Psihologii români care fac o aplicaţie pentru a trata depresia prin smartphone

- - 45- 1758 vizualizari

Un grup de psihologi clujeni testează în prezent o aplicaţie de telefon care ar putea identifica şi ameliora stările de depresie sau anxietate. 

Despre depresie se vorbeşte ca despre maladia secolului XXI. Doar că în România rămâne  un subiect mai degrabă tabu. Datele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că în jur de 5% dintre români ar suferi de depresie. Cifrele ar putea fi mult mai mari.

România este o ţară cu peste 40% din populaţie în mediul rural. Iar psihoterapia şi psihologia, ca domeniu, în sine, sunt concepte mai degrabă exotice pentru mulţi.

Să mergi la psiholog e o ruşine. Râde tot satul de tine. Asta dacă oamenii au auzit de aşa ceva. Şi unde mai pui că „depresia e o boală inventată”, „o fiţă” , cum aud destui români care recunosc că se confruntă cu  stări depresive sau anxietate.

Această realitate a inspirat un grup de cercetători din cadrul Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie al Universităţii Babeş-Bolyai, din Cluj Napoca, să gândească un sistem tehnologic prin care un pacient care trece prin stări „urâte” să poată identifica, în anonimat, prin ce trece. Şi să ia, la timp, măsuri pentru a depăşi problema.

Depresie online

Psihologii clujeni au conceput, încă din 2013, o aplicaţie pe smartphone. „BineDispus” se numeşte. Şi momentan se află în teste. Prin ea, utilizatorul parcurge o serie de evaluări, lecturi şi sarcini, atestate de psihoterapeuţi, atunci când se simte deprimat.

Odată creat un cont pe aplicaţie (anonim sau nu, rămâne la alegere),  pacientul este contactat la intervale de timp de un psiholog, care îi monitorizează starea. Între timp, se educă şi chiar poate lua măsuri de a ieşi din starea proastă.

Aplicaţia se adresează însă doar cazurilor uşoare sau moderate, avertizează cercetătorii. Dacă, în urma evaluărilor, aceştia identifică probleme severe, utilizatorul este îndrumat către psihoterapia clasică, la cabinet, unde poate primi un tratament corespunzător.

Ideea a trecut, în ultimii ani, printr-un studiu clinic. La el au participat aproape 400 de utilizatori. Au fost aleşi de dezvoltatori, în urma unui interviu telefonic, după ce au creat, voluntar, un cont online. Datele adunate vor face subiectul unor studii ştiinţifice, pe tema eficienţei folosirii tehnologiei în domeniul sănătăţii mintale.

Oana Cobeanu, Cristina Mogoaşe şi Vlad Mureşan sunt trei dintre psihologii care au dezvoltat proiectul. Într-un interviu pentru „Viitorul României”, spun că au încredere că mediul virtual poate ajuta în lumea reală.

Cât de eficientă este o metodă online de psihoterapie? Rămâne de văzut. Rezultatele studiului clujenilor urmează să fie publicate. Dar, cine ştie?, poate că la Cluj se conturează, de fapt, viitorul psihoterapiei. 

PSIHOLOGIA TOUCHSCREEN

„Românii au preconcepţii despre suferinţă psihică. Lucrurile se schimbă încet şi la noi.” 

Viitorul României: Cum aţi ajuns să luaţi parte la acest proiect?

Oana Cobeanu: Am făcut parte de la început din echipa care a depus cererea de finanţare pentru acest proiect, el fiind susţinut de fonduri norvegiene, dar şi din România. Rolul pe care l-am avut în cadrul acestui proiect a fost de project manager. Ideea a venit de la directorul de proiect, dr. Cezar Giosan, care luase în considerare de mai mult timp dezvoltarea unei astfel de aplicaţii.

Cristina Mogoaşe:  Eram lector în cadrul Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie al Universităţii Babeş-Bolyai. Directorul de proiect era cercetător asociat, restul echipei îmi erau colegi/foşti colegi în Departament/Universitate. Cu o parte dintre ei lucram deja. Cezar a venit cu ideea, şi eu, şi Vlad lucrasem anterior pe alte idei care implicau folosirea computerului în livrarea tratamentelor psihologice, în echipă am „distilat” ideea. Rolul meu în echipa de cercetare a avut de-a face preponderent cu documentarea ştiinţifică a proiectului şi elaborarea articolelor trimise spre publicare către reviste de specialitate. Dincolo de asta, am lucrat alături de colegii mei la elaborarea materialelor şi ideilor brute.

Vlad Mureşan: Am conceput o propunere de proiect prin care încercam să oferim o soluţie de tratament automatizat, prin intermediul smartphone-ului, pentru persoanele care suferă de probleme de tip depresiv dar, din diferite motive, nu pot beneficia de tratamentul standard (psihoterapie faţă-în-faţă). În cadrul proiectului m-am ocupat cu activităţi de cercetare (publicaţii, conferinţe, design experimental şi colectarea datelor) şi unele activităţi administrative. De asemenea am făcut legătura dintre echipa de psihologi şi cea de programatori, am creat specificaţii pentru cursurile şi exerciţiile din aplicaţie. 

Vlad Muresan

Viitorul României: Cum funcţionează aplicaţia, sistemul gândit pentru ea, mai exact?

Vlad Mureşan: Aplicaţia urmează modelul terapiei faţă în faţă. Include materiale educaţionale (articole şi video), exerciţii şi chestionare prin care utlizatorul îşi poate înţelege şi controla simptomele cu care se confruntă. Progamul durează 6 săptămâni, pe parcursul cărora utilizatorii învaţă cum să-şi identifice stările negative, gândurile rigide care le generează şi comportamentele nesănătoase care le menţin, precum şi să adopte un stil de gândire flexibil, realist care să le permită să facă faţă situaţiilor dificile de viaţă. Exerciţiile din aplicaţie pot fi folosite chiar în momentul în care utilizatoul de confruntă cu emoţia negativă pentru a o înţelege şi a o controla.

Oana Cobeanu: Ea a fost construită în aşa fel încât să poată fi folosită independent de utilizatori. Structura ei reflectă structura unei şedinţe de psihoterapie de tip cognitiv-comportamental – utilizatorul identifică o emoţie disfuncţională, de exemplu, depresie sau anxietate, apoi gândurile disfuncţionale/iraţionale din spatele ei şi alternativa lor raţională; componenta de psiho-educaţie este reprezentată de cursuri, iar componenta de activare comportamentală specifică unui protocol pentru tratarea depresiei este reprezentată printr-un exerciţiu dedicat de stabilire de obiective şi recompense.

Cristina Mogoaşe: Întregul sistem este gândit să fie utilizat atât de către cei aflaţi la risc pentru depresie, cât şi de cei care suferă de simptome depresive de intensitate uşoară sau moderată. E o simplificare a ideii de terapie cognitiv-comportamentală pentru depresie. Spun „simplificare” pentru că am încercat să surprindem esenţa terapiei în câteva lucruri de bază: psihoeducaţie, monitorizarea emoţiilor, conştientizarea legăturii dintre emoţii şi gânduri, schimbarea gândurilor nefolositoare (iraţionale), care dau naştere emoţiilor negative nefolositoare (disfuncţionale) etc. 

Depresia, „principala condiţie cronică din Europa”

Viitorul României: De ce este necesară o aplicaţie anti-depresie, în România?

Oana Cobeanu: Depresia reprezintă în momentul de faţă principala cauza de dizabilitate în lume şi principala condiţie cronică din Europa. În România, în condiţiile în care stigma asociată tulburărilor psihice este încă destul de ridicată, accesul la psihoterapie este limitat atât din punct de vedere logistic (nu există specialişti în zonele rurale), dar şi financiar (psihoterapia nu este decontată integral de sistemul de asigurări de stat, deşi s-au făcut unele modificări în acest sens), o astfel de aplicaţie poate oferi în cazurile mai puţin dificile informaţiile şi suportul necesar pentru depăşirea sau combaterea agravării simptomelor depresive. Este nevoie mai ales de acest din urmă aspect – prevenţia dezvoltării simptomelor depresive şi implicit a depresiei. Aplicaţia conţine cursuri şi exerciţii ce antrenează un stil cognitiv funcţional, un mod de raportare la realitate flexibil, despre care ştim că este incompatibil cu depresia.

Oana Cobeanu

Cristina Mogoaşe:  Nu aş spune că România se distinge neapărat printr-o „plajă de depresie”. La nivel mondial asistăm la o „criză a depresiei”, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii depresia este principala cauza de dizabilitate (adică, principala cauză a afectării funcţionale a persoanei la nivel fizic, cognitiv, emoţional, comportamental). Urmarea? Suferinţă emoţională, afectarea relaţiilor, afectarea calităţii vieţii în general, descreşterea productivităţii la locul de muncă, de multe ori suicid (deşi depresia nu este singura cauză a sinuciderilor). În cele din urmă, toate astea se traduc în sume enorme de bani care se risipesc, atât din cauza afectării capacităţii tot mai multor persoane de a munci, cât şi învestirii în tratament.

Că tot vorbim de tratament, una dintre problemele stringente ţine de lipsa accesării tratamentului – dintr-o varietate de motive. Aici, poate că pentru România, specific, stigma asociată accesării tratamentului este mai ridicată.

Deşi lucrurile încep să se mişte încet şi la noi, asistăm încă la o foarte largă răspândire a preconcepţiilor de genul „depresia e o boală inventată, nu există aşa ceva”, „e doar în capul tău”, „dacă recunoşti că ai depresie, e clar, eşti nebun” etc. În acest context, cred că meritul principal al unei astfel de aplicaţii e că oferă pentru prima dată în România posibilitatea accesării unui tratament de tip self-help, în limba română, ocolind stigma. Noi sperăm că asta să se traducă în creşterea ratei de accesare a tratamentului în rândurile celor ce au nevoie de el.

Vlad Mureşan: Aplicaţia permite celor care nu îşi permit costurile terapiei faţă în faţă să se ajute singuri, în ritm propriu şi anonim folosind ultimele cercetări din domeniu. Depresia este factorul numărul unu în ceea ce priveşte aportul la povara globală asociată bolii în ţările dezvoltate – costurile asociate depresiei ridicându-se la 150 miliarde de dolari în Europa, unde depresia este tulburarea mentală pentru care se cheltuie cei mai mulţi bani. În România există o stigma crescută a persoanelor care suferă de probleme emoţionale, iar acest factor, combinat cu costurile ridicate ale terapiei fac că românii să nu acceseze formele de terapie clasică decât în număr foarte redus. 

Viitorul României: Din experienţă dumnevoastră, ca specialist, cât de dese sunt cazurile de depresie întâlnite, la români? Suntem un „popor deprimat”?

Vlad Mureşan: Problemele de tip depresiv şi anxios sunt cele mai întâlnite la cabinet, iar românii nu fac excepţie. Dincolo de mecanismele etiopatogenetice implicate în depresie, cred că românii (şi nu numai) iau decizii la nivel subiectiv bazate pe motivaţii ce ţin de imagine şi comparaţii sociale, decizii ce duc spre o viaţă trăită în funcţie de ce cred ceilalţi, nu bazându-se pe satisfacerea propriilor nevoi de conexiune, autenticitate şi integritate.

Oana Cobeanu: Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în România, 5% din populaţie este afectată de depresie. Factorii de risc pentru apariţia depresiei sau a tulburărilor psihice în general, pot fi, de exemplu, un nivel socio-economic scăzut, prezenţa abuzului de orice tip, un pattern de relaţii disfuncţionale sau vulnerabilitatea pe linie genetică.

Cristina Mogoaşe: Nu, nu cred că suntem prin definiţie un popor deprimat. Depresia nu este o problema întâlnită doar la noi, sau întâlnită la noi în mod special. De fapt, noi nu prea avem statistici dedicate acestei probleme la nivel naţional, reactualizate periodic, ca să putem face comparaţii directe cu alte ţări. Conform Organziaţiei Mondiale a Sănătăţii, cam 5% din populaţia generală a României (nediferenţiată pe gen, vârstă etc.) e afectată de depresie. În ceea ce priveşte cauzele depresiei, din câte cunoaştem la ora actuală, ele nu ţin atât de ceea ce ni se întâmplă (evenimente negative de viaţă), cât mai ales de cum ne raportăm noi la ceea ce ni se întâmplă (cum interpretăm aceste evenimente negative). Acesta este motivul pentru care nu toate persoanele care trec prin experienţe negative (ruperea unei relaţii, pierderea serviciului, pierderea cuiva drag, un eşec) dezvoltă simptome depresive. Aşadar, cauzele sunt mai degrabă universale, nu sunt cu „specific naţional”. 

Cristina Mogoaşe

Viitorul României: Românii sunt un popor despre care nu se poate spune că merge la psiholog… Întâmpinaţi şi reticenţă în a participa la proiect? Cum îi convingeţi pe oameni?

Oana Cobeanu: Tocmai natura virtuală a aplicaţiei face mult mai facilă accesarea ei. Poate fi folosită în afara contextului de ”merg la psiholog”, ca orice altă aplicaţie instalată pe telefonul personal. Mai mult, deşi există în continuare reticenţă în faţa ideii de a apela la un specialist în sănătate mintală, în ultimii ani tot mai multe persoane vin la psiholog, aşa cum spre exemplu merg la doctor, acest fapt datorându-se tocmai promovării în spaţiul online al unor programe sau proiecte similare cu cel desfăşurat de noi, prin care este normalizată percepţia asupra problemelor psihice. Spun acest lucru bazându-mă pe relatările propriilor mei clienţi sau ai colegilor din domeniu.

Vlad Mureşan: Stigma percepută faţă de cei care au o tulburare emoţională este crescută în România, ca o consecinţă a lipsei de educaţie, şi a interzicerii domeniului psihologiei în perioada comunistă. Mulţi oameni nu merg la psiholog de ruşine că vor fi judecaţi de ceilalţi. Utilizarea anonimă a aplicaţiei, precum şi concentrarea pe aspectele de sănătate (“BineDispus” în loc de “Tratează-ţi depresia”) credem că vor ajuta la contracararea acestui efect.

Cristina Mogoaşe:  Într-adevăr, nu putem spune despre români că sunt un popor care merge la psiholog. Cei mai mulţi au preconcepţii bine înrădăcinate, atât despre suferinţă psihică, cât şi despre tratamentul ei. Cu toate astea, lucrurile se schimbă încet şi la noi. Cred că lipsa de educaţie, stigma şi banii sunt principalii factori de incriminat când vine vorba de lipsa accesării serviciilor psihologice, dată fiind existenţa acestora. Vizăm minimizarea tuturor acestor aspecte în proiectul nostru: ne propunem să conştientizăm şi să educăm publicul larg cu privire la problematica depresiei, să diminuăm stigma prin faptul că poţi accesa un tratament psihologic online, fără să te expui parerilor şi judecăţilor altora, şi prin faptul că acum, în acest stadiu, poţi accesa gratuit tratamentul (costurile fiind suportate din proiectul de cercetare). Chiar şi ulterior, faptul că tratamentul e online îl face prin definiţie mai ieftin şi mai convenabil: un singur psihoterapeut poate asista în acelaşi timp mai multe persoane, care parcurg programul în ritmul lor. Astfel, costurile asociate tratamentului descresc considerabil, iar beneficiile, sperăm noi, se menţin. 

Viitorul României: Terapia este însă asociată, în general, cu un contact direct cu pacientul. Consideraţi, ca psihologi, că interacţiunea şi tratamentul ar avea de suferit dacă oamenii ar apela doar la astfel de aplicaţii, pentru a încerca să-şi rezolve problemele? 

Cristina Mogoaşe: Spuneam că oamenii renunţă adeseori prematur la tratamentul urmat online. Se pare că unul dintre factorii direct responsabili ţine de lipsa particularizării protocolului de intervenţie pentru persoană în cauza şi lipsa contactului direct cu un psiholog. Sunt studii care sugerează că atunci când există contact regulat cu un specialist în domeniul sănătăţii mintale, rată de renunţare prematură la tratament este mult mai mică şi şansele de a beneficia de pe urmă tratamentului cresc considerabil. În cadrul proiectului nostru, noi asta încercăm să facem: să creştem (şi să menţinem) angajamentul persoanei pentru parcurgerea tratamentului integrând elemente caracteristice jocurilor online şi oferind contact susţinut cu un psihoterapeut, ce poate personaliza protocolul de intervenţie şi poate oferi feedback individualizat.

Vlad Mureşan: Tratamentul prin aplicaţii de smartphone nu înlocuieşte terapia clasică. Tratamentul standard (şi cel mai eficient) continuă să fie terapia faţă în faţă. Aplicaţii de genul BineDispus încearcă să acopere o plajă de utilizatori care nu accesează tratamentul standard, şi astfel aceste aplicaţii au o funcţie complementară. Pentru cazurile dificile, cu depresie gravă, recomandăm contactul direct cu un psihoterapeut. 

Psihoterapia online, între beneficii şi izolare 

Viitorul României: Uneori, când se vorbeşte de tehnologie, internet etc. se vorbeşte şi despre riscul de izolare, de detaşare faţă de lumea reală. Cum poate contribui astfel tehnologia, aplicaţiile de tipul BineDispus, la rezolvarea unor probleme cum sunt depresia, anxietatea, fără a adânci această ruptură?

Oana Cobeanu: O astfel de aplicaţie este menită să ajute la reducere simptomatologie depresive de intensitate mică (în mod independent) spre moderată (cu monitorizarea unui terapeut). În cazul unui episod depresiv major tratamentul standard rămâne medicaţie plus psihoterapie. Structura aplicaţiei, chiar dacă are elemente de joc, nu prezintă un risc similar jocurilor online, spre exemplu, ci mai degrabă prezintă un conţinut terapeutic într-o formă mai interactivă care să încurajeze aderenţa la programul de intervenţie. Avantajul în cazul unei astfel de aplicaţii, este că poate ajunge la foarte multe persoane, într-un mod cât se poate de facil şi discret, fapt ce ar trebui să fie unul din obiectivele centrale al oricărui program de intervenţie/prevenţie pe sănătate mintală. 

Cristina Mogoaşe:  Internetul şi tehnologia, în sine, nu sunt bune sau rele. Voi aminti doar rezultale unui studiu, care arată că utilizarea internetului pentru scopuri care ţin de sănătate poate duce la creşterea simptomelor depresive, dar, în acelaşi timp, utilizarea internetului pentru a comunica cu prietenii şi familia e asociată cu descreşterea simptomelor depresive. În ceea ce priveşte strict posibilitatea de a folosi tehnologia şi internetul în scopul diseminării şi îmbunătăţirii protocoalelor de tratament (psihologic) pentru diferite afecţiuni, rezultatele sunt foarte încurajatoare (sunt studii care arată că tratamentul administrat online sau faţă în faţă conduce la rezultate similare, dacă este implementat adecvat; problema cu tratamentele psihologice online, mai ales în cazul depresiei, e că prea adesea persoanele renunţă prematur la tratament, neexistând un angajament la fel de ferm în parcurgerea tratamentului că atunci când tratamentul e urmat în cadrul unor sesiuni faţă în faţă).

Vlad Mureşan: Reţelele de socializare şi tehnologia sunt unelte. Depinde de individ la ce vor fi folosite. Ele pot fi folosite pentru a ne conecta şi descoperi oameni cu care împărţim compatibilităţi, aşa cum pot fi folosite pentru a intră în competiţie pentru validare socială şi superioritate (‘like-uri’). Prin informaţiile şi exerciţiile comportamentale şi cognitive din aplicaţie încercăm să readucem utilizatorul la o percepţie realistă asupra realităţii şi a propriilor nevoi, astfel încât el să ia decizii prin care să îşi creeze o viaţă plină de sens (opusul depresiei).

 Selectarea mincinoşilor 

Viitorul României: Dată fiind natură anonimă a utilizării aplicaţiei, există riscul că mulţi participanţi să nu fie sinceri, să glumească etc. Cum evitaţi aceste situaţii, astfel încât datele să fie relevante?

Cristina Mogoaşe:  Aplicaţia nu este anonimă. De fapt, fiecare utilizator trebuie să-şi creeze un cont. Trece printr-un „screening” (evaluare iniţială sumară), ce include de asemenea şi un scurt interviu telefonic. Vrem să ne asigurăm în primul rând că persoana nu prezintă simptome care ar putea contra-indica un astfel de tratament şi ar necesita mai degrabă alt tip de intervenţie psihologică şi/sau psihiatrică. În cazurile care necesită tratament (simptome uşoare/moderate de depresie) şi nu doar prevenirea înrăutăţirii simptomelor, persoanele care utilizează aplicaţia sunt contactate periodic de către un membru al echipei de cercetare pentru a li se monitoriza starea şi progresul prin aplicaţie. Ele sunt, de asemenea, în contact cu un terapeut, care le oferă feedback personalizat.

Dacă putem controla astfel 100% posibilitatea să fim minţiţi de respondenţi? O să va spun sincer că nu. Dar ne luăm toate măsurile pentru a diminua o astfel de posibilitate şi pentru a le transmite celor ce se înscriu pentru accesarea aplicaţiei că e vorba în primul şi în primul rând de interesul lor.

Oana Cobeanu: Distribuirea aleatorie a participanţilor (randomizare) în mai multe grupuri experimentale -de intervenţie, placebo şi control- este metodă care asigura obţinerea unor rezultate reale şi relevante în ceea ce priveşte eficienţa folosirii aplicaţiei. Toate studiile desfăşurate de noi au fost conduse după acest principiu.

Vlad Mureşan: Răspunsul dezirabil sau aleator la chestionare este o problema standard în cercetare şi se contracarează prin chestionare care măsoară dezirabilitatea socială, scale de minciună şi printr-un design experimental bazat pe eşantioane randomizate ce include grupuri placebo şi de control (astfel încât doar intervenţia activă diferă între grupuri, restul variabilelor ce pot influenţă rezultatele se distribuie uniform). Am inclus toate aceste măsuri de prevenţie a contaminării datelor în design-ul cercetării.

Viitorul României: În urma colectării datelor prin aplicaţie, cum vor fi acestea folosite ulterior? Există cumva şi un studiu mai amplu, în plan, bazat pe aceste date? Aveţi un astfel de target?

Cristina Mogoaşe:  Fiind vorba de un proiect de cercetare, unul dintre scopurile noastre principale e să vedem cum funcţionează aplicaţia, dacă chiar este eficientă sau nu. Toţi cei care ne ajută la testarea ei (cu simptome minimale de depresie, sau având simptomatologie depresivă propriu-zisă de intensitate uşoară/moderată) sunt parte a eforturilor noastre de cercetare. Ei îşi dau acordul că datele colectate pe parcursul utilizării aplicaţiei să fie folosite de către noi exclusiv pentru cercetare (cu protejarea totală a identităţii individuale a participanţilor; practic, noi analizăm doar statistic datele). 

Oana Cobeanu: Am desfăşurat două studii clinice randomizate ce au avut că scop testarea eficienţei aplicaţiei din punctul de vedere al reducerii vulnerabilitatiii la depresie, respectiv reducerii simptomatologiei depresive. Protocoalele de cercetare au fost publicate în revista Trials. Rezultatele acestor studii sunt în curs de pregătire pentru publicare.

CITAT: „Reţelele de socializare şi tehnologia sunt unelte. Depinde de individ la ce vor fi folosite” – Vlad Mureşan, psiholog 

CIFRĂ: 5% dintre români ar suferi de depresie, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii

45 recommended
comments icon 0 comments
1758 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Udișteanu