Doi tineri pasionați de fotografie au descoperit întâmplător, în urmă cu cinci ani, un loc spectaculos.Fotografiile celor doi, Florin Avramescu şi Mihai Tămăşilă, au ajuns în întreaga lume şi au făcut obiectivul celebru printre utilizatorii reţelelor sociale.

În prima fază au creat discuţii aprinse, mulţi dintre cei care le-au văzut considerând că sunt făcute în Ucraina, la obiectivul care era deja celebru. Asta l-a făcut pe Florin Avramescu să deschidă un blog unde să explice unde sunt făcute fotografiile şi unde se află exact tunelul românesc al iubirii.

„În urma atâtor discuţii aprinse de pe paginile grupurilor care promoveaza locurile frumoase din România precum ca acest loc ar fi în Ucraina şi nu în Romania m-am gândit că ar fi bine să încerc să documentez şi prin alte poze şi prin povestea lui ca locul este în Romania şi nicidecum în altă parte. Totul a inceput in Februarie 2013, atunci cand am vazut din autobuzul cu care mă întorceam de la serviciu un deal de pe care credeam că dădea bine apusul în poză.

Pe 4 Februarie împreună cu prietenul şi colegul meu de suferinţă Mihai, ne-am hotărât să mergem sa pozăm apusul de pe acel deal. Mihai rămăsese puţin în urma să pozeze nu ştiu ce plante, iar eu am ajuns primul la calea ferată şi m-am oprit probabil şi din respirat când am văzut ce ascundea locul ăla, pot să vă asigur că atmosfera creată de lumina apusului a fost una de neuitat“, aşa descrie Florin Avramescu, pe blogul său, momentul când a descoperit tunelul.

Chiar dacă au trecut cinci ani şi fotografiile celor doi au fost văzute şi comentate de mii de persoane din toată lumea, celebritatea tunelului a rămas mai mult în mediul virtual.

Deşi sunt trei primării, una de oraş şi două de comune, în vecinătatea obiectivului, care s-ar putea implica şi promova obiectivul, în momentul de faţă dacă nu ai coordonatele GPS, e destul de greu să ajungi la el.

Un singur drum de pământ, total neamenajat, fără nici măcar un indicator care să arate direcţia spre obiectivul turistic devenit celebru.

„Tunelul iubirii“ din Caraş Severin este împărţit de comunele Glimboca şi Obreja. Primarul din Glimboca spune că el nu poate să facă nimic pentru că drumul de acces se află pe terenul Primăriei Obreja.

“E foarte frumos, dar nu e la mine. E la Obreja. Dacă ar fi la mine eu aş şti ce să fac, dar drumul e pe teritoriul lor de la mine nu se poate intra la tunel. Orice proiect aş vrea să fac, mă întreabă dacă sunt intabulat şi nu sunt. Ar trebui un drum, o parcare acolo. Vine lumea! Anul trecut au venit foarte mulţi şi s-au orientat după datele de GPS, însă alea îi aduc la noi aici, în comună. Chiar eu m-am întâlnit de câteva ori cu ei şi le-am arătat cum să ajungă”, spune Petru Crâsnic, primarul din Glimboca.

La Primăria Obreja, primarul Ion Peia e de negăsit, „pentru moment“. Chiar dacă l-am sunat de mai multe ori, nu a răspuns nici la telefon.

A devenit cunoscut, ca şi Cascada Bigăr, datorită fotografiilor făcute acolo. Numai că nu e aşa de celebru. Vin foarte multe persoane să se fotografieze acolo. Noi nu prea putem să facem nimic, doar să-l promovăm prin Info-centrul turistic, ceea ce şi facem. Dar pentru amenajare şi ce mai e necesar acolo, trebuie să se implice primarii de la Glimboca şi de la Obreja, e mai mult la ei“, spune Felix Borcean, primarul Caransebeşului.

Şi aşa „pasele“ dintre primarii cărăşeni fac că un obiectiv turistic pe care Parlamentul European l-a inclus pe lista „comorilor ascunse ale Europei”, rămâne atât de ascuns şi de nepromovat încât turiştii pot ajunge la el doar cu ajutorul GPS-ului, adică: 45.481758,22.281572.

FOTO Florin Avramescu