În comuna Giarmata, lângă Timișoara, se află un fost atelier de reparat tractoare. Aici, un vechi meșteșug românesc este șlefuit de un suedez împreună cu voluntari români și tineri din comunitatea romă.

Andreas Samuleson are 34 de ani, și deși lucrează cu lemnul, spune că nu are încă o meserie. Lemnul prelucrat de el ar ajunge la gunoi, fiind crăpat sau cu noduri, însă suedezul reușește să îl facă funcțional.

”Asta e toată povestea, noi căutăm unde nu caută alţii, de multe ori zice bai asta e lemn de aruncat. Şi tu, şi eu toţi ajungem răniţi în viaţă şi chiar dacă ajungem la bucata aia în care societatea nu mai vede potenţial în tine, dacă mergem acolo, dacă avem ochii deschişi atunci chiar vedem că asta e mai mult decât a ajuns acum.”

Jurnaliștii ProTv au stat de vorbă cu tânărul și i-au aflat povestea de viață.

”În Suedia avem ceva care se cheamă fica. Toată Suedia, lumea, la ora 11:00, la lucru, se opreşte, ei tot aşează jos împreună şi mănâncă 15-20 de minute. Noi stăm jos fără telefoane, fără nimic, ca să vorbim, ca să ne cunoaştem unul pe altul. Atunci eu pot să te ridic mult mai uşor, pot să te cunosc mai bine şi tu devii un muncitor mai bun.”

A aflat despre România de la un prieten și, simțind că aici își va găsi rostul în viață, s-a urcat în avion și s-a mutat în satul Siria.

“Când am venit în satul ăsta am găsit cumva locul meu. Am putut să simt că aici sunt pentru ce am fost creat să fiu. Aici la marginea satului am lucrat 10 ani cu animale, cu grădini, făceam fântâni cu mâna.”

I-a ajutat pe romii din comunitate să își facă afacerile proprii. Andreas spune că la început le-a dat oamenilor lucru, însă și-a dat seama că asta nu îi va ajuta pe termen lung și că resursele sale sunt limitate, așa că au învățat împreuna să se gospodărească.

„La început era o zonă unde oamenii cereau lucruri de la tine, pentru că ei erau săraci. Și am vrut să rezolv situația lor. După un timp, când noi nu numai am dat lucruri, dar am mers cu ei în viață, am învățat împreună cum să creștem legume, cum să facem firma. După câțiva ani, oamenii, când veneam în zona aia, nu cereau, ci îmi arătau ce fac cu grădinile lor, cu animalele”.

Deși a plecat din sat, Andreas este primit cu mare bucurie de comunitatea alături de care a trăit.

Citește articolul integral pe ȘtirileProtv.