Înapoi în viitor: un tânăr IT-ist s-a lăsat de meserie pentru a face agricultură bio

Andrei Barbu a fost mereu o promisiune. A urmat un liceu bun în Bucureşti, apoi o facultate de viitor şi şi-a ales o meserie de succes: programator. La 27 de ani, viaţa aşezată de corporatist nu i-a mai fost de-ajuns şi a vrut altceva. Nimeni nu-şi imagina că acest „altceva” ar putea fi atât de diferit: fără ezitare, tânărul a lăsat tastele pentru a mânui sapele.

Când a pornit pe noul drum, Andrei avea în minte un plan destul de vag. Auzise de agricultura ecologică, aşa că a tatonat terenul cu câteva culturi de plante medicinale şi aromatice. Apoi a devenit tată şi, preocupat de o hrană cât mai curată pentru fetiţa sa, a decis să planteze şi câteva legume. A început de la zero. N-avea teren, n-avea tractor, n-avea know-how. A intrat în afacerea asta „cu mâinile în buzunare”, cum îi place să spună.

A decis pentru început să investească 20.000 de euro în această idee, aşa că a cumpărat un teren viran în Bărăgan şi şi-a luat tatăl, mai priceput în munca pământului, drept consultant. A căutat seminţe de legume bio în ţară, iar atunci când nu le-a găsit, le-a comandat tocmai în Statele Unite. E drept, privind în urmă, Andrei se amuză de idealismul acelui tânăr naiv, dar nu aşa au pornit toate marile idei?

„În mod obişnuit, un om nu mănâncă doar aşa ca să-şi umple stomacul, un om mănâncă pentru nutrienţii estenţiali pe care îi găseşti în aceste produse. În carne găseşti multă grăsime multă proteină, în fasole găseşti multa proteine, în ardei sunt vitaminele, mineralele şi în roşie la fel. Roşia, de exemplu, conţine un fitonutrient care se numeste licopen, dovedindu-se că este un anticancerigen puternic, un antioxidant şi, consumat cu regularitate în decursul vieţii poate să prevină apariţia cancerului.„

De patru ani, Andrei nu se mai luptă cu viruşii informatici, grijile lui sunt dăunătorii şi mana care-i atacă culturile. Dacă în lumea virtuală lucrurile se rezolvau cu un antivirus puternic, în agricultura tradiţională, unde roşiile au gust ca pe vremea bunicii şi ardeii sunt parfumaţi, situaţia se complică. Pentru că nu foloseşte pesticide sau îngrăşăminte chimice, pierderile din cauza capriciilor vremii, a ploilor acide şi a altor factori naturali sunt mari. Au fost ani în care roadele pământului s-au făcut pe sărite, iar lupta pentru ziua de mâine a fost crâncenă. Dar Andrei nu s-a abătut de la principiul lui şi a urmat cursul firesc al naturii: a cules roşiile când a fost timpul lor, are în continuare cea mai bună mazăre atunci când e sezonul mazărei şi livrează morcovii atunci când se fac, fără să grăbească în vreun fel circuitul natural. Lunar, afacerea din Valea Măcrişului, judeţul Ialomiţa, reuşeşte să trimită în jur de 100 de coşuri cu hrană vie, sănătoasă către clienţi.

„E o diferenţă în a mânca şi a te hrăni. În acest moment, noi, ca generaţie, doar ne umplem burţile, doar mâncăm ca să mai supravieţuim o zi sperând ca la un moment dat să nu trebuiască să plătim nota. Factura completă se plăteşte pe întreaga viaţă şi, dacă astăzi la casa de marcat câştigi un leu sau doi, peste 20,30 sau 40 de ani, factura va fi mult mai mare prin prisma ratei de obezitate, rata de incidenţă a bolilor cardiovasculare, a diabetului zaharat„.

Andrei a aşteptat răbdător, an de an, ca afacerea să se pună pe picioare. A învăţat mai multe meserii pe lângă cea de agricultor: a fost pe rând şi în acelaşi timp tâmplar, manager, transportator, om de marketing, negociator. Programul nu s-a mai limitat la 8 ore în fiecare zi. A muncit când a fost nevoie, oriunde a fost nevoie. A studiat temeinic, aşa cum a făcut-o de fiecare dată în alegerile vieţii, şi, în ciuda eforturilor mari şi a dezamăgirilor de pe drum, noua lui viaţă i-a dat cu plus.

„În general, în viaţă trebuie să faci ceva ce îţi şi place, să crezi în ceva şi să-ţi pui tot sufletul, nu numai să mergi pe câmp şi să produci ceva, orice. Ideal ar fi dacă ai putea să combini nevoia de a plăti chiria şi a avea grijă de familie cu dorinţa de a face ce îţi trebuie, de a face o schimbare. A impulsona oamenii, să produci ceva ce ştii că face bine, nu ceva ce ştii că face rău, dar o faci ca să plăteşti o factură. În acest moment, coşul de legume le combină foarte bine.„

Efortul lui a dat roade. Pe segmentul legumelor bio, Andrei a ajuns lider de piaţă. Are un public bine definit, mai bine de jumătate sunt părinţi care vor ce e mai bun pentru copiii lor şi care îşi permit să cumpere legume ceva mai scumpe. Legumele lui Andrei sunt parte din cele 5 procente de piaţă care încearcă să muşte din monopolul legumelor turceşti şi spaniole, care ne iau ochii în supermarket cu aspectul lor perfect, dar lipsite de gust şi savoare. Deşi s-a descurcat până acum, ca orice mic întreprinzător, afacerea lui Andrei ar avea nevoie de sprijin. Singura lui speranţă este ca românii să înceapă să aprecieze în număr mai mare calitatea în detrimentul cantităţii.

„În general, în România primează cel mai mic preţ şi majoritatea retailerilor au un singur mesaj: la noi este mai ieftin fără să pună steluţa în josul paginii – cel mai ieftin produs va fi întotdeauna de cea mai proastă calitate. Asta este un fapt: cel mai ieftin va fi întotdeauna cel mai prost, toată lumea ştie asta.”

Întoarcerea la rădăcini, la un stil de viaţă în care simte că are sens, iar rezultatele muncii sunt palpabile l-au transformat şi maturizat. Deşi nu ar fi crezut, munca pământului şi grădina din inima Bărăganului au făcut ca destinul lui Andrei Barbu să nu râmână doar o promisiune, ci să facă din el un om împlinit.