Maruca Băiașu, actriță: „În perioada pandemiei am participat la mai multe castinguri decât anterior”

- - 8- 45 vizualizari

Maruca Băiașu are 20 de ani și este studentă la UNATC, dar deja am văzut-o într-un rol principal în lungmetrajul „Scurtcircuit” (regia: Cătălin Saizescu, 2017), inspirat de tragedia de la Maternitatea Giulești, iar din 22 noiembrie o vedem în „Bani negri” (regia: Daniel Sandu), primul serial de autor produs de HBO Europe.

ID. Cine este Maruca Baiasu, când și unde te-ai născut, cum ai ales actoria și, bineînțeles, care este povestea din spatele numelui tău – Maruca?

M-am născut în București, într-o seară cu foarte multă zăpadă, pe 21 ianuarie 2000. Sunt mică (râde). În clasa a IX-a – am făcut mate-info –, am cochetat cu niște cursuri de actorie, iar la 15 ani avut șansa să joc un rol important în lungmetrajul lui Cătălin Saizescu, Scurtcircuit, experiență care m-a făcut să îmi dau seama cât de mult îmi place să fac asta și care m-a făcut să mă gândesc serios să dau la teatru după ce termin liceul.

Povestea din spatele numelui meu e una foarte simpatică. Ai mei își doreau să îmi pună un nume mai rar întâlnit, așa că s-au inspirat de la numele soției lui George Enescu, Maruca Cantacuzino. Se gândeau că dacă ies băiat, o să fiu Paul, dacă ies fată – Maruca.

BANI NEGRI / TUFF MONEY. Te vedem din această lună pe HBO, în Bani negri, în regia lui Daniel Sandu, primul serial de autor produs de HBO Europe. Cum ai obținut rolul și cum a fost această experiență pentru tine, să joci într-o producție HBO, care au fost principalele provocări?

Sunt foarte fericită că fac parte din echipa acestui film, ce mi-a adus experiețe și oameni care mă ajută în dezvoltarea mea profesională, dar și satisfacția că fac parte dintr-un proiect foarte mișto, care vorbește într-o manieră inedită despre moralitatea românilor. Procesul de casting a fost unul îndelungat, a durat câteva luni, iar cea căreia îi sunt recunoscătoare că mi-a oferit șansa să dau proba este Floriela Grapini (n.r. directoare de casting).

Prima întâlnire cu Daniel a fost după ce am luat rolul, la prima lectură. Până atunci, singurul mod prin care comunicam era telefonul. Mă suna să mă întrebe ce vârstă sau înălțime am, simțeam că e puțin sceptic, dar ulterior s-a creat o relație foarte frumoasă între noi și de multe ori am simțit că e mândru de mine. Până în momentul în care am aflat că am luat rolul, am trăit permanent o senzație de „sunt atât de aproape, dar atât de departe”.

Maruca Băiașu și Alexandru Papadopol, în „Bani negri” (HBO)

UN PERSONAJ. Cum este personajul tău din Bani negri (pentru care, de altfel, ai fost dispusă și să îți tunzi scurt părul)? Cum a fost să lucrezi alături de Alexandru Papadopol și de Adriana Irimescu (în rolurile părinților)?

Maria este cel mai corect personaj din serial din punct de vedere moral, are un parcurs complex și trece prin multe schimbări. Este o tipă sensibilă și ambițioasă. M-am regăsit mult în ea și i-am împrumutat din experiențele mele, șlefuite apoi împreună cu Daniel. Eram foarte entuziasmată că urma să mă tund, dar a fost într-adevăr o schimbare bruscă pentru mine. Cu toate astea, am reușit să îmi prind părul cu ușurință după, folosindu-mă de jumătatea rămasă lungă, astfel încât să nu mă deranjeze și să-mi și placă. Odată cu tunsoarea am descoperit că-mi place cum îmi vine cu el scurt și, cu siguranța, în viitor, îl voi tunde pe tot. Adriana și Alexandru mi-au fost foarte de ajutor, m-am atașat mult de ei și mi s-a părut că am fost un trio foarte bine ales. A fost o bucurie și o șansă minunată să lucrez cu ei.

Maruca Băiașu și Adriana Irimescu, în „Bani negri” (regia: Daniel Sandu)

DEBUT. Ai debutat în lungmetraj cu rolul principal (Melania) în filmul Scurtcircuit (regia: Cătălin Saizescu, 2017), inspirat de tragedia de la Maternitatea Giulești. Cum îți amintești astăzi de perioada în care ai lucrat pentru acest film?

La 15 ani, îmi puteam doar imagina, într-o măsură foarte mică, ce au simțit familiile care și-au pierdut copiii în incendiu. Înțelegem că ce s-a întâmplat acolo a fost devastator și după practica de două săptămâni în spital, la secția de terapie intensivă, unde am văzut bebelușii, altfel se apropiase povestea de mine. Cu toate astea, eu jucam rolul unei mame minore (personajul avea 15 ani, cât mine) care-și pierde copilul și nu știu cât de mult puteam înțelege eu pe atunci, ce înseamnă să faci un copil, să naști, să-l pierzi imediat după naștere.

Cu toate astea, îmi amintesc și cu bucurie de perioada în care filmam, fiind primul meu proiect. Datorită șansei pe care mi-au oferit-o Cătălin și Georgiana Saizescu, mi-am dat seama ce mi-ar plăcea să fac în viitor. Când am filmat, aveam doar 15 ani și a fost o provocare pentru că ceea ce aveam de făcut nu era foarte ușor. Cu siguranță, am mai evoluat de atunci, dar pentru mine rămâne o experiență care m-a format și care mi-a dat un boost.

IMPLICARE. În urma acelui film, te-ai implicat în campania destinată strângerii de fonduri pentru achiziționarea de incubatoare pentru copiii născuți prematur. Ce te-a impresionat cel mai mult, în cadrul campaniei, luând parte la aceasta?

Campania în sine a fost una curajoasă și de aplaudat. Faptul că înainte de filmare am fost într-un spital, alături de Georgiana Saizescu, și am petrecut timp cu copii născuți prematur m-a apropiat mult mai tare de demers și mi-am dorit ca filmul să fie văzut de cât mai mulți oameni, pentru că o parte din încasări mergea către achiziționarea de incubatoare. Dedicarea întregii echipe și dorința lor de a reuși să cumpărăm cât mai multe m-au impresionat enorm.

TEATRU. Care este relația ta cu teatrul?

Când sunt pe scenă, mă eliberez, mă umplu de bucurie și de energie. Uit de dureri de cap, de probleme. Îmi place pentru că se creează o relație cu oamenii de acolo, te apropii de ei; mai primești o cafea și stai la discuții cu costumiera. La facultate, când am de lucrat o bucată de text cu un coleg, se creează o altă apropiere între noi și descoperim lucruri noi unul despre celălalt. Apoi, la finalul zilei, rămâi cu niște amintiri dragi. Ar mai fi multe de spus… În perioada asta, relația cu teatrul pare că e un pic în standby din cauza pandemiei, dar mai repetăm și asta mă bucură. E incert totul, nu știm ce se va mai întâmpla, dar cred că este important să mă adaptez și să păstrez o notă pozitivă.

SCURTMETRAJ. Anul trecut, ai jucat în scurtmetrajul Dormi?, în regia lui Andrei Cojocaru, realizat în cadrul UNATC, care spune povestea unui cuplu de adolescenți. Despre ce e vorba?

Personajul pe care l-am jucat, Claudia, e o tipă care nu reușește să creeze o relație intimă cu

iubitul ei, din cauza unor blocaje și a unor traume din trecut. Cojo a vrut să pună mai degrabă accent pe o senzație care să ajungă către spectator, dată de problemele Claudiei și care se regăsește, poate, și în viața altor tineri, unde lipsesc comunicarea, curajul de a vorbi despre problemele pe care le ai și iubirea sinceră.

COTIDIAN. Cum arată o zi obișnuită pentru tine, în această perioadă?

Mă trezesc, îmi fac o cafea, am un workout pe care îl fac zilnic, mă ocup de facultate, citesc,

văd filme, mă plimb, intru online la cursuri, repet pentru spectacolul de licență la facultate. Cam atât.

ACTOR ÎN ROMÂNIA. Cât de ofertantă consideri că este România pentru un tânăr actor, atât din punctul de vedere al teatrului, cât și al filmului? Iei în considerare să părăsești țara la un moment dat pentru a-ți face meseria în altă parte?

În perioada pandemiei am participat la mai multe castinguri decât anterior. În ceea ce privește filmul, România a început să aibă o deschidere mult mai mare, apar din ce în ce mai multe producții străine care au nevoie de actori români și care se filmează chiar la noi în țară. În ultima perioadă, Domnica Cîrciumaru, director de casting, mi-a oferit șansa să iau parte la probe de casting, fie pe zoom, fie fizic, cu test COVID făcut. Lucrurile astea m-au ajutat să trec cu mai multă ușurință prin perioada asta. Cât despre părăsitul țării, pentru a-mi face meseria, nu este o variantă pentru mine. Cu siguranță, dacă ar apărea un proiect străin și aș fi nevoită să plec, nu ar fi nicio problemă pentru mine, ci aș îmbrățișa experiența și m-aș duce cu drag acolo.

ÎN ÎNCHEIERE. Revenind la Bani negri, de ce să nu ratăm serialul HBO, din 22 noiembrie?

Un proiect foarte mișto, care a strâns o distribuție de excepție, care are la bază un regizor și scenarist deștept, care știe ce vrea, o echipă foarte profi și, dincolo de asta, are o poveste captivantă.Vă las pe voi să descoperiți mai multe din 22 noiembrie pe HBO și HBO GO.

În ceea ce privește filmul, România a început să aibă o deschidere mult mai mare, apar din ce în ce mai multe producții străine care au nevoie de actori români și care se filmează chiar la noi în țară.”
Maruca Băiașu, actriță

Fotografii: Delia Stirbu, Adi Marineci, Andrei Runcanu

8 recommended
comments icon 0 comments
45 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Alina Vîlcan


Bookmark?Remove?

Roxana Lăpădat, director artistic Teatrelli: „Sectorul cultural, în acest context dificil prin care trece întreaga lume, este privit ca fiind mai degrabă neesențial”

-

Despre cum se construiește o comunitate artistică, dar și despre soluțiile găsite pentru a face față unei perioade dificile precum cea de acum, cu directorul artistic Teatrelli, Roxana Lăpădat. ID. Cine este Roxana Lăpădat, care sunt cele mai importante repere... Mai mult »