La prima vedere n-ai zice că un adolescent din Năvodari, cu părul bălai şi ochii de un albastru pătrunzător, poate ascunde o pasiune rar întâlnită printre tinerii din România. La vârsta de 6 ani, inspirat de filmele şi enciclopediile SF, şi-a descoperit o atracţie nebănuită pentru domeniul ingineriei aerospaţiale şi de atunci visează încontinuu să devină astronaut. Pasiunea arzătoare pentru acest domeniu l-a împins să aprofundeze cunoştinţele adunate în copilărie din cărţi şi filme şi astfel a ajuns student la Imperial College din Londra, o renumită universitate în inginerie aerospaţială, a treia cea mai bună din lume. Este deja în anul al patrulea de studii, iar performanţele sale academice din primii trei ani l-au recomandat pentru a deveni studentul  român al anului în Europa, la nivel universitar, premiu decernat de Liga Studenţilor Români din Străinătate.

Reţineţi acest nume, Sergiu Iliev, un tânăr care se profilează de pe acum drept un nume cu rezonanţă al ingineriei aerospaţiale mondiale. La 22 de ani îşi propune să devină al doilea român care ajunge în spaţiu, după Dumitru Prunariu. Iar „atâta timp cât există pasiune şi voinţă, orice este posibil”, spune ferm Sergiu, un student genial şi cu siguranţă un viitor inginer, pilot şi astronaut.

Sergiu, de unde pasiunea pentru ingineria aerospaţială?

Încă din copilărie, de la vârsta de 7-8 ani, mi-am dorit să ajung în spaţiu, în locuri unde nu au mai ajuns oamenii până acum. Filmele mele preferate erau cele SF şi citeam atât cărţi SF, cât şi cărţi de ştiinţă, enciclopedii. Mi-amintesc că am văzut Star Wars şi de-atunci am rămas îndrăgostit de acest domeniu. Atracţia mea din copilărie a rămas la un nivel foarte ridicat, chiar dacă am avut greutăţi când m-am confruntat cu dorul de casă sau cu problemele financiare. Dar pasiunea pentru acest domeniu a depăşit până acum orice obstacol. Nimic nu mă poate opri să-mi văd visul împlinit, acela de a ajunge să lucrez într-o zi în domeniul aerospaţial.

Cum a început aventura ta în acest domeniu?

Totul a început în clasa a 11-a, când am aplicat la cele mai bune zece universităţi din lume, specializate în studii aerospaţiale, cinci în Marea Britanie şi alte cinci în SUA. În SUA am fost acceptat la trei dintre ele, iar în Marea Britanie la toate. Examenele au constat în nota de la bac, examen la limba engleză şi diferite interviuri tehnice. Procesul de admitere a fost complex şi s-a desfăşurat pe parcursul unui an. Dacă aplici pe ultima sută de metri, nu ai şanse de reuşită. După ce am fost admis la cele opt universităţi, am avut de făcut o alegere grea, dar în cele din urmă am decis să merg la Imperial College London din Anglia. A fost prima mea alegere, deoarece această universitate este clasată pe locul trei în lume în topul celor mai valoroase universităţi cu acest profil. Am avut de ales între Imperial College şi Cambridge. Dar la Imperial se face şi multă practică, iar asta m-a determinat să rămân acolo.

În ce constă practica la universitatea unde studiezi tu?

În timpul facultăţii am proiectat o turbină eoliană şi apoi am construit-o şi testat-o, a fost extrem de interesant pentru mine. De asemenea, am construit un motor de rachete hibrid sau un balon ce a zburat până la o altitudine de 26 de km pentru a face poze de la limita spaţiului. Acest proiect a fost o premieră pentru universitatea mea. Acestea sunt doar câteva experimente la care am lucrat şi de care sunt foarte mândru. În fiecare an am avut câte un proiect de acest gen, am experimentat foarte mult. Până acum a fost o experienţă extraordinară, aş repeta-o oricând, fiecare an a fost diferit, a avut provocările şi recompensele lui.

Ai avut vreun job până acum?

Am avut multe joburi în perioada studenţiei, în diverse domenii. Am încept chiar în liceu să muncesc, în clasa a zecea, când am lucrat ca web-designer şi am proiectat site-ul şcolii mele, Liceul Ovidius din Constanţa. În timpul facultăţii, în primul an, am participat la un job de vară cu Agenţia Spaţială Europeană, în Londra, unde am fost ajutor de cercetător. În anul al doilea am avut alt job la Agenţia Spaţială Rusă, în Samara. Am fost un fel de internship de câteva săptămâni în Rusia, unde am văzut cum lucrează inginerii ruşi şi chiar am avut şi eu parte de câteva experimente alături de ei. Acolo am colaborat pentru proiectarea unui nanosatelit şi a unui satelit de dimensiuni foarte mici. Am rămas surprins că în Rusia examenele se bazează foarte  mult pe teorie, practică mai puţin. E cam ca în România. Iar vara aceasta am lucrat la o corporaţie globală, City Bank, ca technology business analyst, adică am aplicat abilităţile analitice de inginer pentru a rezolva nişte probleme din domeniul financiar.

Ce legătură există între domeniul ingineriei aerospaţiale şi cel financiar?

Pentru mine a fost o îmbinare utilă, deoarece am învăţat cum să gestionez o echipă foarte mare. Am ales să lucrez pentru o perioadă scurtă de timp în acest domeniu pentru a deprinde abilităţi de management. De asemenea, am aplicat abilităţile analitice şi de gestionare a unui risc, specifice unui inginer, pentru a rezolva nişte probleme din domeniul financiar şi de business. Pe de altă parte, în acest internship, pentru că nu a fost un job propriu-zis, am fost suficient de bine plătit încât să-mi pot permite să plătesc o parte din chiria pe anul acesta la căminul unde voi locui. M-au ajutat mult aceste internshipuri pentru că am învăţat lucruri practice şi am înţeles că există şi alte perspective faţă de cele oferite de universitate. Am învăţat, de fapt, ce se întâmplă după ce termini universitatea, cum pui în practică ceea ce înveţi.

Cum te descurci la Londra cu cheltuielile, care, din câte ştiu, nu sunt deloc mici?

Păi cum îţi spuneam, la internshipul din această vară am fost plătit suficient de bine cât să-mi achit o parte din costul cazării. De asemenea, am o bursă de cazare şi mâncare până în luna decembrie, apoi o altă bursă de 800 lire de la o fundaţie din Londra. Până acum m-am descurcat bine datorită burselor şi împrumuturilor guvernamentale. În plus, toţi banii câştigaţi în timpul verii îmi vor ajunge să mă întreţin până când voi termina studiile.

Părinţii tăi te ajută financiar în vreun fel?

Părinţii mei (mama psiholog, tatăl inginer – n.r.) m-au susţinut şi mă susţin în alegerea pe care am făcut-o. M-au ajutat întotdeauna cu sfaturi. Financiar nu mă ajută foarte mult. Costurile de la universitate sunt mult peste ceea ce poate susţine un venit mediu din România. Un an de studiu la Londra costă 9.000 lire, iar costurile de trai sunt destul de ridicate, undeva la 7.000 lire/an (cazare şi mâncare). Taxa de studiu la Londra trebuie plătită în decursul a 20 de ani, după ce termini facultatea. Eu îmi voi plăti studiile din salariile pe care le voi avea ca inginer şi pilot. 

Cum adică inginer şi pilot? Ori inginer, ori pilot?

Îmi doresc ca în prima fază să fiu inginer şi apoi pilot. Ambele activităţi au avantajele şi dezavantajele lor, ca pilot trebuie să controlezi un vehicul şi practic eşti la mâna inginerilor care au proiectat vehiculul respectiv. Ca inginer faci totul pentru a-l pune pe pilot într-o situaţie cât mai favorabilă, trebuie să colaborezi cu pilotul. Îmi doresc să fiu mai întâi inginer aerospaţial, apoi pilot, iar apoi astronaut, astea sunt visurile mele.

Te consideri pregătit să-ţi începi cariera de inginer?

Mă simt pregătit, da. Am acumulat suficiente cunoştinţe pentru a pune în practică ceea ce am învăţat. Acest ultim an de studii este un an de master, practic. Interviurile pentru un viitor job sunt pe baza a ceea ce am făcut în primii trei ani de facultate.

Unde ţi-ai dori să pui în practică ce ai învăţat la universitate?

Îmi doresc să ajung să lucrez la NASA. Este destul de greu să ajungi acolo, mai ales dacă nu eşti cetăţean al SUA. Este oarecum restricţionat acest domeniu pentru oameni de altă cetăţenie decât cea americană pentru că rachetele pot să fie construite cu două scopuri: pentru a lansa sateliţi în spaţiu sau pentru a lansa bombe asupra altor ţări. Este destul de greu de accesat acest domeniu, dar există câteva şanse şi tocmai din acest motiv îmi doresc să încerc. Salariile de aici sunt printre cele mai mari din domeniu, însă nu sunt la fel de mari dacă le compari cu cele din domeniul financiar. În Investment Banking sunt salarii duble faţă de domeniul ingineriei aerospaţiale. De exemplu, în Londra un inginier aerospaţial câştigă 30.000 de lire pe an, iar un finanţist ajunge să câştige 60.000 de lire pe an.

Dacă pe termen scurt vrei să ajungi să lucrezi la NASA, ce-ţi propui pe termen lung?

Îmi doresc enorm să ajung în spaţiu şi sunt sigur că voi reuşi acest lucru. Nu ştiu să spun o dată exactă, însă îmi setez ca obiectiv termenul pe care şi cei de la NASA l-au setat pentru a ajunge pe Marte, anul 2030. Visul meu cel mai mare este să ajung al doilea Dumitru Prunariu, dar din punct de vedere statistic nu sunt astronauţi atât de tineri cum sunt eu, vârsta medie a astronauţilor este de 45 ani. Unul dintre motive este acela că sunt mai rezistenţi la radiaţiile din spaţiu dacă sunt mai în vârstă.

Te vezi lucrând în România?

Mă gândesc să deschid o companie în domeniul aerospaţial în România, asta ar fi pe un termen de circa zece ani pentru a putea să-mi fixez toate cunoştinţele necesare. Sunt foarte multe persoane pasionate de acest domeniu în România, însă nu au posibilitatea de a-şi exprima pasiunea. Dacă va exista un astfel de companie, sunt sigur că România şi românii pasionaţi de acest domeniu ar avea numai de câştigat.

Ce faci tu, Sergiu, în timpul liber?

Îmi place foarte mult să fac sport. Până acum am încercat sporturi cum ar fi kaiac, jogging, rugby, fotbal american, tirul cu arcul sau tirul sportiv. Îmi pare rău că timpul nu-mi permite să fac atât de mult sport pe cât ar trebui şi mi-aş dori.

Mergi în cluburi de noapte la Londra?

Destul de rar. La Londra nu prea merg studenţii în club la fel cum merg în România. Nu am timp pentru aşa ceva.

Cum decurge o zi obişnuită din viaţa ta?

Mă trezesc pe la ora 7 dimineaţa şi trec în revistă cursurile pe care le am în ziua respectivă, apoi fac sport şi mă pregătesc pentru universitate. La ora 9 încep cursurile. În pauză de prânz merg cu colegii la cantină, iar după masă particip la tot felul de proiecte, cursuri sau activităţi din diverse cluburi sau societăţi studenţeşti.

Spune-mi trei calităţi ale tale.

Sunt perseverent, sunt pasioant de ceea ce fac şi sunt mereu curios să aflu cât mai multe, mai ales din domeniul meu. Consider că pentru a afla toate tainele universului ar trebui să trăieşti un număr nelimitat de ani. Din păcate nu putem să cunoaştem totul, dar măcar putem să încercăm.

Defecte?

Da, sunt încăpăţânat şi uneori nehotărât.

CITAT: „Eu cred că planeta Marte şi asteroizii vor fi exploataţi în curând pentru că va deveni viabil şi din punct de vedere economic să facem acest lucru. Până la sfârşitul vieţii noastre sunt sigur că vom avea o colonie permanentă pe Marte, dacă, Doamne fereşte, nu se întâmplă ceva tragic pentru omenire, cum ar fi Al Treilea Război Mondial” – Sergiu Iliev, student la inginerie aerospaţială