Olivia Neville, 26 de ani, e de doar trei luni în România, dar deja s-a decis că vrea să rămână aici. Este profesoară de limba engleză la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc”, un liceu recunoscut pentru profesorii vorbitori nativi de limba engleză și pentru o abordare mai modernă a curriculei tradiționale. Elevii învață de la profesorii nativi materii pe care nu le găsești în alte licee de stat, cum ar fi Drepturile Omului sau Public Speaking (Oratorie – n.r.).

Olivia a descoperit România cu puțin timp în urmă, când a petrecut trei luni vizitând toate țările balcanice. Deja călătorise foarte mult până atunci și își căuta un loc care să se potrivească cu personalitatea ei. S-a născut și a crescut în Londra, tatăl ei fiind londonez, iar mama ei fiind din Mauritius. „Am o moștenire variată, să spunem, chineză, indiană, spaniolă, portugheză, toate culorile curcubeului”, a povestit ea râzând, în interviul acordat pentru ViitorulRomâniei.ro.

„Am crescut învățând franceza și engleza de când am început să vorbesc, iar la 11 ani m-am apucat de spaniolă. Mi-am terminat studiile în limbi străine, întotdeauna mi-a fost foarte ușor să le învăț, nu știu cum, dar compartimentez foarte repede în minte limbile străine. Deja învăț română și îmi place că este foarte logică gramatica, e ușor de înțeles, doar cu sunetețe ș, ț, ă și î am dificultăți fiindcă nu am mai întâlnit ceva similar până acum în limbile pe care le vorbesc”, a povestit Olivia.

Vorbește cu pasiune despre lingvistică și are o ureche muzicală foarte bună. În doar trei luni, deja poate să înțeleagă cam jumătate din ceea ce citește în română și din ceea ce aude în conversații. Faptul că vorbește două limbi romanice – spaniola și franceza – o ajută destul de mult, dar româna mai are și niște particularități slave pe care nu le recunoaște încă.

„Când auzi româna prima dată, fără să știi ce spune lumea, e ca o latină cu inflexiuni slave, nu știu cum să spun. E foarte diferită de alte limbi, o recunoști imediat când o auzi”, a explicat ea.

În mediul londonez în care a crescut a trăit din start într-o lume multiculturală. „Am avut tot felul de prieteni, englezi, africani, asiatici, e o lume foarte diversă acolo”, a povestit tânăra profesoară.

„Nu pot să spun că mi-a plăcut foarte mult școala, am vrut să călătoresc și am început să fac asta de la 16 ani. Am locuit o vreme în Barcelona, în jur de trei ani, am călătorit prin America de Sud, China, prin Balcani, așa am ajuns în România, de altfel. Eram într-o excursie prin zonă și m-am îndrăgostit de România. Mi-am zis atunci că voi locui aici într- zi”, a spus Olivia.

Olivia renunță la un loc de muncă bine plătit pentru a preda elevilor din România

Înainte să facă excursia prin Balcani, se angajase în Elveția, însă Olivia spune că până să ajungă profesoară, nu i-a plăcut niciuna din slujbele corporatiste pe care le-a avut.

„Nu-mi plăcea nimic din ceea ce făceam, munca aceea de rutină de la 9 la 5 este ceva îngrozitor, te distruge pur și simplu. Nu știam ce să fac și am decis într-un sfârșit să-mi iau certificatul CELTA (de predare a limbii engleze). Am făcut asta și m-am întors în Balcani. La vremea aceea lucram în Elveția, dar lumea de acolo e plină de reguli și lipsită de evenimente, mă plictiseam groaznic. Îmi luăsesem un concediu de o lună, aveam un bilet pentru o excursie în Macedonia. Am petrecut trei luni de zile plimbându-mă prin toată zona asta. Am fost în Macedonia, Muntenegru, Bosnia, Albania, Kosovo, Serbia și România. Ce am descoperit? Inspirație, toate țările de aici sunt într-un proces de renaștere, e un spirit tânăr, o revenire la viață și e o atmosferă care efectiv vibrează de schimbare, de nou. Sunt țări care își reclădesc identitatea culturală și oamenii de vârsta mea din Occident nu știu cum este aici. Abia după ce am văzut cu ochii mei, am înțeles și mi-am dat seama că îmi place foarte mult. Nu mă deranjează nici arhitectura comunistă pe care o văd aici, mie mi se pare că fiecare clădire și fiecare stil au o poveste de spus. E un contrast mare între mentalitatea generației noastre și generația de dinainte, am observat”, crede Olivia Neville.

În ceea ce privește imaginea României în Occident, britanica spune că țările din Est au fost portretizate negativ de presa tabloidă și asta a contribuit masiv la percepția pe care o au majoritatea occidentalilor despre Europa de Est. „Cel mai rău i-au portretizat pe romi, scriu numai lucruri rele și cumva au transmis informația că romii vin numai din România, când în realitate, cultura romă e foarte diversă și există și în Occident, în Spania spre exemplu, cultura lor e romantizată, sunt cântăreții și dansatorii de flamenco”, a spus Olivia.

De ce a ales România și nu o altă țară balcanică

„O mulțime de lucruri, oamenii, mâncarea, geografia, priveliștea, folclorul, superstițiile. E fantastic, e o energie a locului, o spiritualitate, am fost pe munte, în Bucegi, am urcat până la Babele, spre exemplu, și am simțit ceva special acolo, o conexiune cu pământul acesta. Nu știu cum s-a întâmplat, dar am simțit că dacă aleg să trăiesc aici, voi fi foarte fericită”, spune Olivia Neville.

S-a mutat la București după ce a decis să renunțe la un job pe care-l avea la Londra. A ajutat-o un alt profesor britanic stabilit la București, Simon Parker. Și-a găsit un job la liceul Coșbuc, a trecut de interviu și a venit aici. A descoperit că are o pasiune pentru profesorat și că se înțelege foarte bine cu copiii. „Cred că sunt mai aproape de vârsta lor decât de a mea”, spune ea râzând. „Mi-a plăcut foarte mult școala, are o atmosferă de libertate, nu știu cum să spun, te simți în largul tău aici”, povestește entuziastă Olivia.

În momentul de față, se simte atât de bine în România, încât nu vrea să mai plece, este primul job de care se bucură, iar ritmul orașului nu este nici pe departe la fel de rapid și aglomerația nu se compară cu ce este la Londra. „Imaginați-vă că acolo e oră de vârf tot timpul, că aștepți să treacă cinci metrouri ca să apuci să te înghesui într-un vagon, imaginați-vă o aglomerație îngrozitoare, mașinile efectiv nu se mișcă pe bulevard. Ceea ce voi credeți că e o aglomerație teribilă, la Londra e o zi cu trafic ușor, iar ritmul de aici nu e nici pe departe la fel de stresant. Viața nu trece pe lângă tine la fel de repede. În plus, Londra e foarte scumpă, e un chin să locuiești acolo, nu ai efectiv nicio șansă să-ți permiți vreodată o casă a ta, poluarea e mai mare decât aici. În București, viața e mai bună pe toate planurile”, a conchis britanica.

CITAT: “Nu-mi plăcea nimic din ceea ce făceam, munca aceea (corporatistă –n.r.) de rutină de la 9 la 5 este ceva îngrozitor, te distruge pur și simplu.” Olivia Neville, profesoară