„Înapoi la gangsteri”. Asta pare a fi deviza recentă a lui Florin Piersic Jr., el aplicând-o şi pe scena teatrului Metropolis – unde joacă în piesa “Tom şi Jerry”- , şi în sângerosul film “Killing Time” (care a intrat pe marile ecrane din România la începutul lunii martie), pe care l-a şi regizat şi scris în timp record. – Alexandra Olivotto
În al treilea lungmetraj pe care îl regizează – după o pauză de şapte ani -, Florin Piersic Jr. interpretează un ucigaş plătit care e, de data aceasta, „vioara a doua” a unui gangster moldovean jucat de un actor neprofesionist (Cristian Ioan Gutău). La un pahar de vin, un peşte şi un desert, Florin Piersic Jr. a explicat şi cum un regizor – actor versat a fost luat prin surprindere de conştiinciozitatea unui autor de efecte speciale aflat la al doilea rol din viaţă.
Îl ştiai pe Cristian Ioan Gutău de dinainte de “Killing Time”?
Da, de la “Fix Alert” (un lungmetraj din 2005, regizat tot de Florin Piersic Jr. – n.r.). Ne cunoaştem de mulţi ani şi e un personaj pitoresc în viaţa reală. Foarte mişto, foarte haios. Special. Spiritual. El lucrează în efecte speciale, 3D, chestii pentru reclame. Stă în faţa computerului cam 12 ore din 24. Poate mai mult.
Şi ţi s-a părut compatibil cu killer-ul din noul tău film?
E foarte compatibil cu personajul pe care îl joacă. Mi-a rămas în cap de la “Fix Alert”, avea o scenă în care vinde un pistol şi în care discută cu un tip la telefon despre un videogame. Era foarte bun. Mai târziu, l-am întrebat dacă vrea să mai joace, i-am spus că scriam pentru el. Puteam să fiu refuzat – “n-am timp”, “n-am chef”, “n-am cum”. Dar a avut încredere. Mi-a spus apoi că se aştepta să-l provoc cumva, dar nu se aştepta la o chestie atât de importantă. Se gândea: “Aa, iar o să am o zi de filmare la un alt proiect de-ale lui Piersic”. Nu se aştepta la chestia asta. Iar eu nu mă aşteptam să facă ce a făcut.A învăţat textul la perfecţie. Improvizaţie e, poate, în proporţie de 1%. Restul e ce am scris acolo, în scenariu. Tare!
Cum ai lucrat cu el?
Nu voiam să ajung în extrema în care să obosesc actorul până când ajunge mecanizat şi textul nu mai are nicio valoare, pentru că nu-i mai place actorului. Îşi pierde spontaneitatea. Or, eu şi Cristi Gutău am avut câteva repetiţii lungi, dar el lucra singur. Eu nu-l stresam cu chestii de tipul “Băi, hai să ne vedem şi azi”, “Azi ai lucrat?”. Nu, îl lăsam câte o săptămână. Azi i-am dat scenariul şi, nu mai ştiu, parcă peste trei săptămâni, am filmat. Mai venea cu mine să îi iau măsuri pentru costum…
Iar cu Olimpia Melinte (care o interpretează pe vecină – n.r.)?
Chiar în timp ce vorbim, ea filmează la un lungmetraj străin. E distribuită în al doilea rol principal – întâi a fost Italia, acum e Spania. Eu o ştiu de mulţi ani, am mai avut filmări cu ea. De ceva timp i-am spus că are potenţial şi acum mă bucur că s-au prins şi alţii. E foarte inteligentă pentru vârsta ei, foarte fotogenică, are o relaţie specială cu camera, o iubeşte camera. Şi e foarte mişto că poate să joace mai multe vârste – poate 18 ani şi poate 32, cu puţin machiaj, cu puţin ajutor. Problema e că nu va fi uşor de pus mâna pe ea în ţara asta, pentru că va lucra din ce în ce mai mult afară. Eu chiar îmi doresc asta pentru ea.
Cum s-au desfăşurat filmările?
Aa, noi am filmat în patru zile aproape tot. A cincea a fost pentru Florin Zamfirescu, doar o seară. Patru au fost doar pentru Cristi Gutău. El s-a simţit din ce în ce mai bine. Au fost şi nişte refaceri, pentru că eu, văzând seara dublele, vedeam dacă era vreo fisură şi puteam să refacem. Nu mă refer la scenele foarte complicate, la ele nu a fost cazul.
Cum ai făcut legătura dintre gangsterul român şi supereroi (Superman, Batman, despre care se discută mult în film)?
Există câteva poveşti care îi aparţin lui Gutău, de fapt, personajului lui, şi care sunt scrise demult. Şi dialoguri pe care nu ştiam cum să le folosesc la un moment dat, şi părţi dintr-un scurtmetraj. Nu le folosisem, dar s-au instalat destul de bine în acest film, s-au consolidat. Nu sunt multe. Scenariul a fost scris în cam o lună, cu aceste materiale şi altele noi. L-am scris repede, nu mai cred în lucrurile care iau mult timp.