face. Mulțumim și felicitări, că duci cultura și valorile noastre într-o perspectivă europeană”. 

Mă bucură să motivez, este o satisfacție mare să ți se spună că ești benefic, și nu dăunător. Fapt pe care am pus preț întotdeauna și prin interpretările sau poezia mea. 

De altfel, cel mai important compliment, venind din partea celei mai înalte autorități culturale, de la guvernatorul culturii noastre până la urmă, a fost că sunt “un simbol pentru viitorul creației intelectuale care nu trebuie să moară niciodată”. Președintele Academiei Române, Domnul Acad. Ioan-Aurel Pop, mi-a dăruit aceste cuvinte care iată, alcătuiesc cel mai frumos compliment.  

Cum ați depășit cea mai grea încercare și care a fost? 

M-aș simți eliberat să vorbesc despre o astfel de încercare, ca orice om, dar aceasta nu există la modul real. Asta pentru că nu mai consider o problemă displăcerile mele care pentru unii oameni, sunt plăceri. Am început să respect faptul că oamenii sunt diferiți și că doar ei aleg cum vor să trăiască, după propriile valori și reale plăceri. Exact ca și tribalii. Ei aleg. Nu cred că te împiedică nimeni să te ridici din cort și să mergi în urbanism daca simți că nu aparții acolo și nu îti place. 

Sper să fiu privilegiat și de acum înainte, ca până acum. 

Cand ați plâns ultima oară și de ce? 

Acum doua zile m-am documentat despre un talentat tânăr american de origine română, ajungând să găsesc informații despre el de la familia lui care trăise în zona mea. Nicholas Dimăncescu a murit ca un martir al culturii în munții noștri, la 26 de ani, filmând ultimul documentar despre originile noastre. 

Cum definește Claudiu iubirea? Dar artistul Claudiu? 

Iubirea reală, despre care se vorbește, cred că este atunci când simți că ți-ai risca viața pentru cineva sau pentru o cauză ori chiar ai alege să-ți lași viața pentru celălalt. Restul cred ca sunt copilării, superficialități, nevoi, refugii – dar nu sentimente reale, drăgălășenii și atracții… fizice sau psihice.  

Cum vă vedeți peste 10 ani? 

Nu stiu! Că nu mă asteptam să trăiesc în pandemie atât de tânăr. Nu îmi mai fac planuri deloc. Intervine natura sau omul și mă încurcă. 

De ce oraș din Romania v-ați îndragostit iremediabil? 

M-am îndrăgostit de toată România, dar și de câteva împrejurimi, ce au făcut parte odinioară din țara noastră. 

Adica, eu chiar mi-aș da viața pentru dânsa. Zău! Sper să nu fie cazul vreodată. Deja mor alții… 
De altfel, îmi place Iașul în mod deosebit. Poate și pentru că mă leagă amintiri frumoase și marcante de acest oraș. 

Ce hobby–uri aveți? 

Cântatul, teatrul, dansul, scrisul, cititul… Aceleași despre care se spune că profesez. 

Ce nu vedeți face vreodată ca job? 

Nu o să mă compromit pentru a avea un job bine plătit și dăunător.  

Ce le lipsește oamenilor ca să fie fericiți? 

Omenilor le lipsesc omenii. Cred că suntem prea ocupați să ne observăm și să ne înțelegem, prea grăbiți, fără răbdare și vremurile în care trăim ne-au condus și mai mult spre egoism și invidie. Avem nevoie unii de ceilalți! 

Un gând/sfat pentru tinerii din ziua de azi? 

Citiți și ascultați! Și dacă nu știți ce, contactați-mă! 

Cine reprezintă, în opinia dumneavoastră, Viitorul României? 

Tineri ca brașovenii Levi Elekes și Dragoș Popa, bucureștenii Leyla Salman, Sebastian Popescu și Albert Denn, călărășeanul Cosmin Andrian, istoria noastră, Casa Regală, Academia Română și valorile de dragoste, arta, adevăr și bunătate necondiționată.