a

Român student la Medicină, la Cambridge: „Trebuie să îți iei viața în propriile mâini ca să ajungi aici, dar merită tot efortul”

- - 108- 10201 vizualizari

Este al doilea român care a ajuns să studieze Medicina la Cambridge în istoria universității și e acolo prin forțele proprii. Nu a fost olimpic internațional, pur și simplu a avut un vis pe care a reușit să-l îndeplinească. Bogdan Petrișor (20 ani) s-a născut la București și a studiat la Colegiul Național „Gheorghe Șincai”, iar din octombrie 2013 este unul din cei 270 de studenți care studiază Medicina la Cambridge. El spune că a ales această cale, deloc ușor de parcurs, din două motive: șocul pe care l-a suferit când i-a murit un membru al familiei (Medicină) și o carte pe care a citit-o și care te îndeamnă să visezi fără limite (Cambridge).

Având în vedere că Universitatea Cambridge este întotdeauna pe primele locuri în topurile universitare din lume (pe locul trei în QS University Rankings din 2013 și pe locul patru ca prestigiu în lume, conform Times Higher Education 2014), admiterea acolo este un proces mai complex decât la alte universități britanice. Aplicațiile pentru Medicină trebuie trimise până la jumătatea lui octombrie, cu un an înainte de începerea anului universitar, iar candidații trebuie să susțină un interviu. Mai mult, universități precum Cambridge sau Oxford pun o serie de condiții candidaților, spre exemplu să obțină cel puțin 9,50 la Bacalaureat. Practic, după ce sunt declarați admiși, elevii au un loc rezervat la o facultate (college), dar îl pot pierde dacă nu întrunesc și condițiile suplimentare.

Bogdan a fost ajutat în îndeplinirea formalităților de către profesorul britanic Simon Parker, care este stabilit în România de 10 ani și îi ajută pe elevii români să se pregătească pentru admiterea la cele mai bune universități din Marea Britanie.

La universitățile britanice se aplică prin platforma UCAS (The Universities and Colleges Admissions Service),  care permite unui student sa aplice o singură dată într-un an la maximum cinci centre de învăţământ.

Deși programul său este foarte încărcat, fiind student la Medicină, una dintre cele mai grele specializări, Bogdan și-a găsit timp să ne povestească cât de mult a muncit ca să ajungă la Cambridge și cum au fost primele șase luni acolo. Spre exemplu, ca să dea admiterea, el a fost nevoit să susțină, pe lângă Bac, și un test de A Levels (examenul național britanic). Odată ajuns acolo, a întâlnit o lume academică nonconformistă și total diferită de ceea ce există în România.

De ce ai ales să studiezi medicina și de ce tocmai la Universitatea Cambridge?

Bogdan Petrișor: Medicina am ales-o atât pe baza materiilor care mi-au plăcut de-a lungul anilor de școală și de liceu, dar și pe baza unor experiențe personale, printre care moartea bunicii mele. Mai poetic, aș putea zice că mi-am dat seama că viața este gri destul de devreme, și că unul dintre modurile în care pot face ceva în privința asta ar fi medicina, fie ca medic practician, fie prin cercetare medicală.

Și Cambridge… Aș putea spune că am fost inspirat de o carte, „My dream of stars” (Visând la stele  – n.r.), care în esență spunea „Dream big” (visează lucruri mărețe –n.r.). Știam că e una dintre cele mai bune universități din lume și m-am gândit că acolo mi se va da cea mai bună șansă de a face ceva în viitor.

Când ai luat decizia de a face pasul spre Cambridge, să îți transformi visul în realitate?

Bogdan Petrișor: A fost în vara dintre clasa a XI-a și a XII-a, când mi-am dat seama că nu e suficient doar să spun „vreau să studiez la Cambridge”, ci că mai este nevoie și să mă pregătesc să aplic la Cambridge. Părea destul de tarziu.

Cum ai ajuns să colaborezi cu Simon Parker?

Bogdan Petrișor: A fost pură întâmplare. Părinții mei au auzit de Simon la petrecerea de 4 iulie dată de Ambasada SUA din București. Au dat din întâmplare peste cineva care îl cunoștea și vorbind despre copii, facultate, au aflat cu ce se ocupă Simon. I-am trimis un e-mail în zilele următoare și de atunci am început să colaborăm.

De ce ai susținut o probă la A Levels pe lângă probele de la Bacalaureat și la ce materie ai dat testul?

Bogdan Petrișor: Am dat la Biologie. Simon mi-a spus că trebuie să am o certificare atât la biologie cât și la chimie. Mi-am dat seama că nu am cum să fac asta în cadrul Bacalaureatului nostru și Simon mi-a sugerat să aleg una dintre cele două probe și să dau un test A-Level.

Și cum poți să susții testul A Levels daca nu ești elev în Marea Britanie?

Bogdan Petrișor: Depinde de comisia la care dai examenul. Spre deosebire de Bac-ul nostru, sunt mai multe comisii, fiecare cu un curriculum propriu și cu un set de întrebări proprii. Eu m-am înscris la Cambridge International Examinations (cele mai dificile). M-am dus la Cambridge School of Bucharest și m-am înscris ca la orice alt examen. Nu trebuie să fii membru al școlii sau să fi făcut efectiv cursuri de pregătire ca să te poți înscrie, dar numărul locurilor pentru elevi din afara școlii este limitat, așa că e bine sa te înscrii repede.

Povestește-ne despre procesul de înscriere la Cambridge. Ce pași ai urmat și cât a durat?

Bogdan Petrișor: Pentru a aplica la orice facultate în Regatul Unit folosești site-ul făcut special pentru asta – UCAS. Pentru Cambridge trebuie sa completezi un formular în plus, pe care ți-l trimit ei. Atâta tot. Aplicația am trimis-o pe 15 octombrie 2012.

Și invitatia la interviu cand ai primit-o?

Bogdan Petrișor: Invitația la interviu am primit-o pe la sfârșitul lui noiembrie, cu vreo două săptămâni înainte de interviu.

Care a fost reacția ta?

Bogdan Petrișor: Nu mi-a venit să cred! Am fost foarte entuziasmat, dar și foarte speriat în același timp, când mă gândeam că trebuie să mă duc până la Cambridge și apoi să trec prin două interviuri… Am avut o groază de emoții, sunt sigur că oricine ar fi fost la fel de stresat.

Și cum a fost interviul?

Bogdan Petrișor: A fost interesant. Aș putea zice că a fost provocator, în sensul că îți cer să gândești, nu să turui pur și simplu informații.

Ce întrebări ți-au pus? Cu capcane?

Bogdan Petrișor: Nu, nu au pus capcane. Chiar printre primele lucruri pe care ți le spun este că nu există întrebări capcană. La primul interviu, am avut de rezolvat o ecuație diferențială și apoi am mai avut câteva întrebări despre sistemul medical din România și despre un caz medical concret și ce aș fi făcut eu în situația respectivă.

Ce fel de caz și ce ai răspuns?

Bogdan Petrișor: A fost un caz despre un pacient care avea MRSA (stafilococ auriu rezistent la meticilină). E foarte contagios și vine la camera de urgență. Ce faci?

Am zis că trebuie izolat și, daca se poate, să fie urmarită fiecare persoană care a fost în contact cu pacientul de la admiterea în spital.

Și apoi mi-au zis că pacientul e claustrofob. Deși mă tenta să întreb care sunt șansele, am spus că ar fi ideal să îl izolăm într-o încăpere cu un separeu de sticlă sau plexiglas. Membrii comisiei au râs și au zis că ar fi bine, dar că spitalul nu are astfel de dotări. În final, mi-au spus că ei l-au pus într-un colț al unei camere, cât mai departe de alți pacienți. Al doilea interviu a fost despre anatomie.

Care interviu ți s-a părut mai dificil?

Bogdan Petrișor: Hmm. Aș spune primul. Mi s-a părut mai abstract decât al doilea, unde am avut niște oase pe birou și m-au întrebat cum se articulează etc.

Ce impresie ți-a lăsat primul contact cu Cambridge?

Bogdan Petrișor: Mi-a plăcut foarte mult atât orașul, cât și oamenii, profesorii care m-au intervievat, dar și ceilalți studenți și candidați. Mi-e greu să spun exact ce mi-a plăcut, dar am rămas cu o impresie bună. 

Răspunsul de la Cambridge, cel mai frumos cadou de ziua lui

bogdan petrisor

Te-ai întors în țară și ai primit un răspuns de la universitate, ți-au spus ca ești admis, dar cu niște condiții…

Bogdan Petrișor: Da, am primit răspunsul cu câteva zile înainte de ziua mea, în ianuarie, și mi-au comunicat că sunt acceptat cu anumite condiții.

Care a fost reacția ta?

Bogdan Petrișor: A fost cel mai frumos cadou de ziua mea. Inițial mi-a fost frică să deschid plicul (răspunsul a venit prin poștă, nu prin e-mail). Cred că am stat 30 de minute uitându-mă la plic. Până la urmă l-am deschis, cu mama și cu tata de față și… Ne-a dat încă un motiv de a petrece.

Ce condiții ți-au pus?

Bogdan Petrișor: Să iau cel puțin 9,50 la Bac și un A (în jur de 80%) în A-level, plus alte câteva condiții legate de cazier (a trebuit să completez un formular în care am declarat că nu am cazier etc). Am luat 9.65 la Bac și un A în A-level.

La primul curs de la Cambridge, profesorul a venit desculț

Ai petrecut aproape un an universitar la Cambridge acum, cum a fost?

Bogdan Petrișor: Pot spune că mi-a plăcut foarte mult, adică s-au întâmplat atât de multe lucruri că mi-e greu să spun ce mi-a plăcut mai mult. De acomodat, vrei nu vrei, te acomodezi. Pot să spun că e puțin mai greu să îmi fac prieteni aici decât în țară…. Englezii tind să aibă altă concepție despre distracție decât prietenii mei din România. Primul curs a fost la biochimie, cu un profesor desculț care ne-a vorbit despre diabet și a glumit aproape tot cursul.

Ce ai crezut când la primul tău curs de la Cambridge, profesorul a venit desculț?

Bogdan Petrișor: Am rămas puțin perplex. Omul nu avea absolut nicio apăsare, dădea ture prin sală, desculț și a făcut o groază de glume, dar mai în serios sau nu, ne-a spus cam ce o să facem noi restul trimestrului la materia respectivă, dar la sfârșitul cursului am rămas cu o impresie bună. Deși mai nonconformist, mi se pare mai bine așa decât prea scorțos sau blazat chiar, cum am înțeles că se poartă profesorii universitari în țară și cred că asta e ceva ce ține de atmosfera de la Cambridge, profesorii sunt mult mai apropiați de studenți.

Spuneai că englezii se distrează altfel, bănuiesc că nu aveți mult timp liber.

Bogdan Petrișor: Noi, la Medicină? Nu. Ceilalți, de la specializări precum Filosofie, Științe Politice au tot timpul din lume, dar problema mea e că se bea foarte mult (nu apă) și… englezii au talentul de a ajunge în șanț după două beri.

Deci lumea iese în pub să se relaxeze?

Bogdan Petrișor: Da. Am ieșit de câteva ori, dar nu stau până la sfârșit când toată lumea e pe jos.

În țară făceai dans irlandez, ai continuat și acolo?

Bogdan Petrișor: Aș fi vrut să continui și am găsit și o societate de dans irlandez, dar nu am timp, din păcate.

Cât timp petreci învățând pe zi?

Bogdan Petrișor: Am cursuri (teoretice și practice) în medie patru ore pe zi. De asemenea, am în medie, un seminar pe zi, deci 5 ore, după care, de cele mai multe ori, stau și lucrez la eseuri pentru seminarii sau la rapoarte pentru cursurile practice, încă vreo două – trei ore și se adună la șapte-opt ore pe zi, aș zice. Pentru seminarii chiar trebuie să mă pregătesc, pentru că la ei seminariile sunt cu un profesor și trei studenți… adică dacă nu știi ceva, profesorul află sigur.

Și nu ai o zi liberă pe săptămână pentru tine?

Bogdan Petrișor: De cele mai multe ori încerc să termin tot ce am de lucru în timpul săptămânii și sunt liber în weekend, dar deseori dorm aproape toată ziua în weekend.

Ce te atrage mai mult din medicină, te gândești deja la o specializare?

Bogdan Petrișor: Momentan mă gândesc la chirurgie, nu vreau ortopedie… nu pot spune că vreau ceva anume. Chirurgia îmi place foarte mult pentru că este o aplicație foarte concretă, ce facem la cursurile teoretice aplicăm direct la cursurile practice (biochimie în laborator sau disecții, facem disecții de două ori pe săptămână).

Cum a fost prima oră de disecție?

Bogdan Petrișor: Foarte dubios. Prima disecție a fost în a doua sau a treia zi de când am început anul. A fost destul de simplu, dar foarte dubios să te obișnuiești cu ideea că ești atât de aproape de un cadavru uman și că mai trebuie să tai pe el.

Nu e ca un fel de test? În special pentru cei care vor să devină chirurgi, adică dacă te obișnuiești cu asta, atunci nu o să-ți tremure mâna când operezi pe un om viu…

Bogdan Petrișor: Cam așa este. Suna dubios, dar dacă la început nu îmi plăcea deloc, la sfârșitul trimestrului astuia pot spune că mi-a plăcut! E foarte interesant.

Se spune că doctorii, în special chirurgii, văd viața cu alți ochi, având în vedere meseria pe care o practică. Poți spune că ți se schimbă perspectiva ta asupra vieții pe măsură ce înveți medicină?

Bogdan Petrișor: Da, în mod clar ți se schimbă perspectiva asupra vieții atât în bine cât și în rău, aș putea spune. Adică… dacă mă gândesc, din multe puncte de vedere este incredibil că trăim, ținând cont de cât de multe lucruri pot merge prost în organism și cât de ineficient este organismul uneori. Dar, în același timp, de multe ori nu mai vezi oamenii ca persoane, mai ales la disecție.

Poate o să mă întorc peste mai mult timp (Romania –n.r.)

Câți ani durează medicina acolo?

Bogdan Petrișor: Tot șase ani, ca la noi. Dar în anul trei nu studiem medicină propriu-zis, atunci avem dreptul să studiem orice altă materie vrem. Nici nu există „medicină, anul III”, dar sunt facultăți precum „Imunologie” sau „Neurologie”.

Te gândești să rămâi acolo, vrei să te întorci sau e prea devreme să-ți pui problema asta?

Bogdan Petrișor: E cam devreme, dar sincer, sper să rămân. E cam trist să fii medic în România din mai multe puncte de vedere. Poate o să mă întorc peste mai mult timp, dar nu să profesez, poate cu diverse programe de sănătate.

Cât de des te întorci în țară?

Bogdan Petrișor: Mă întorc de vreo trei ori pe an și stau cam 5 săptămâni (avem vacanțe lungi) și cu familia vorbesc cel mai des pe skype, ocazional și la telefon.

Ți-ai făcut prieteni acolo?

Bogdan Petrișor: Da, câțiva de la Medicină și câțiva de la Filosofie. Nu e un grup foarte mare, dar mă înțeleg bine cu ei.

Ești singurul roman de la Medicina?

Bogdan Petrișor: Mai este un român, dar este în anul doi. Din câte mi-a spus el, suntem singurii români care au intrat vreodată la Medicină, la Cambridge.

Ce sfat le-ai da tinerilor care vor să ajungă la o universitate de prestigiu?

Bogdan Petrișor: Hmm. Asta e o întrebare grea. Le-aș spune că nu e imposibil, că se poate să intri la una din cele mai bune facultăți din lume dacă îți dorești cu adevărat. Nu e simplu și trebuie să îți iei viața în propriile mâini ca să ajungi aici, dar merită tot efortul. Eu nu am fost olimpic la nicio materie și totuși sunt aici!

Citat: “Prima disecție a fost în a doua sau a treia zi de când am început anul. A fost destul de simplu, dar foarte dubios să te obișnuiești cu ideea că ești atât de aproape de un cadavru uman și că mai trebuie să tai pe el.”, Bogdan Petrişor, student la Medicină Cambridge.

108 recommended
comments icon 11 comments
10201 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Adi Dobre


Bookmark?Remove?

Cândva savantul lui Ceausescu, azi savantul lui Obama

-

România se vede bine din America. Timişoreanul care-i antrenează pe tinerii americani pentru Olimpiadele de Matematică este convins că ţara noastră se află pe un drum bun: „Viitorul României e mai bun decât prezentul”. Răzvan Gelca  (46 de ani) este una dintre... Mai mult »