Dana Georgescu, co-fondator al Ansamblului Moara de hârtie – Satul Meșteșugurilor: „Noi credem că nu poţi construi un viitor fără să ai o bază solidă în tradiţie”

- - 2- 26 vizualizari

În 2011, Dana și Ion Georgescu deschideau la Comana, în județul Giurgiu, Ansamblul Moara de hârtie – Satul Meșteșugurilor, care găzduiește astăzi 10 ateliere creative bazate pe meșteșugurile satului tradițional autohton, de la țesutul la război și fierărie la lucru în lemn și prelucrarea stufului, de la olărit și ceramică la bucătărie tradițională, moară pe piatră și brutărie. Un aspect important al spațiului îl reprezintă realizarea de hârtie de mână, tipar manual și legătorie de carte, iar atelierul-muzeu Moara de hârtie adăposteşte cea mai mare colecţie privată de echipamente istorice de tipar şi legătorie din România.

Noi nu ne-am propus conservarea ştiinţifică a meșteșugurilor – acesta e rolul marilor muzee din România, care au şi fondurile pentru aceasta. Noi ne-am propus, cu resursele limitate ale unei organizaţii private, să demonstrăm că meșteșugurile sunt încă foarte relevante în secolul XXI şi că, muncind serios, se poate trăi din meşteşuguri şi acum”, spune Dana Georgescu, care ne spune în rândurile care urmează povestea Ansamblului Moara de hârtie – Satul Meșteșugurilor, de la Comana.

Cum au apărut Asociația Moara de hârtie și, implicit, Ansamblul Moara de hârtie – Satul Meșteșugurilor? Ce v-ați propus la început, care este povestea voastră?

Ansamblul Moara de hârtie – Satul Meșteșugurilor a apărut din dorința de a ne oferi nouă și oamenilor ca noi (care munceau mai mult de 8 ore/zi la birou) o experiență de suflet, pe care nu mai au ocazia să o trăiască în altă parte. Am construit această experienţă pornind de la meserii și meșteșuguri vechi, într-un context inedit, realizând o capsulă a timpului, așa cum este atelierul-muzeu dedicat tiparului și legătoriei de carte. Ideea noastră iniţială a evoluat foarte mult şi în mai multe direcţii. Suntem acum un spaţiu cultural şi educaţional în care zeci de mii de copii şi adulţi au participat la ateliere de meşteşuguri. Mii de elevi de la şcoli din mediul rural au beneficiat gratuit de atelierele noastre în cadrul unor proiecte de finanţare. Implicarea noastră a fost benefică și la nivelul comunității, peste 10 oameni, unii cu posibilități reduse de angajare, fiind angajați şi lucrând cu normă întreagă în cadrul proiectelor noastre.

Cum a fost acest prim deceniu pentru voi, la Moara de hârtie, care au fost principalele provocări și principalele satisfacții?

A fost în acelaşi timp greu şi frumos. Nu este uşor nici pentru o firmă să supravieţuiască în condiţiile economiei româneşti actuale, darmite pentru o organizaţie neguvernamentală care activează în domeniul cultural şi lucrează cu oameni din comunitate. Am reuşit însă, cu ajutorul unei combinaţii de activităţi economice şi proiecte de finanţare, nu numai să supravieţuim, ci şi să ne dezvoltăm cu timpul. Am pornit de la o singură clădire, construită din fonduri proprii şi împrumuturi, ca acum să avem opt clădiri ce adăpostesc ateliere de meşteşuguri. Am pornit în 2011 de la trei meşteşuguri legate de carte pentru ca din 2016 să mai adăugăm încă cinci meşteşuguri tradiţionale. Am pornit de la un singur angajat, pentru ca acum să lucrăm cu 13 oameni din Comana şi satele învecinate. Este frumos și încurajator, pentru că am văzut efectul pe care îl au activităţile noastre asupra adulţilor şi copiilor care ne vizitează. Volumele de cărţi de impresii ale vizitatorilor sunt pline de aprecieri, care ne dau energie să mergem mai departe în ciuda greutăţilor întâmpinate.

Dana și Ion Georgescu

Participanţii noştri sunt atât copii, cât şi adulţi, mai ales din zonele geografice apropiate nouă. Atelierele online ne deschid însă perspective noi, astfel încât putem să lucrăm cu adulţi şi copii din toată România şi chiar din toată lumea!

Ansamblul Moara de hârtie – Satul Meșteșugurilor găzduiește la Comana, în Giurgiu, 10 ateliere creative bazate pe meșteșugurile satului tradițional autohton – de la țesutul la război și fierărie la lucru în lemn și prelucrarea stufului, de la olărit și ceramică la bucătărie tradițională, moară pe piatră și brutărie, cât și realizarea de hârtie de mână, tipar manual și legătorie de carte. Cum se desfășoară atelierele, cui se adresează și cât de dificilă este astăzi conservarea meșteșugurilor tradiționale?

Atelierele de meşteşuguri se derulează în principal la Comana, chiar în atelierele construite aici, astfel încât participanţii văd şi echipamentele, şi instrumentele meşteşugului. Am gândit atelierele astfel încât să fie interactive, cu o pronunţată componentă practică, dar în acelaşi timp accesibile, fără să necesite îndemânări speciale, şi sigure din punct de vedere al siguranței participanţilor. În timpul atelierelor, cei care participă lucrează un obiect, sub îndrumarea colegilor noştri, pe care îl iau acasă la final. Am mai derulat ateliere şi în şcoli sau în sedii de birouri, iar acum, începând cu 2020, am început să organizăm şi ateliere online, coordonate de colegii noştri din studioul de transmisie pe care l-am amenajat la noi, la Comana.

Participanţii noştri sunt atât copii, cât şi adulţi, mai ales din zonele geografice apropiate nouă. Atelierele online ne deschid însă perspective noi, astfel încât putem să lucrăm cu adulţi şi copii din toată România şi chiar din toată lumea!

Noi nu ne-am propus conservarea ştiinţifică a meșteșugurilor – acesta e rolul marilor muzee din România, care au şi fondurile pentru aceasta. Noi ne-am propus, cu resursele limitate ale unei organizaţii private, să demonstrăm că meșteșugurile sunt încă foarte relevante în secolul XXI şi că, muncind serios, se poate trăi din meşteşuguri şi acum.

Ce înseamnă pentru voi Comana, cum ați descrie acest spațiu pentru vizitatorul deloc familiarizat cu locul, care știe doar că aici se află Casa Memorială „Gellu Naum”?

Comana ne-a fermecat încă de când am pus piciorul aici, aduşi de spiritul lui Gellu Naum. Am descoperit şi frumoasa şi vechea mănăstire Comana, am aflat şi de puţin cunoscuta Deltă a Neajlovului, parte a Parcului Natural Comana. Am aflat mai multe şi despre Gara Comana, acum aproape abandonată, dar care a fost una din primele trei gări din Vechiul Regat. Ştiam şi de Ana Blandiana, care alături de soţul dânsei, domnul Romulus Rusan, şi el scriitor, a locuit mai mult de 35 de ani la Comana. Am mai descoperit şi alte secrete ale zonei, şi tocmai de aceea una din recompensele pe care le-am propus în recenta campanie de crowdfunding pentru Bucătăria Dealul Morii, derulată pe platforma consolid8.ro, a fost un tur ghidat al Comanei, cu dezvăluirea în premieră a mai multor taine bine păstrate ale zonei. Pentru noi, Comana este acum „acasă”. Ne simţim foarte bine în această frumoasă localitate, bine administrată, cu o infrastructură bună, cu un peisaj colinar greu de închipuit atât de aproape de Bucureşti, cu oameni minunaţi, o parte dintre ei fiindu-ne şi colegi.

Puţină lume cunoaşte procedeul de manufacturare al hârtiei şi se bucură să îl descopere la noi şi să îl şi practice în timpul atelierelor…”

Prin ce atrag astăzi hârtia de mână, tiparul manual și legătoria de carte, cât de interesante sunt ele pentru tinerii participanți la ateliere?

Cel mai mult atrage hârtia de mână – procesul de realizare al ei fiind la prima vedere foarte simplu, dar neaşteptat de spectaculos. Puţină lume cunoaşte procedeul de manufacturare al hârtiei şi se bucură să îl descopere la noi şi să îl şi practice în timpul atelierelor sau demonstraţiilor interactive. Tiparul este mai puţin cunoscut, chiar dacă şi el este surprinzător. Iar pentru legătorie, un meșteșug complex, am gândit activităţi simple, care să nu folosească instrumentele tradiţionale, precum acul, care pot să accidenteze participanţii. Copiii, dar şi adulţii sunt fascinaţi de frumuseţea meşteşugurilor şi se bucură să le regăsească la noi, dar şi să practice activităţi care îi duc la realizarea unor mici obiecte care le prezintă istoria lucrurilor cu care sunt atât de obişnuiţi (hârtia şi cărţile).

Scopul vostru este unul cât se poate de ambițios – ca meșteșugurile tradiționale românești să redevină relevante. De ce este important acest aspect în România mileniului III, cum ne raportăm la tradiții și cum putem reînvăța să le apreciem?

Noi credem că nu poţi construi un viitor fără să ai o bază solidă în tradiţie. Aşa cum o casă nu o poţi construi fără o fundaţie solidă, dacă vrei să reziste timpului şi intemperiilor. Tradiţiile noastre pot constitui fundaţii solide pentru orice întreprindere – fie că vorbim de îmbrăcăminte, de obiecte decorative, de construcţii de case sau de opere de artă. Sau de modul în care mâncăm, iar aici ne referim de exemplu la faptul că strămoşii nostri găteau mai ales cu legumele disponibile într-o anumită perioadă a anului. Când ne dăm seama că suntem mai puternici dacă când avem o fundaţie solidă, atunci devine mult mai simplu să ne formăm reflexul și să ne uităm la tradiţie ca la o sursă de inspiraţie pentru tot ceea ce facem.

„Acum pregătim intens atelierele online pe care le vom derula de la începutul anului viitor, dar lucrăm și la deschiderea unei bucătării sociale.”

Cum arăta o zi obișnuită de lucru pentru voi înaintea pandemiei de COVID-19 și cum ați trăit acest an, cum v-a afectat contextul sanitar activitatea?

Aproape că putem spune că nu există o zi obişnuită. Înainte de pandemie, în perioadele când aveam ateliere pentru grupuri, lucram la pregătirea, susţinerea şi strângerea după ateliere (pentru că, în afară de timpul când sunt participanţii în ateliere, noi avem mult de muncă şi înainte, dar şi după). În perioadele fără ateliere, lucram fie la pregătirea materialelor de lucru pentru ateliere, fie la obiecte meşteşugăreşti, realizate în serie mică, pe care vizitatorii le puteau cumpăra din expoziţia noastră cu vânzare. Vara, sâmbata şi duminica, veneam la lucru alternativ, astfel încât să putem să fi vizitaţi şi de cei care nu puteau veni cu grupuri.

Pandemia ne-a afectat foarte mult, pentru că au fost anulate toate atelierele începând cu luna martie. Am fost o perioadă în şomaj tehnic, apoi am început încet-încet, cu ajutorul unor contracte de formare şi a unor proiecte de finanţare, să readucem la lucru toţi colegii noştri. Acum pregătim intens atelierele online pe care le vom derula de la începutul anului viitor, dar lucrăm și la deschiderea unei bucătării sociale.

Ce planuri aveți pentru 2021 și pentru viitorul apropiat și, bineînțeles, cum v-ați dori să dezvoltați Ansamblul Moara de hârtie pe termen lung?

Pentru 2021 pregătim mai multe surprize. Pe de o parte, ne pregătim să lansăm atelierele de meşteşuguri online şi către oraşele depărtate de Comana, de unde pot ajunge greu participanţii la noi. Apoi, pregătim o bucătărie cu mâncare inspirată de ce găteau bunicile noastre. Vizitatorii noştri vor avea ocazia să ia masa pe terase, în curtea noastră, respectând toate regulile care să ne protejeze sănătatea. În spaţiul în aer liber pe care îl pregătim vom putea organiza şi evenimente, mici petreceri, chiar şi concerte.

Anul 2021 marchează 10 ani de când am deschis porţile Morii de hârtie la Comana. Sperăm ca vremea şi vremurile să ne permită să sărbătorim evenimentul împreună cu prietenii poveștii Moara de hârtie.

Din ce se finanțează un astfel de proiect și cum se pot implica cei care, la rândul lor, apreciază meșteșugurile tradiționale și ar vrea să vă susțină?

Activitatea noastră nu este susţinută constant nici de vreo instituţie publică, nici de vreo companie. Noi ne autofinanţăm din taxele pentru atelierele noastre, din biletele de vizitare în week-end şi din vânzarea de mici obiecte manufacturate, cum ar fi Carnetele de însemnări pe care le găsiţi şi în lanţuri de librării precum Cărtureşti. Scriem şi implementăm proiecte de finanţare ca să putem ajunge la cei care nu au resursele să participe la activităţile noastre – copii din mediul rural. Pentru Bucătăria Dealul Morii am lansat şi o campanie de crowdfunding, la invitaţia platformei consolid8.ro. Ea mai este deschisă până pe 12 decembrie, iar recompensele propuse de noi pot fi frumoase cadouri de sărbători. Anul viitor, bucătăria va contribui şi ea la sustenabilitatea noastră. Pentru că bucătăria va avea şi un pronunţat caracter social, vom primi şi sprijinul persoanelor sau companiilor care doresc să sprijine proiectul nostru de a da constant, pe termen lung, mâncare gătită pentru bătrâni şi copii din comunitate.

V-aș propune să încheiem cu o descriere a atelierului-muzeu Moara de hârtie de la Comana, cum și cât ați lucrat pentru amenajarea acestuia și ce va găsi aici vizitatorul?

Atelierul-muzeu Moara de hârtie adăposteşte cea mai mare colecţie privată de echipamente istorice de tipar şi legătorie din România. Este organizat pe zone, în funcţie de operaţiile pe care le fac respectivele echipamente şi găzduieşte echipamente de secol XIX şi XX, folosite în tipografiile şi legătoriile din România. Primele echipamente le-am strâns începând cu 2009, iar clădirea de la Comana am ridicat-o în 2011. Nu putem spune că am terminat amenajarea, pentru că avem în continuare idei de îmbunătăţire a modului de organizare a spaţiului, dar şi de restaurare şi punere în funcţiune a unora dintre echipamente. Unele dintre echipamentele noastre sunt funcţionale şi sunt folosite de colegele noastre care realizează carnetele de însemnări manufacturate, din hârtie şi carton reciclat. Orice descriere este foarte incompletă, aşa că vă invităm să ne vizitaţi, după ce vom redeschide în primăvara anului 2021, pentru a trăi surpriza întâlnirii cu Atelierul nostru muzeu!

Echipa Moara de hârtie – Satul Meșteșugurilor (Comana, Giurgiu)

Atelierul-muzeu Moara de hârtie adăposteşte cea mai mare colecţie privată de echipamente istorice de tipar şi legătorie din România.”
Dana Georgescu, co-fondator Moara de hârtie

2 recommended
comments icon 0 comments
26 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Alina Vîlcan


Bookmark?Remove?

Roxana Lăpădat, director artistic Teatrelli: „Sectorul cultural, în acest context dificil prin care trece întreaga lume, este privit ca fiind mai degrabă neesențial”

-

Despre cum se construiește o comunitate artistică, dar și despre soluțiile găsite pentru a face față unei perioade dificile precum cea de acum, cu directorul artistic Teatrelli, Roxana Lăpădat. ID. Cine este Roxana Lăpădat, care sunt cele mai importante repere... Mai mult »