Joi, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, va avea loc prezentarea volumului „Biblia după textul ebraic. Geneza”, primul dintr-o serie care va cuprinde traducerile celor treizeci și nouă de cărți ale Bibliei ebraice însoțite de studii introductive, note și comentarii. La eveniment vor vorbi Andrei Pleșu, Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu.

Biblia după textul ebraic.Geneza” este un proiect realizat în cadrul Colegiului Noua Europă şi publicat la Editura Humanitas într-o ediţie îngrijită de Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu.

Traducerea, studiile introductive şi notele sunt semnate de Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu, Melania Bădic, Emanuel Conţac, Octavian Florescu, Victor-Lucian Georgescu, Cristinel Iatan, Alexandru Mihăilă, Delia Mihăilă, Ovidiu Pietrăreanu, Tarciziu-Hristofor Şerban şi Silviu Tatu.

„Cu volumul de faţă, ne aflăm în prezenţa traducătorilor, exponenţi ai «vorbirii în limbi», mediatori ai Duhului, păstori ai cuvintelor aflate în căutarea Cuvântului. Ei merită toată admiraţia noastră. Pentru că reuşesc să pună erudiţia cea mai temeinică în serviciul cordialităţii, al nevoii de a înţelege ceea ce e dincolo de înţelegerea obişnuită.“-  Andrei Pleşu.

Cartea Genezei, rodul unui proces îndelung de cristalizare şi redactare, este, în ansamblu, o admirabilă revelare a lui Dumnezeu spre a putea fi accesibilă oricărui om. Prin lectură, cititorul este purtat atât în timpul începuturilor, unde evenimentele creaţiei se desfăşoară în ordinea şi în armonia instituite prin cu¬vântul rostit în mod suveran de Dumnezeu, cât şi în timpul istoric al umanităţii, în care în multe rânduri şi în multe chipuri El vine în întâmpinarea omului ce riscă să-şi rateze împlinirea propriei existenţe fiindcă s-a abătut de la legea poruncită lui ca o condiţie de viaţă.

Ţinând seama că este vorba de un text care provine dintr-un trecut îndepărtat, că există o tradiţie îndelungată a traducerii Bibliei în limba română, că textul rămâne contemporan cu toate generaţiile, s-a urmărit echivalarea lui într-o limbă actuală, firească, evitând atât arhaismele devenite cvasi-ininteligibile, cât şi neologismele stridente şi lipsite de conotaţii poetice. Am dorit astfel să ne apropiem, pe cât posibil, de frumuseţea originalului: pentru omul credincios ea este „semnătura“ Duhului lui Dumnezeu.