Lui Claudiu David îi place să spună că totul a început înainte să se nască, atunci când auzea motorul maşinii pe care mama lui a condus-o până în ziua în care a venit pe lume. Când era foarte mic, singurul lucru care îi putea opri plânsul era atunci când tatăl lui imita zgomotul produs de un motor. Dar lucrurile n-au fost mereu aşa sau nu aveau să fie. Când făcea facultatea de Psihologie-Sociologie lumea îi spunea că automobilismul e un hobby, însă el a ştiut că într-o zi toată perseverența se va aduna în ceea ce Claudiu David este astăzi. “Nu am profesat niciodată (Psihologie – Socilogie – n.r.), însă un sportiv de performanţă fără un psihic echilibrat este precum o capodoperă pe un şerveţel”, îi place lui să spună.

Dar lumea din jurul lui avea dreptate, pentru că motorsportul este mai mult un hobby în România, însă David n-a vrut niciodată să creadă asta. A luat totul în serios de la început, de când a primit slujba de spălător de maşini şi promisiunea unui job de mecanic pe viitor la compania lui George Grigorescu, modelul său dintre piloţii români. Cum a reuşit să ajungă un spălător de maşini în Campionatul Mondial de Raliuri, nimeni nu ştie cu exactitate. Poate doar Claudiu David, omul care se trezeşte bucuros în fiecare dimineaţă alături de labradorul său. Drumul a fost lung şi presărat cu multe suferinţe. Victoriile de probe speciale din Campionatul Mondial de Raliuri, succesul din cupa Viper alături de Mihai Marinescu la FIA GT3, în jurul Palatului Parlamentului, sau aventura americană din NASCAR sunt şi astăzi cele mai mari performanţe ale motorsportului românesc. Claudiu David are 34 de ani şi este fericit. Astăzi este BMW Internaţional Senior Driver Trainer şi este singurul pilot din afara Germaniei admis la celebra scoala de pilotaj a reputatului producator de maşini. Mai mult, românul Claudiu David a devenit pilotul cu cel mai mare punctaj din istoria de 35 de ani pe care o are BMW Driver Trainer.

Eşti singurul pilot român care şi-a făcut o carieră internatioanala deşi nu ai emigrat. Cum ai reuşit acest lucru şi mai ales de ce ai rămas singurul?

Am ales să fac ceea ce iubesc. La acea vreme când dormeam în portbagajul maşinii, sau chiar sub cerul liber, atunci când mâncăm conserve şi fructe pe care le culegeam din grădini pentru a participa la un raliu, lumea mă considera nebun. Şi toţi ‘’mă sfătuiau’’ să renunţ la ‘’hobby-ul’’ meu. Am ştiut din prima secundă că tot ceea ce făceam mă va duce undeva. Obiectivul meu era să concurez în WRC, Campionatul Mondial de Raliuri. Eram doar un copil care provenea dintr-o familie cu posibilităţi materiale reduse. Aveam 16 ani şi concuram deja pe semnătură părinţilor în campionatul de rally cross al României. Câţiva ani mai târziu am participat pentru prima dată în Campionatul Mondial de Raliuri unde am şi câştigat prima probă specială a Raliului Argentinei.

Eram fericit. Iubeam ceea ce făceam. Am crezut însă naiv ca asta este suficient pentru a câştiga Campionatul Mondial de Raliuri. Am crezut naiv ca asta a fost tot ceea ce trebuia să fac. Am crezut naiv ca de acum ‘’cineva’’ vede şi apreciază ceea ce am realizat şi o să mi se alăture pentru a mă susţine financiar. Motorsportul este cel mai scump sport din lume. Am cheltuit toate resursele financiare ale familiei mele, ale prietenilor şi ale celor care m-au susţinut cu încredere că ăsta este drumul care duce la împlinirea aspiraţiilor mele. Pe parcurs toţi au devenit neputincioşi. Singurul om care a rămas ferm lângă mine a fost iubita mea, Andreea Cheratoiu, care într-o zi şi-a vândut maşina pentru ca eu să am şansa de a participa la un raliu important.

Astăzi sunt fericit! Astăzi mă bucur de rezultatele neaşteptate în urma alegerilor inteligente pe care le-am făcut pe parcurs. Pe scurt, cam aşa am reuşit . Desigur că pot scrie o carte despre drumul până aici.

Titlurile şi participările tale internaţionale aduc aminte de vechea şcoală românească de pilotaj, de gentlemenii perioadei interbelice care concurau cu succes în întreaga Europă. Ce modele ţi-ai însuşi, la ce romani te-ai raportat când ai început această carieră?

Modelul meu principal a fost şi rămâne Sebastien Loeb. Uitându-mă înapoi în timp i-am apreciat şi chiar am învăţat foarte multe lucruri de la Eugen Ionescu Cristea, nea Genu, şi de la nea Marin Dumitrescu. Îmi amintesc cu nostalgie când adormeam în garajul lui nea Marin, sub maşina mea de rally, sau când mă prindea dimineaţa alături de nea Genu care îmi povestea cu cel mai mare patos despre competiţii. Pentru mine ei reprezintă nişte modele. Am avut onoarea şi plăcerea să-i şi cunosc personal.

Modelul meu în România a fost însă George Grigorescu. GG atunci când eu eram copil, reprezenta imaginea profesionalismului. GG era cel care aducea în campionatul din România acel aer de performanţă. Ei reprezintă adevăratele mele modele după care am început să mă ghidez. George Grigorescu este cel care m-a primit în biroul său si a avut răbdare să îmi asculte singura întrebare pe care i-am pus-o: ‘’Va rog sa-mi spuneti ce trebuie sa fac pentru a obţine performanţa in raliuri?’’. GG mi-a oferit un loc de munca la compania pe care o deţinea – Mach 1 – ca spălător de masini, dar cu posibilitatea de avansare la mecanică.

Ştim că automobilismul este o ocupaţie care propune, într-un fel, tratarea nebuniei cu o precizie chirurgicală. Ce elemente şi care este ADN-ul necesare pentru a reuşi?

Da, aşa este. Pilotajul în zona de confort rămâne unul pentru agrement. Pentru a câştiga este nevoie de mai mult. Aici intervine echipa din spatele unui pilot profesionist. Aceea care nu se vede dar care poartă pe umeri tot succesul sportivului. Aşa am ajuns să fiu antrenat la Institutul Naţional de Cercetare Pentru Sport. Acolo unde se antrenează toţi olimpicii romani. Am mers într-o zi la domnul director Pierre de Hilerin să îl întreb cum aş putea să mă antrenez şi eu în Institut. M-a luat tare: ‘’Ce vrei bă?’’. Am făcut însă un pas înainte, am ridicat fruntea şi am răspuns: ‘’Sa concurez în Campionatul Mondial de Raliuri ca junior şi să câştig într-o zi campionatul mondial de raliuri.’’ Eram un copil care avea doar aspiraţii. Nimic material pe care să se bazeze. Din acea zi am primit tot suportul specialiştilor de la Institut care au dezvoltat pe baza cercetărilor efectuate pe mine, un program de pregătire al piloţilor. Am greşit estimarea atunci când am spus că în patru ani o să concurez în Campionatul Mondial. Am concurat direct ca senior în 6 ani.

Controlul neuro-muscular mai ales pe suprafeţe cum este gheaţa şi zăpada face diferenţa. La Institut toată echipa a fost atât de bună să vină special pentru mine de la ora 6.00 dimineaţa pentru că de la 8.00 trebuia să fiu deja la spălătorie la Mach 1. Eram primul om la serviciu, iar seara după program rămâneam în atelier şi lucram la maşina de raliu, câteodată până dimineaţa. Aşa m-am pregătit 4 ani de zile. Tot în atâţia ani am trecut prin toate departamentele companiei. Îmi amintesc, de asemenea, cum în stânga mea, în fiecare dimineaţă se antrena Camelia Potec. Astăzi campioana mondială şi olimpică la înot şi preşedintele Federaţiei de Nataţie. Acolo s-au născut mulţi sportivi romani.

Toţi aceşti oameni minunaţi reprezintă ‘’elementele’’ cum le-ai numit tu în întrebare, care stau la baza preciziei chirurgicale cu care se pilotează în ziua de astăzi. ADN-ul, dacă este să îl citez pe domnul director al Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport, era în mine. Ei doar au dat la o parte marmura în plus pentru a ieşi la iveală ‘’David”. David pe care l-am sculptat toţi aceşti ani cu suportul acestor oameni deosebiţi, sunt eu.

Încă un element care stă la baza reuşitei este acela când realizezi cât mai ai de trăit. Acest joc cu viaţa aduce valoare în viaţa mea, pentru că de fiecare dată când mă urc într-o maşină cu care urmează să merg foarte repede, mă întreb: ‘’daca aceasta ar fi ultima zi din viaţa mea, ce aş face acum?’’ Iar de fiecare dată când răspunsul era: ‘’să pilotez’’, reprezenta semnul meu că făceam ceea ce trebuie. Când răspunsul a fost altul de mai multe ori la rând, atunci mi-am dat seama că trebuie să schimb ceva. Că nu mai jucam în filmul meu.

Să ne întoarcem la tradiţie. Ce-i lipseşte automobilismului românesc în prezent. Talentele sunt nenumărate…

Maica Tereza spunea că dacă fiecare şi-ar mătura în faţa casei în care locuieşte, lumea ar fi mai curată. Eu susţin câţiva tineri piloţi care aspiră către obiective înalte.

Avem prea puţină moralitate în motorsport. Până şi cei care se autointitulează ‘’fair-play’’ nu mai joacă fair play când e vorba de o cană de mălai. Atunci când cineva o să-şi asume răspunderea să investească în talente, atunci o să avem rezultate. Până atunci, avem doar fanatici gata să îşi vândă casa pentru a merge la raliuri. Dintre ei, posibil să mai scoată câte unul nasul câteodată. Mă refer aici doar la ce îi lipseşte pentru a face performanţă. Tot timpul o să existe cei care concurează de plăcere, fără obiective sportive şi cei care concurează pentru a face bani din asta, de asemenea fără obiective sportive.

În motorsportul de top ai nevoie de bani, expertiză, tradiţie, muncă şi talent cu caru’. Ce ar putea prima şi până unde te poate ajuta talentul?

Este foarte clar că doar un echilibru poate obţine performanţă în orice sport. Motorsport-ul are şi această latură a bugetelor astronomice. Este farmecul lui. Este o preselecţie naturală. Atunci când talentul se întâlneşte cu munca şi cu bugetul necesar, atunci cu siguranţă există performanţă. Am talent. Am muncit extrem de mult. Am reuşit să acopăr şi latura financiară. Am obţinut performante notabile. Am în continuare talent. Muncesc şi mai mult. Iar latura financiară este ceva ce după experienţele anterioare, o să o acopăr prin munca mea şi o să revin la volan cu o cu totul altă abordare. Toate aceste experienţe prin care am trecut, la nivel teoretic le cunoaşte orcine. Însuşirea este însă ceea ce face diferenţa. Abordarea este cheia pentru excelenţă.

Sportul a fost unul dintre ambasadorii de top ai României. Cu sau fără Claudiu David, are vreo şansă automobilismul românesc la acest rol?

Da, bineînţeles că are. Întotdeauna! Romanul are acel spirit de învingător. Suntem însă pe plan sportiv cu 100 de ani în urma ţărilor civilizate. Paradoxul este că încă mai obţinem rezultate sportive, chiar şi aşa.

Eşti singurul străin din istorie care a devenit trainer de gradul I printre piloţii BMW (BMW Internaţional Senior Driver Trainer). Cum a fost/este această experienţă, cum te simţi ca singurul străin printre 79 de nemţi?

Pierdusem tot. Nu aveam nici o idee ce o să fac cu viaţa mea. Au fost câteva luni în care am fost dărâmat. Am pierdut inclusiv o frumoasă relaţie de dragoste de 14 ani. Am investit şi am pierdut tot. Era şi mai dureros pentru că pierdusem tot în cel mai public mod. Potenţialul nevalorificat îmi aducea multă suferinţă. Nimic din tot ceea ce făcusem până atunci nu îşi găsea nici o aplicaţie în viaţa mea.

Atunci am luat-o din nou de la zero. Am schimbat total abordarea. Cristina Goanga, excelenta mea prietenă mi-a schimbat macazul. Nu mi-am găsit locul în sistem şi am fost cumva rejectat, dar încă iubeam ce făcusem şi ce ştiam să fac.  Am câştigat independenta. Am câştigat să merg sinuos vertical. Am câştigat libertate. Atunci am realizat că am câştigat să am un rost. Am câştigat eternitate. Am câştigat puţini amici. Am câştigat duşmani pe viaţă. Am câştigat un loc în lume. Am câştigat să ştiu să plâng. Am câştigat o experienţă de viaţă. Am câştigat un bilet de zbor. Am câştigat o aventură. Am câştigat un pumn de bani. Am câştigat să pierd valori.

Aşa am ajuns la BMW Instructor Academy şi totul a început să prindă contur. A început să aibă sens. Încrederea pe care am avut-o pe parcurs să îmi urmez instinctul şi inima, mi-a dat puterea să merg mai departe.

Am absolvit BMW Instructor Academy cu cele mai bune rezultate din istoria şcolii. În scurt timp am primit un telefon din Germania de la BMW care în urma rezultatelor obţinute mi-a oferit un loc în echipă internaţională de elită pe care o au de peste 35 de ani. Nici măcar nu am aplicat pentru acest job. Am nişte colegi extrem de buni profesionişti, care sunt şi nişte oameni deosebiţi alături de care mă simt excelent oriunde ne întâlnim în lume pentru a implementa driver training-urile BMW Group. Simt că fac parte dintr-un comando care este trimis în misiuni speciale în toată lumea. Ne întâlnim în aeroport, formăm o echipă unită şi extrem de bine pregătită, ne implementăm cunoştinţele şi plecăm fericiţi către un alt job, într-o altă parte a lumii.

Klaus Himel şi Walter Bachhuber şi Claudia Hurtgen mi-au fost profesori la academie şi lor le sunt, de asemenea, recunoscător pentru tot ceea ce m-au învăţat şi pentru suportul lor. Klaus este de peste 35 de ani driver trainer BMW. El reprezintă istoria vie a şcolii. El este „the best of the best”. Walter e un excelent profesionist cu o vechime de foarte mulţi ani în BMW driver training. Este expert în off road şi, mai mult este şi pilot de elicopter. Iar Claudia Hurtgen este şeful tuturor instructorilor academiei. Ea conduce cu succes acest departament din care fac parte 5 doamne şi restul, până la 80, bărbaţi. De asemenea, Claudia este unul dintre cei mai rapizi piloţi de circuit din lume. Este şi campion naţional al Germaniei de circuit. Aceşti oameni deosebiţi cărora le sunt recunoscător, au scris şi ei un capitol important din viaţa mea.

Ai luat o pauză de la motorsport, calitatea de instructor BMW te prinde mai bine? Te simţi mai apropiat acum de maşinile de stradă decât de cele de competiţie?

Atunci când tot ceea ce făceam avea sens doar în sufletul şi mintea mea dacă mi-ar fi spus cineva că astăzi o să reprezint una dintre primele zece companii din lume, aş fi spus că e nebun. Eu am ştiut că fiecare acţiune care a avut ca rezultat un succes cât de mic, în final o să mă conducă către un succes mai mare. Şi culmea este că fericirea mi-a adus succesul şi nu invers. Atunci când fac fericit ceea ce iubesc, am succes. Astăzi am cel mai frumos job din lume. Astăzi împărtăşesc din experienţa acumulată de mine în atâţia ani oamenilor din întreaga lume. Aduc valoare în viaţa oamenilor. Este cel mai frumos lucru care mi s-a putut întâmpla, să îmi găsesc ceea ce iubesc în viaţă şi să performez în acest domeniu.

Să nu uităm de cele trei curse ale tale în WRC. Argentina, prima probă specială, ai înnebunit România atunci…

Da, îmi amintesc cu drag. Toată lumea din centrul de presă internaţional îşi dădea coate şi se întrebă, cine este românul ăsta? Cel mai bun jurnalist de motorsport din lume, Martin Holmes, a scris atunci un articol despre noi care s-a intitulat ‘’Freedom for Romania’’. Toate rezultatele mele din raliuri se datorează în egală măsură şi copilotilor mei, în special Mihai Melinescu pentru era Renault 5 GT Turbo şi Mihaelei Beldie pentru tot ceea ce a urmat şi până în prezent. Mihaela este cel mai bun copilot din lume. Mihaela este cea care m-a condus cu succes către fiecare victorie. Mihaela a plâns împreună cu mine şi alături de ea am băut şampania succesului. Mihaela este omul de lângă mine care are atâta încredere încât să îşi lase viaţa ei în mâna mea, prin simpla ei decizie de a se urca în maşină. Mihaela Beldie este gata să concureze alături de mine mai departe iar eu sunt extrem de mândru de ea.  Iar în România cei care au urmărit au fost într-adevăr în delir. Le mulţumesc chiar prin rezultatele mele pentru susţinere.

Ce-i trebuie viitorul roman care se întâlneşte cu această oportunitate pentru a merge mai departe şi ce ţi-a lipsit ţie?

Îi trebuie o experienţă reală de viaţă aceluia care o să aibă o asemenea oportunitate, care reprezintă de fapt pregătirea să îi facă faţă. Îi trebuie un soft corespunzător în subconştient. Îi trebuie echilibru. De obicei când un sportiv merge pentru prima dată la un campionat mondial este învăţat să ia contact cu campionatul, să simtă nivelul acestuia şi să revină mai bine pregătit anul următor. Toată lumea mă învaţă să merg încet şi să termin raliul pentru că oricum nu am nici o şansă. Prima probă a raliului, am câştigat-o. După două zile ocupăm locul 1 în clasament. Aceasta este abordarea pe care am învăţat-o de la un campion mondial. Întotdeauna în viaţa mea, orice am făcut am învăţat de la ‘’campioni mondiali’’ în domeniul respectiv, iar când m-am apucat să fac ceva, m-am asigurat că din mâna mea a ieşit o capodoperă. Atunci când lucram ca spălător, vă asigur că din mâna mea ieşeau cele mai curate maşini din lume. Am transformat ceea ce munceam în acel moment într-o capodoperă. Nu cred că îi place cuiva să fie spălător. Cu atât mai puţin mie, care atunci când simt mirosuri urâte îmi ţin respiraţia. Cu toate acestea sunt alegerile noastre întotdeauna. Dacă am ales să fac ceva, învăţ de la campioni mondiali în domeniul respectiv şi după aceea din mâna mea scot o capodoperă. Aşa funcţionează. Aceasta este abordarea.

Mie nu mi-a lipsit nimic. Am avut tot ceea ce mi-a trebuit la momentul respectiv. Am evoluat şi bineînţeles că nevoile s-au modificat. Partea frumoasă este că sunt încă pe drum. Rezonez cu aspiraţiile mele în continuare. Sunt în plină ascensiune.

Ai intrat în zona de trainer în ale pilotajului, ai o academie de condus defensiv. De ce e important ca şoferii să aibă expertiza şofatului defensiv. Ce înseamnă şofatul defensiv?

S-a tot vehiculat termenul de condus defensiv. Şcoala pe care o conduc nu se numeşte de condus defensiv. Ce am învăţat la academia BMW este că una este să fiu pilot de raliuri şi alta e să fiu driver trainer. Din postura de pilot, cu siguranţă că am putut învăţa oamenii să conducă mai bine. Din postura de driver trainer în schimb, cei care beneficiază astăzi de cursurile pe care le susţin, învaţa să conducă corect, învaţa să optimizeze şi să evite să ajungă în situaţii limită. Evident că există şi module de avansaţi care sunt menite să îi înveţe pe participanţi să meargă la competiţii sportive, sau poate chiar doar pentru siguranţa lor să ştie că pot controla o maşină la limită. Asta este pe scurt ce învaţa participanţii la driver training-urile pe care noi le oferim.

Ai concurat în WRC, FIA GT, NASCAR şi la nenumărate raliuri naţionale. Eşti un pilot recunoscut la nivel mondial după ce ai intrat în liga exclusivistă a “BMW Driver Trainer”, ce le recomanzi tinerilor români care visează şi se apucă de această meserie? Care ar fi reţeta ideală pentru ca romanii să aibă succes în cursele cu motor?

Le recomand să aibă aspiraţii. Le recomand să îşi urmeze instinctul, să îşi asculte inima şi să îşi trăiască viaţa lor, nu pe a altcuiva. Le recomand să înveţe doar de la cei mai buni dintre cei mai buni din lume. Le recomand să transforme orice acţiune o întreprind într-o capodoperă. Le recomand ca atunci când trebuie meargă la stânga şi sunt nevoiţi să vireze la dreapta, aşa cum este în pilotaj atunci când maşina derapează, să-şi păstreze pivirea acolo unde îşi doresc să meargă şi să aibă încrederea că vor ajunge la destinaţie. Traseul pe care urmează să îl parcurgem nu îl cunoaştem. Să aibă încredere în co-pilot. Orbeşte! O dată ce destinaţia este setată corect prin aspiraţii, tot ceea ce noi trebuie să facem este doar să pilotăm viaţa noastră şi să ne bucurăm de fiecare metru parcurs, iar pe probele speciale ale vieţii, o să fim recompensaţi cu cele mai neaşteptate victorii de etapă.

Ai ales să rămâi în România…

Prin natura meseriei mele călătoresc foarte mult. Parţial deja locuiesc în alte ţări. Am ales asta deocamdată pentru că îmi doresc foarte mult să împărtăşesc din cunoştinţele mele şi romanilor. De aceea am adus în România, BMW Driving Experience. De foarte multe ori mă gândesc la faptul că oameni din Taiwan, sau Abu Dhabi, sau Coreea, sau orice alt colţ de lume în care am susţinut un curs, plătesc foarte mulţi bani pentru că eu să merg acolo şi să le ofer cunoştinţele mele.

CITAT: “Un sportiv de performanta fara un psihic echilibrat este precum o capodopera pe un servetel”, Claudiu David, pilot raliuri, pilot trainer”.