Foto: Ioana Bițoiu |

Proaspăt absolventă al celui mai bun liceu din țară, Colegiul Național „Sf. Sava” din București, campioană la debate și viitoare avocată, Irina Țuca este unul dintre elevii de elită ai României. Ea a fost acceptată la una dintre cele mai prestigioase universități din lume, Cambridge. De altfel, Universitatea Cambridge a devenit un adevărat magnet pentru cei mai buni elevi români, în fiecare an fiind acceptați să studieze acolo absolvenți de liceu din România. Irina vine dintr-o familie de avocați și judecători, deci nu este de mirare că a ales să studieze dreptul și că visează să devină avocat pledant, motiv pentru care s-a și apucat de debate în liceu. Din vorbele ei, poate cea mai evidentă trăsătură de caracter este perseverența, dar și un grad de modestie, în ciuda rezultatelor obținute până acum. Irina pare să aibă un echilibru intern și o minte care raționează realist, calități dezvoltate în urma exercițiului oratoriei, despre care spune că a fost cea mai bună lecție de dezvoltare personală și intelectuală pe care a avut-o până acum. La Cambridge, are de gând să continue acest sport al minții, care își trage originea modernă din sistemul de dezbateri al Parlamentului Britanic.

De ce ai ales dreptul? Ai în familie persoane care lucrează în domeniu?

Da, ambii mei părinți practică dreptul (tata e avocat și mama e judecător), iar bunicii din partea mamei au urmat și ei tot facultatea de drept. Chiar dacă cred că asta m-a ajutat mult, nu cred că e neapărat motivul pentru care am ales și eu dreptul. Mai degrabă cred că am fost influențată de faptul că întodeauna mi-a plăcut să construiesc argumente, să am discuții în contradictoriu, să gândesc foarte rațional și organizat.

Te vezi avocat?

Da, îmi doresc să practic avocatura. Mi-ar plăcea mult să pledez.

Bănuiesc că de aici vine şi interesul pentru dezbateri. Cum ai descoperit debate-ul?

Tatăl meu are un prieten care este campion mondial la dezbateri și mi-a făcut cunoștință cu el. Mi s-a părut o idee fascinantă și sub îndrumarea lui m-am înscris într-un club de dezbateri. Mi-am format o echipă și am început să mergem la competiții. Ca să fiu sinceră, cred că am descoperit cu adevarat ce înseamna debate-ul de abia la un an după ce am început să practic acest „sport”, atunci când am început să înțeleg mai bine ce înseamnă persuasiunea. Debate-ul a fost pentru mine o confirmare a faptului că am ales bine dreptul, m-a făcut să cred că dacă îmi plac dezbaterile, atunci e foarte probabil să îmi placă și dreptul.

Cum sunt campionatele internaţionale de debate? Este greu să dezbaţi în engleză?

Sunt o provocare. La concursurile internaționale vin cele mai bune echipe din lume: echipe din Canada, Africa de Sud, SUA. E întodeauna mai greu să joci împotriva unor vorbitori nativi de limba engleză, ei spun într-o frază ce noi spunem în trei. Personal, nu mi se pare neapărat greu să dezbat în altă limbă, pentru că o mare parte din pregătirea pentru dezbateri o fac în engleză, citesc presă internațională în engleză, mă documentez pentru concursuri în engleză, urmăresc meciuri pe youtube în engleză. În plus, am văzut-o ca pe un bun exercițiu pentru admiterea la Cambridge, unde știam că trebuia să am un discurs coerent și riguros în limba engleză.

Ce te-a învăţat debate-ul? Ce abilităţi ţi-a dezvoltat? Cu ce ai rămas în urma practicării acestui sport al minţii?

Debate-ul a fost (și încă mai este, fiindcă mai particip la două competiții vara aceasta) activitatea care a contribuit cel mai mult la dezvoltarea mea persoanală. În primul rând, m-a învățat ce înseamnă persuasiunea. Am înțeles că de multe ori, nu există „corect” sau „greșit”, ci „convingător” și „neconvingător”. În al doilea rând, m-a ajutat să înțeleg și un punct de vedere contrar. Cred că legitimitatea unei păreri persoanale depinde foarte mult de informația pe care o deții, de cunoașterea problemei în ansamblu și implicit și a unei păreri contrare. Pentru că la debate pot fi în situația în care să susțin ambele părți ale unei teme, asta mă obligă să cunosc cât mai multe aspecte ale temei respective. În al treilea rând, m-a învățat cât de importantă este munca individuală. Debate-ul e un sport care răsplătește efortul și dedicația, iar pentru mine a fost o mare realizare să îmi văd munca răsplătită. Cred că lucrul cu care o să rămân în urma practicării debate-lui este abilitatea de a vorbi fără inhibiții în fața unui public, de a avea un discurs riguros construit și, evident, o să rămân cu amintirea unei pasiuni, pentru că debate-ul este primul lucru pe care l-am făcut cu adevărat din pasiune.

De ce Cambridge?

Am ales Cambridge pentru că știam că este cea mai bună universitate de drept din Europa și m-am gândit că dacă tot plec din țară pentru a studia afară, ar trebui să îmi ofer mie însămi șansa de a avea acces la o educație de calitate. În plus, am vizitat Universitatea Cambridge acum doi ani și am asistat la o prezentare a cursului de drept. Experiența m-a impresionat în mod placut și atunci Cambridge-ul a căpătat și o însemnătate persoanală pentru mine

Ai de gând să practici în Marea Britanie?

La momentul actual nu sunt sigură, dar dacă chiar ar fi să aleg acum, aș prefera să practic acolo.

Cum a fost admiterea la Cambridge, interviul? Ai avut întrebări-capcană?

Pe moment, cele două interviuri mi s-au părut foarte stresante, dar acum, gândidu-mă retrospectiv, cred că au fost unele dintre cele mai interesante discuții pe care le-am avut. Da, am avut întrebări-capcană la ambele interviuri. M-a ajutat foarte mult să înțeleg că profesorii care îmi luau interviul nu sunt atât de mult interesați de răspuns în sine, ci mai degrabă de felul în care gândești, de modul în care ai ajuns la acel răspuns. Așa că am încercat pe cât posibil să gândesc cu voce tare, să îi fac să înțeleagă că oricât de ciudată ar putea părea întrebarea, încerc pe cât posibil să o descifrez printr-un raționament logic

Care au fost întrebările capcană?

Un exemplu relevant ar fi o întrebare de la primul interviu. Mi-au dat definiția legală a „jafului”, care era definit ca fiind, din câte îmi amintesc, „a intra într-o clădire cu intenția de a-ți apropria un obiect care nu îți aparține”. Apoi mi-au dat tot felul de situații ipotetice, iar eu trebuia să decid dacă pot fi catalogate drept jaf, conform definiției. După o serie lungă de astfel de situații, m-au întrebat dacă a întinde „a prostetic arm” (un braț cu proteză medicală) în clădire și a lua un obiect care nu îmi aparține poate fi considerat jaf. Am răspuns că întâi ar trebui stabilit dacă acest braț poate fi controlat în totalitate de individ, dacă poate fi considerat parte din corpul lui. Dacă se decide că da, atunci este jaf, pentru că, în ciuda faptului că individul nu a „intrat” în totalitate în clădire, intenția este aceeași.

Când s-a terminat interviul, ai crezul că vei obţine un loc? Ce impresie ţi-a lăsat experienţa?

Când am terminat interviul am încercat pe cât posibil să nu mă gândesc dacă voi obține locul sau nu. Mi-era teamă să nu fiu subiectivă în autoevaluare și să îmi fac speranțe false. Experiența în ansamblu mi-a dat o satisfacție aparte, în primul rând pentru că mă simțeam extrem de ușurată că am trecut cu bine peste unul dintre cele mai dificile obstacole de până atunci și în al doilea rând pentru că tocmai avusesem o discuție fascinantă cu experți în domeniul care mă pasionează.

Cum ai reacţionat când ai primit scrisoarea de la Cambridge?

Am plâns. Eram la liceu și m-a sunat mama de acasă să-mi spună că a ajuns scrisoarea. I-am spus să mă aștepte, să nu cumva să o deschidă fără mine, pentru că voiam să o citesc singură. Mi-era prea frică să aflu rezultatul, așa că am rămas încă două ore la liceu până am terminat orele și când am ajuns acasă m-am închis în cameră și am deschis scrisoarea singură. Am plâns de fericire, nu îmi venea să cred că reușisem. Pentru mine era ca și când aveam în față rezultul celei mai mari victorii personale din viața mea.

Ce aşteptări ai de la Cambridge?

Mă aștept să studiez într-un mediu care să mă provoace intelectual. Am ales Cambridge pentru că aș vrea să vin cu plăcere la cursuri, să am șansa să îmi cultiv pasiunea pentru drept, să fac parte dintr-un mediu academic care să mă ajute să mă dezvolt.

Vrei să continui şi cu debate-ul acolo?

Da, aș vrea. În Marea Britanie, debate-ul este un sport mult mai răspândit, în care se investește mult mai mult ca în România și cred că aș putea progresa mult făcând debate acolo. În plus, sunt sigură că mă va ajuta enorm dacă voi alege o carieră de avocat pledant în viitor.

Ce altceva îți mai place în mod deosebit, în afară de debate?

Cinematografia e cea mai mare pasiune a mea. La un moment dat, chiar am avut o dilemă între a studia regia la facultate și a studia dreptul (încă mai visez la a urma un curs de critică de film). Pe lângă asta, îmi place mult să citesc (literatura rusă în special) și sunt o mare fană a tenisului.

Ce sfat ai pentru tinerii care se gândesc acum să dea admiterea în străinătate?

Sfatul meu ar fi să muncească mult, pentru că admiterea la o facultate din străinătate nu e doar un vis realizabil, dar și o oportunitate care merită tot efortul. De asemenea, i-aș sfătui și să se documenteze cu privire la facultatea și cursul pe care vor să îl urmeze. A studia departe de casă e o decizie importantă, așa că ar trebui ca acești patru ani să-i petreacă studiind ce le place, într-un loc unde se simt bine.

Dacă ar fi să dezbaţi sistemul de educaţie românesc, ce ai spune despre şcoala prin care ai trecut?

În legătură cu argumentarea pro sistemului de educație românesc, cred că școala prin care am trecut m-a ajutat prin faptul că m-a obligat să muncesc mult. Cred că școala românească pune accent pe perseverență și foarte-foarte multă muncă, chiar dacă de multe ori e vorba de simpla asimilare de informații, acest lucru m-a ajutat să mă obișnuiesc cu a învăța și a munci.

CITAT: “Am înțeles că de multe ori, nu există corect sau greșit, ci convingător și neconvingător”. Irina Țuca, student român la Cambridge.