Dr. Andrei Filip e un medic norocos. Aşa îi place să spună când vorbeşte despre cariera sa. La cei 41 de ani ai săi are şansa să facă oftalmologie la cel mai înalt nivel, cu aparate de ultimă generaţie la care multe ţări occidentale se uită cu invidie. Din cabinetul lui plin cu aparate sofisticate, norocul doctorului Filip se vede altfel: multe ore de muncă şi dorinţa permanentă de a fi cel mai bun.

Doctorul Filip și operația minune

În sala de operaţie luminată într-un galben ca lămâia şi cu orhidee prietenoase la geam, doctorul Filip stă aplecat deasupra unui aparat uriaş. „Suction on”, spune robotul şi e singura voce care se aude în bâzâitul neoanelor. Timp de câteva secunde, laserul decupează în 3D o lentilă minisculă în corneea pacientului, iar medicul, cu o pensetă, urmează să elimine pelicula fină de doar 90 de microni. E nevoie de precizie de ceasornicar pentru a desăvârşi munca aparatului, iar mâna doctorului nu ezită o clipă. În mai puţin de 5 minute, pacientul de pe masa de operaţie scapă de cele cinci dioptrii cu minus care l-au condamnat să poarte toată viaţa ochelari.

„Recunosc, întotdeauna mi-a plăcut să avem ce-i mai bun. Aceasta tehnologie pe care o punem la dispozitia românilor este pe cea mai înaltă treaptă în reducerea dioptriilor cu laser. Tehnica se numeşte RelexSmile, pentru că lentila decupată de laser este sub forma unui zâmbet şi totul se face cu ajutorul unui aparat foarte deştept numit VisuMax produs de o companie germană de renume. Marea noutate este că putem corecta un număr foarte mare de dioptrii, până la 10 dioptrii cu minus„, explică dr. Filip, în timp ce pregăteşte laserul pentru a opera şi celălalt ochi al pacientului.

Când a terminat facultatea de medicină, dr. Filip era sătul să tot audă că românii pleacă în alte ţări să-şi trateze afecţiunile oculare pentru că la noi nu există tehnologia necesară. Aşa că, a făcut tot posibilul să fie înaintea altor clinici de renume prin aparate şi proceduri. Astăzi, know-how-ul din clinica din centrul Bucureştiului mai există doar în câteva centre medicale din lume. Iar Viena, veşnica concurenţă a medicinei româneşti, n-a văzut încă asemenea laser. „Nu că ne lăudăm, dar în momentul de faţă este 1-0 pentru Bucureşti. Această operaţie nu se face la Viena„, explică zâmbind.

Doctorul care a pus România pe harta mondială a oftalmologiei

Pentru că vorbim totuşi de o ţară unde oamenii nu-şi permit tratamente la cel mai înalt nivel în mod obişnuit, dr. Filip a trebuit să găsească tot felul de artificii pentru a face aceste tehnologii mai accesibile. Preţurile sunt încă mari, dar sunt la jumătate faţă de procedurile de acelaşi nivel din alte ţări. „Când vorbim de tehnologii noi, ele vin la un preţ foarte mare, costă foarte mult. În primul rând tehnologia în sine, după care trebuie să existe medici care să înveţe tehnologia asta, trebuie să existe ingineri. Asta e o operaţie care e realizată de un specialist al laserului, care ştie toate setările mai bine ca noi toţi. Apoi trebuie să lucrăm cu asistente care au nevoie de antrenament ca să lucreze cu acest nou tip de laser„, spune medicul.

Toate lucrurile acestea duc la cheltuieli imense şi asta se răsfrânge asupra pacientului. „Din fericire, am reuşit să negociem, să obţinem un preţ considerabil mai mic decât în Europa de Vest, în Occident. Iar românii ţin la lumina ochilor şi au înţeles avantajele acestor intervenţii. Vin la mine şi îmi spun ,domnule doctor, vreau să scap de dependenţa de ochelari, să mă pot duce la piscină fără grijă, să fac snowbord, scufundări„. Pentru a ajunge la manualitatea incredibilă cu care decupează lentila minusculă de pe cornee, oftalmologul a exersat intens.

” Întâi am fost să văd cum fac cei mai buni. Apoi am învăţat să fac operaţia asta pe nişte mulaje care conţin ochi de porc. Ochiul de porc e cel mai apropiat de ochiul uman. Şi, dupa ce am făcut din astea multe, multe, multe, să nu mă întrebaţi că nu mai ştiu câte am facut, am putut să începem în clinică operaţiile la oameni.”, povestește entuziast Andrei Filip.

Laserul toarce încet în liniştea concentrată din sală. Doctorul elimină cu grijă pelicula de cornee de pe al doilea ochi. „Şmecherie!” zâmbeşte satisfăcut, în timp ce se uită la lentila infimă, decupată perfect, pe care o ţine în pensetă. O asistentă stropeşte cu ser ochii şi doctorul roagă pacientul să se ridice. „Cum? E gata? N-am simţit nimic, nimic”, se miră sincer. După ce va experimenta câteva ore o senzaţie de nisip în ochi şi va veni la câteva controale necesare, pacientul operat va putea începe noua viaţă fără ochelari. „Abia aştept să mă trezesc dimineaţa si să nu mai fie nevoie să-mi pun ochelarii. Şi mai aştept iarna zloata care-mi murdărea lentilele, momentele alea când eşti la metrou şi ţi se aburesc ochelarii şi dura secunde bune până vedeam ceva. Abia aştept să pot purta căciuli sau să nu mă mai jeneze, ochelari de soare. Să nu mai am grija asta permanentă„, spune pacientul.

Relaţia dintre medic şi pacient este una relaxată. La finalul intervenţiei, cei doi îşi fac o fotografie, să aibă amintire, iar doctorul îşi dă numărul de telefon mobil pentru a fi contactat oricând, dacă intervine ceva. Sunt gesturi mici, dar care contează enorm. „Am pus toate întrebările care mă frământau şi am primit răspunsuri la toate. Mi-a vorbit despre riscuri şi mi s-a explicat exact că mi se poate întâmpla asta şi asta, care sunt şansele să se întâmple. Acest lucru mi-a dat un sentiment de încredere şi confort”, mărturiseşte cel operat. Dr. Andrei Filip a învăţat că cel mai bun tratament pentru pacienţii săi este să-i trateze ca pe nişte parteneri. Aici, oamenii şi vederea lor sunt cei mai importanţi, timpul le este dedicat, totul este verificat în detaliu.

Din tată în fiu, de la un doctor la altul

Câteva dintre cele mai importante lecţii despre meserie, Andrei Filip le-a învăţat de la tatăl său, dr. Mircea Filip. Când era mic, îl însoţea la spital şi acolo s-a obişnuit cu durerea, cu suferinţa, cu satisfacţiile profesionale, cu respectul pentru pacient.

„Când mă întreba cineva ce vreau să mă fac când voi fi mare, spuneam doctor de ochi. Dar să fii doctor este o meserie extrem de grea, cu foarte multa răspundere, te poate consuma, dar îţi aduce şi nişte satisfacţii absolut fantastice. Este şi o meserie foarte scumpă, şcoala e scumpă, cărţile sunt scumpe, cursurile sunt scumpe. În medicină totu-i greu. În cazul in care ai puţin noroc, găseşti calea cea bună, şi dacă ai şi o sustinere, te poţi dezvolta. Tatăl meu este medic oftalmolog, mă bucur că este încă tânăr şi am devenit colegi, mi-a fost profesor, majoritatea lucrurilor pe care le ştiu le-am învăţat de la el. Sunt mândru să vă spun că au fost operaţii şi proceduri de ultimă generaţie pe care şi el le-a învăţat de la mine.”

Dr. Filip a ales să rămână în țară

Poate acesta a fost şi motivul pentru care dr. Andrei Filip nu s-a gândit niciodată să plece din ţară. Ştie că din acest punct de vedere este extrem de norocos, pentru că medicii sunt oameni pasionaţi şi ar face orice să aibă acces la condiţii de muncă decente pentru a evolua în carieră. „Avem doctori extraordinari, şcoala românească de oftalmologie este fantastică, de aceea îmi pare foarte rău că medicii performanţi sunt nevoiţi să plece din ţară.” Printre doctorii alături de care lucrează în clinică are foarte mulţi colegi de generaţie care au avut, ca şi el, şansa de a rămâne în ţară fără să facă niciun compromis profesional.

Din cabinetul sofisticat al doctorului Filip medicina se vede altfel, dincolo de clişeele negative cu care suntem obişnuiţi: responsabilă, empatică, performantă. Cine ştie, poate vom apuca sa vedem cu propriii ochi ziua în care astfel de exemple nu vor mai fi excepţia, ci parte a unui sistem medical normal, accesibil tuturor.

CITAT: “În momentul de faţă este 1-0 pentru Bucureşti. Această operaţie nu se face la Viena”, Andrei Filip, doctor oftalmolog.