ARTIȘTI ÎN PANDEMIE. Cunoscutul actor, dramaturg, regizor și scenarist Radu Iacoban a avut un an 2020 cu de toate, plin. A trudit Iacoban, n-a stat, ca alții, degeaba. Iată.

Andrei Crăciun

Pentru că sigur face Radu Iacoban ceva, nu stă el așa, a se povesti cu ce s-a îndeltnicit artistul pe parcursul anului 2020, cunoscut drept anul ciumei pangolinului. Cum i-a fost lui Iacoban, ce a învârtit, ce a lucrat, ce a pritocit?
Domnule Andrei, în primul rând, o să vă rog să îmi iertați pe alocuri exprimarea ușor vetustă. Țin să menționez că întrebarea dumneavoastră densă conține, ca întotdeauna, o mare doză de adevăr.

Așadar, în anul domnului 2020, s-a lucrat, s-a citit, s-a repetat, s-a scris, s-a constatat și acționat în consecință.

La teatrul Maria Filotti din Brăila s-a montat “Asta-i `Tinerețea Noastră”, la Teatrul Național din Craiova s-a montat “Incognito”, la Teatrul Național din Timișoara s-a scris și mai apoi montat “Povestea acelor oameni care într-o seară s-au adunat în jurul unei mese”. În afară de munci teatrale, s-a scris și gândit un nou sezon de serial de televiziune.

Raportul de activitate mai sus menționat nu vorbește depre norocul cu oameni și întâmplări care, în ciuda anului dement, m-au ajutat să îmi văd spectacolele montate. Mare, mare minune. Acești oameni, pe care nu îi voi menționa pentru că lista ar fi prea lungă, si-au făcut rezervare pe viață în mintea și inima mea.

Tot demn de menționat e că, în același an damnat, m-am pricopsit și cu o minunată casă nouă unde, spre marea mea stupoare, am descoperit că nu mă pricep deloc la: asamblat mobilă, design interior, păstrat și semnat acte, întocmiri și ajustări de bugete. Am lăsat aceste sarcini pe umerii iubitei mele și a prietenului și scenografului cu care lucrez constant și tare bine a fost ca s-a întâmplat așa.

Cum suportă artistul, în general, lipsa aplauzelor, ieșirea la rampă, coșul cu flori, depărtarea de sfânta scândură? Și cum a suportat Iacoban, în particular? S-a aplaudat singur prin casă? Cum a procedat? Mă interesează, deci, comportamentul artistului în pandemie – Iacoban ce a făcut în acest sens? 

În cele două luni de ostracizare artistică, domnul care vă vorbește a învățat să facă pâine – nu neparat à la carte –  și a mers la supermarket cu frica-n sân, ca toată lumea.

Important de precizat e că aprovizionările cu alimente aveau ceva din zona realismului magic. Îmi imaginam că voi întâlni pe drum animale fanatastice, că voi avea de înfruntat în timpul aventurii un număr considerabil de monștri sau obstacole imposibile de trecut. Revenirea acasă cu trofeul dobândit după atâta trudă – adică plasa de la Mega cu produse pe care le ștergeam atent cu spirt – era însoțită de zâmbetul victorios al unui învederat erou de basm care a uitat între timp că nimic din ce și-a imaginat că va înfrunta în complexa sa aventură, nu s-a prea întâmplat.

Pe plan artistic am performat din living, în scopuri artisitice aferente Teatrului Mic, binecunoscutul hit “Carpathian Garden”. Și când spun performat înseamnă că din nou am fost ajutat de partenerul de scenă, pentru că altfel praful se alegea de acest demers artistic, deoarece am constatat, din nou cu stupoare, că habar nu am cum să îmi folosesc ustensilele smart proprietate personală.

Ce urmează, Radu, pentru țară, pentru lume, pentru teatru și film? O să se revină la cum era pe vremuri sau se merge către refugiul în virtual sau, mai rău, vine apocalipsa și asta e, se trage cortina? Fă-ne o profeție mică. 

Din păcate, profețiile nu intră în raza mea de interes. Eu prefer să fiu fraierul care stă într-un colț umbrit și care ascultă cu interes poveștile altora despre cum va arăta lumea asta a noastră.

Tot ce vă pot spune e că în momentul de față repondentul lucrează – în calitatea struțo-cămilică deja consacrată de dramaturg, regizor și actor –  la o adapatare dramatica a romanului “Crimă și Pedeapsă”, care sperăm că va avea premiera în luna februarie la teatrul unde este angajat, adică Mic. Formatul – live sau on-line – va fi influențat, bineînțeles, de ratele viitoare de infectare.

Ce-și dorește Radu Iacoban de la șăgalnicul 2021, ce așteaptă să se mai întâmple în viitorul apropiat? Mai are el planuri de viitor? Care? Unde mai putem noi să vedem ce a mai făcut el, unde îl mai putem constata artistic? 

În general, el și-ar dori să fie peste tot.

În particular, poftește să pornească în călătorii teatrale în cetatea oțelită a Galațiului, în civilizata  Oradea, în mândrul leagan al copilăriei din Timisoara sau în însoritul port al Constanței. Ca să nu mai vorbim despre scrieri viitoare pentru seriale la fel de viitoare.

Doar că aceste dorințe depind de variabile pe care același domn nu le poate anticipa în acest debut psihedelic de an.

De fapt, domnul aspiră ca lumea în care trăiește să fie sănătoasă și vaccinată cât mai grabnic, restul fiind detalii care se pot adăuga oricând în poveste.

Radu Iacoban, credeți în astre, în zodiac, în berbec, în anul nou chinezesc, în amulete, în coada șoricelului, în deochi, în conspirații, în Bill Gates, în cip, în puterea vaccinului de a ne apăra de boală? În ce credeți dumneavoastră? Cum vă raportați la știință și cum aveți de gând să vă imunizați? Ați pregătit tricepsul?

Pentru că nu pot deocamdată să mă duc la sală, nu îmi rămâne altceva decât să dau iama în magazine și să probez cât mai multe tricouri negre. Totodată, alerg în aer liber la temperaturi scăzute ajutând tricepsul printr-o acelerare nefirească a mâinilor să fie pregatit pentru marea înțepătură. Plimb prin valul palatin cuvântul inoculare și simt că mintea mi se inundă cu nori de speranță.

O întrebare care se ridică de la sine: Radu Iacoban, ce ai vrea să faci de sfârșitul lumii, cum ți-ar plăcea să îl petreci? Detaliați.

De sfârșitul lumii sau la propriul sfârșit, mi-aș dori să pot să fac dragoste. Trebuie să recunosc că m-am gândit pentru o secundă și la o ultimă cină, dar în ultima vreme o balonare atipică m-a determinat să elimin această păcătoasă năzuință. Prin urmare, rămân doar cu dragostea și aia e.

CITAT
Pentru că nu pot deocamdată să mă duc la sală, nu îmi rămâne altceva decât să dau iama în magazine și să probez cât mai multe tricouri negre. Totodată, alerg în aer liber la temperaturi scăzute ajutând tricepsul printr-o acelerare nefirească a mâinilor să fie pregatit pentru marea înțepătură. Plimb prin valul palatin cuvântul inoculare și simt că mintea mi se inundă cu nori de speranță.
RADU IACOBAN, ARTIST