Lucrând cot la cot cu elevii, a construit în ani acest mini-Silicon Valley prahovean, unde copiii cer să vină și vara la pregătire și o sună cum se întoarce din concediu: „Doamna, când începem?”.Cum intri în Colegiul Național „I. L. Caragiale” din Ploiești, n-ai cum să nu te oprești în dreptul panourilor nesfârșite cu olimpici la română, fizică, biologie, chimică, informatică. Vârf de listă pe unul dintre ele, cu o poză tip buletin în care apare un elev brunet, tuns periuță: Mircea Pașoi, Argint la Olimpiada Internațională de Informatică, 2005, clasa a XI-a. Profesor: Daniela Lica.

Lica are 49 de ani și predă informatică la Caragiale de aproape 25. Cu o istorie care datează încă din secolul XIX, colegiul are o atmosferă cât se poate de contemporană. Puști cu freze în ochi și tricouri cu mesaje de genul „A different story” se agită pe holuri că n-au citit lecțiile sau că au luat un 4 la română, cupluri se ascund pe la colțuri și se despart cu greu când sună de intrare. Printre ei se aud profesoare cu câte-un „Baftă la teză!”, sau „Ruj și machiaj mai puțin!”. Clasele au geamuri prin care te poți uita la ore, iar pereții sunt împânziți de portrete cu modele, precum Marie Curie. La etajul doi, lângă o fereastră prin care se zărește creasta înzăpezită a Bucegilor, se află laboratorul de Multimedia „Constantin Pârvulescu” – teritoriul lui Lica.

„Am auzit că la matematică ați făcut bazele de numerații 2 și 3”, le spune profesoara, în timp ce copiii pornesc calculatoarele. „Daaa”, se aude în cor. „Pe asta vom lucra și noi astăzi.” E important ca informatica și matematica să se urmărească una pe alta, pentru că matematica pune bazele înțelegerii informaticii. Și Lica a absolvit mai întâi Facultatea de Matematică a Universității București, în ’89, ademenită în lumea cifrelor de profesoara din liceu. Dar a predat matematică doar câteva luni, în Răchițele, Iași, fiindcă a venit Revoluția, apoi a rămas însărcinată cu fiica ei și a intrat în concediu postnatal. În ’91 s-a întors la catedră la Liceul Energetic din Ploiești, ca profesor de informatică.

Pe-atunci nu existau nici manuale și erau doar o mână de profesori, „care deveneam instant autodidacți”. Fiindcă făcuse doar vreo doi ani de informatică în facultate, s-a pus pe studiu. A început cu o navetă „ceva de speriat” la Facultatea de Informatică de la Universitatea București, apoi s-a transferat la Universitatea Petrol-Gaze Ploiești. În ’93, a intrat prin concurs la Caragiale, la catedra de informatică.

Așa a început să descopere ceva ce, spune ea, matematicaDaniela Lica 3

Lucrând cot la cot cu copiii, cu ore suplimentare (neplătite, până să existe Centrul), Lica și-a construit în ani acest univers propriu, acest mini-Silicon Valley prahovean care aduce medalii naționale și internaționale încă de la mijlocul anilor ’90, unde copiii se antrenează în discuții despre cod, cer să vină și vara la pregătire și o sună cum se întoarce din concediu: „Doamna, când începem?”.

În laborator, Lica îi captivează prin întrebări interminabile. „Care sunt cifrele de bază pentru 10? Vreau să convertiți din baza 10 în baza 2.” Glumește: „Îl notăm cu x, aveți ceva împotrivă?”. Alte întrebări: „Ce înseamnă divizor propriu?”, „Aici cum am ajuns?”, „Să vedem cât de aproape de adevăr sunteți. Luăm toate numerele între a și b și ce se întâmplă?”. Îi mai ia peste picior: „Verificăm divizorul? Ce chestie!”. Când încep să se agite, aruncă o glumiță de profil: „Alo! Atenție la sursă, adică la mine, da?” Apoi, puțină concurență: „Dau un 10 cui remarcă o scăpare!”.

„Abia acum sunt mulțumită”, spune, după ce un elev descoperă greșeala din expresia stufoasă de pe tablă. „Bravo, pătrățel!” Școala s-a golit, seara s-a lăsat, elevii încă rezolvă probleme. „Eu pot să vă ajut să găsim o variantă extrarapidă”, le spune profesoara. „Dar voi cât de șmecheri sunteți, cum ați face?”

O întrebare care rămâne este cine va prelua ștafeta. În liceu sunt opt profesori de informatică, niciunul de nouă generație. „Noi îi pregătim cât îi pregătim, dar mișcarea a fost mereu orientată spre afară”, spune Lica. „Unde să-i ții, ce să le oferi aici în învățământ?”

E primul an în care TIC (Tehnologia Informației și a Comunicațiilor) e disciplină obligatorie în gimnaziu, așa că numărul profesorilor ar trebui să crească urgent, spune Lica, participantă la grupurile de lucru în care s-a conceput parte din programa școlară. „Nu pot să gândesc că, în România de mâine, mai sunt copii care la 14 ani n-au pus mâna pe un calculator”, spune ea. „Iar profesorii la rândul lor trebuie să fie instruiți – nu va fi ușor.”

Nu a reușit, până acum, să ademenească niciun elev să rămână în învățământ. „Poți să-i învinuiești?”, se întreabă, când pot intra în IT pe salarii exponențial mai mari decât are un profesor, după ani de vechime și toate sporurile posibile. „Mă gândesc că doar să-ți placă foarte mult să predai, altfel de ce ai rămâne pe 1.200-1.300 de lei?”
Citește materialul integral pe Proiectulmerito.ro