Un român şi-a investit toată averea pentru a pune la punct o tehnică revoluţionară prin care deşeurile din tomberoanele noastre să poată fi transformate în aur. În aur negru. Și susține că a reuşit. Astăzi ar putea să ne scape de gunoaie şi să ne umple de bani. Cu o singură condiţie: să fie lăsat.

Harta energetică mondială a viitorului ar putea să aibă un punct de referinţă şi la noi în ţară. La Săcele, un mic oraş din coasta Braşovului, într-o hală care pare, din exterior, ca oricare alta, s-ar putea produce printr-o tehnologie revoluţionară combustibil din simple deşeuri menajere. Incredibila invenţie e sută la sută românească şi aparţine lui Costin Frâncu, un om de afaceri bucureştean.

Frâncu a descoperit că gunoiul din casele noastre, odată distrus la temperaturi înalte, printr-un proces numit gazeificare, poate fi transformat în bani. Mulţi bani. „ Am făcut faza de laborator pentru a transforma deşeurile menajere organice în kerosen de aviaţie, «jet fuel».

Ceea ce ne-ar fi propulsat pe noi, românii, între primii din lume. Singurii care au nişte rezultate în domeniul ăsta sunt americanii. Ei au reuşit să zboare un F16 cu kerosen produs din camelină, o cultură agricolă dedicată. Eu am putut să fac acelaşi lucru din gunoi!”, povesteşte Costin Frâncu, de la sediul fabricii sale care acum aduce mai mult a ruină, deşi aici ar fi trebuit, la o asemenea descoperire, să fie un furnicar de camioane care să aducă gunoaie din toate părţile ţării şi de cisterne care să plece încărcate cu combustibili lichizi.

Frâncu a crezut atât de mult în invenţia sa, încât, fără să ceară ajutor de la nimeni, şi-a pus la bătaie toată averea câştigată din alte afaceri.

Cu 20 de milioane de euro şi-a ridicat la Săcele mica fabrică de procesare cu care urma să înceapă producţia la scară industrială. Din spusele lui, descoperirea sa făcuse ceva vâlvă în lumea largă pentru că rezolva dintr-un foc două probleme globale. O dată pentru că, prin gazeificare, găsise o soluţie de eliminare fără poluare majoră a toxicului reziduu pe care îl lasă în urmă umanitatea. Apoi, pentru că se găsise o alternativă inepuizabilă la combustibilul din petrol, o rezervă planetară aflată pe terminate. Dacă planul lui Frâncu ar fi funcţionat, România ar fi intrat în istorie.

Mai mult, ar fi dat şi peste o avere nesperată, căci la capitolul deşeuri suntem extrem de bogaţi.

„Dacă jumătate din cantitatea de gunoi menajer produsă în România ar fi gazeificată, am putea obţine o cantitate de peste 200 de mii de tone de benzină. Reprezintă cam 14-15% din consumul actual de benzină din România”, face o evaluare Ioan Călinescu, decan la Facultatea de Chimie Aplicată. Cum omoară birocrația orice afacere profitabilă Invenţia pare să aibă, în schimb, o unică hibă: e proiectată în România, ţara în care orice iniţiativă privată e supusă de foarte multe ori testului de stres al incompetenţei sau relei-voinţe a autorităţilor.

În 2014, lui Costin Frâncu i-a expirat autorizaţia de mediu înainte de a găsi un partener pentru producerea de combustibil la scară industrială. Și, în mod extrem de ciudat, autorităţile au refuzat să îi emită o altă autorizaţie, deşi asta ar fi trebuit să fie doar o simplă formalitate. Căci, deşi fusese controlat de autorităţile de mediu de patru ori până atunci, nu i se putuse imputa nicio neregulă. Ba chiar la ultima dintre inspecţii, cea mai minuţioasă, fusese felicitat. Cu toate acestea, astăzi, fabrica nu mai funcţionează, iar locul aduce a ruină.

Costin Frâncu e în datorii până în gât, firma care a susţinut construirea fabricii e în faliment, utilajele rămase pe loc au început să ruginească degeaba, iar peste investiţia de 20 de milioane de euro au crescut buruieni înalte cât omul. Totul, în aşteptarea unei autorizaţii de mediu care nu mai vine.

Acum e convins că a fost victima unui complot. „Știam că sunt monitorizat, că sunt cu ochii pe mine. De ce? Pentru că tot ce s-a întâmplat dovedea o rea-voinţă şi o agresiune îngrozitoare a statului român împotriva investitorului privat care, în prostia lui, s-a apucat să facă cercetare pe banii lui în România”. E convins că invenţia lui a deranjat enorm „băieţii deştepţi” care gestionează gropile de gunoi ale României.

Fabrici ca ale lui, odată împânzind ţara, ar scădea dramatic cantitatea de deşeuri care ar ajunge la groapă. Și atunci de ce să facem o industrie care ar putea să ne îmbogăţească pe toţi când gunoiul îi îmbogăţeşte acum doar pe colectorii de deşeuri? Ei fac avere din taxele pe care fiecare dintre noi le plăteşte pentru a avea gunoiul ridicat şi dus la groapă.

Citește continuarea pe Jurnalul.ro