Pe 18 octombrie, într-o dimineață mohorâtă de sâmbătă, în parcarea mall-ului Plaza România din București, 170 de copii, împărțiți în 20 de echipe, se pregătesc să construiască cel mai mare OZN identificat vreodată în Capitală. Copiii au vârste cuprinse între șapte și 14 ani și sunt îmbrăcați în tricouri verzi, roșii, albastre, mov. În unele cazuri, tricourile le cad până la genunchi, peste hainele cu care i-au adus părinții de acasă.

OZN-ul pe care îl vor construi va avea un diametru exterior de 11 metri, doi metri înălțime și va fi compus din 1600 de piese (tuburi de plastic din PVC și benzi zimțate de legătură). Fiecare echipă este formată din 10 copii și doi coordonatori adulți, care îi vor ajuta să măsoare, să taie, să monteze și să lipescă piesele construcției demnă de Guinness World Records. Evenimentul lansează proiectul Laboratorul Mobil IKEDOO care își propune, începând cu anul școlar 2014-2015, să familiarizeze copiii din școlile din România cu procesul de educație prin experiență și să creeze o hartă a meseriilor.

Laboratorul Mobil Ikedoo

“Vrem să lansăm primul laborator de educație experiențială, e vorba de un microbuz cu multe unelte și echipamente de lucru electrice și manuale, dar și o mașină de tăiat polistiren computerizată”, îmi spune Ion Neculai, Project Manager al Laboratorului Mobil IKEDOO, în timp ce ne urcăm în microbuzul cu pricina, parcat în vecinătatea viitorului OZN.

Ideea de Ikedoo a apărut atunci când Ion, arhitect de meserie, și prietenul său Vlad Andrei, care lucra la o firmă de development, s-au gândit să facă o casă modulară pe care să o construiască copiii și toată experiența aceasta să aibă valoare educativă. Au generat prima casă, apoi, din aproape în aproape, au dezvoltat-o în mai multe cursuri, diferențiate pe grupe de vârstă pentru gradinițe și școli. Scopul, îmi explică Ion, este de a oferi copiilor cunoștințele necesare pentru a face ei singuri anumite obiecte. Ei le oferă uneltele și echipamentele, proiectele sunt gândite în prealabil, iar copiii învață să masoare, să monteze, să rezolve mici probleme de geometrie și de fizică pe care apoi le aplică la fața locului.

“Școala se focalizează pe teorie și pe educarea narațiunii”, spune Ion. “Noi, în cei de patru ani de când lucrăm cu copiii, am descoperit că atunci când îi punem în situația de a face lucruri, universul lor crește, deoarece nu mai sunt strict dependenți de cineva, ci capătă puterea de a face acele lucruri.”, adaugă acesta.

Ion e convins că dacă un copil reușește să facă un obiect de care are nevoie, atunci el se va întreba întotdeauna ce altceva ar putea să mai facă. Dacă la școală opțiunile sunt împărțite în ceea ce numim matematică, fizică sau limba română, programele lor se încheie întotdeauna cu ceva palpabil, un obiect cum este și OZN-ul de astăzi, pe care cei mici îl vor vedea în toate etapele sale.

În timp ce Ion îmi arată cum va arata microbuzul cu toate echipamentele de lucru montate, afară copiii se apucă de lucru. Piesele au fost deja tăiate la dimemsiunile standard, au fost găurite pentru a putea fi legate, iar capetele au fost aplatizate termic. Adulții din fiecare echipă le explică celor mici, pas cu pas, cum vor îmbina piesele, cum le vor asambla și cum se lucreză cu uneltele.

“Prin construcția de astăzi se încearcă intrarea în Guinness Book, însă acest detaliu e doar o motivație suplimentară pentru copii, scopul fiind altul”, spune Ion Neculai. “Oricum, genul acesta de activități sunt destul de provocatoare în sine, dar ne-am gândit totuși să le dăm o motivație suplimentară.”

Copiii învaţă să aplice teoria în practică

OZN-ul urmează să fie gata în jurul orei 17:00, timp în care copiii vor lucra ore bune, mai puțin la pauza de prânz, cînd vor lua masa ca să-și refacă puterile. Cei de la Ikedoo vor să-i antreneze să lucreze în echipe mixte, cu unelte de care nu trebuie să le fie frică și să-i învețe unii despre ceilalți. Dacă la scoală învață să fie competitivi, prin note, la cursurile de bricolaj exersează să se ajute unul pe celălalt.

“Ne dorim să stimulăm atenția către colaborare. Noi credem în competiție, pentru că un om trebuie să știe când să colaboreze cu ceilalți și când să fie competitiv. Avem băieți și fete care lucrează cu echipamente, iar asta e o altă barieră pe care vrem să o depășim”, spune Ion.

La școală, matematica și fizica îi îndrumă pe copii către informatică și inginerie, iar lecțiile practice pe care le învață în activitățile de bricolaj îi pot ajuta și ele în nenumărate feluri.

“Nu vrem să îi facem pe toți tâmplari, însă dacă nu putem fi cu toții ingineri sau matematicieni, putem să avem curajul să fim și alte lucruri, putem să fim întreprinzători și să facem ceva, care apoi să devină o afacere, iar afacerea aia să devină un mod de viață”, spune Ion.  “În momentul în care începi să faci lucruri și te gândești cum aș putea să fac asta, intri în alte zone și lista de opțiuni ți se deschide. Copiii își pot face singuri jucăriile, ustensilele pentru școală sau pot să-și facă un mic atelier în curtea școlii. De asta vrem să stimulăm zona de vocațional din copilărie, pentru că dacă noi creăm niște reflexe bune la copii, atunci o să le fie mult mai ușor să lucreze în adolescență.”

Managerul de la Ikedoo spune că în momentul de față suntem într-o schimbare culturală, “un shift către making”. “Mișcarea makerilor din alte țări devine foarte puternică, se fac asociații, ghilde de oameni care încearcă să facă ei singuri ceea ce piața le oferă altfel comercial.  Asta înseamnă surse de diversitate de idei și produse, dar înseamnă și progres, că de fapt despre asta este vorba.”

Și viitorii ingineri, matematicieni sau informaticieni au nevoie de cunoștințe practice. Tot din practică, Pitagora sau Thales din Milet au descoperit teoremele care acum le poartă numele. “Lumea abstractă pornește de la lumea reală. Și dacă sari peste lumea concretă, nu ai cum să lucrezi foarte bine în abstract”, mai crede liderul Ikedoo.

 Proiectul vrea să devină naţional

Următorul pas este să mute activitățile de bricolaj pe care le-au făcut la București și în comunitățile defavorizate din țară, cu ajutorul laboratorului mobil. Misiunea Laboratorului este să introducă sistemul de educație prin experiență în școlile din România, iar pregătirea tehnică/vocațională să se regăsească în mod obligatoriu în procesul de învățare al oricărui copil.

“Ideea noastră e să mutăm ce se întâmplă la centru și la școli, încercăm să ajungem și în țară, indiferent de condițiile sociale ale copiilor. Încercăm să lucrăm fără constrângeri, să fim liberi în gândire, să fim creativi în ceea ce facem, astfel încât după aceea să adaptăm contextul la sistemul de învățământ care este reglementat”, explică Ion Neculai. Cu ajutorul laboratorului mobil, anul acesta proiectul trebuie să ajungă la 32 de școli din țară, unde vor încerca să-i învețe pe copiii de acolo exact ce i-au învățat și pe cei din București.

Puțin după ora 17:00, OZN-ul este gata. Copii mișună cu toții în jurul lui, alături de voluntari, iar de pe margine părinții fac poze cu telefoanele mobile. La mare înălțime, o dronă echipată cu o cameră video survolează parcarea aglomerată pentru a culege mărturia unui OZN ridicat de copii.

Citat: “Vrem să stimulăm zona de vocațional din copilărie, pentru că dacă noi creăm niște reflexe bune la copii, atunci o să le fie mult mai ușor să lucreze în adolescență.”, Ion Neculai, manager Ikedoo.