Nu e puțin lucru să debutezi ca regizor în competiția principală a unui mare festival de film. „Nu mă atinge-mă” (Touch Me Not), în regia Adinei Pintilie, este unul dintre cele 19 filme care concurează anul acesta pentru Ursul de Aur, la Berlin.

Iar competiția este acerbă: de la „Eva” cu Isabelle Huppert în rolul unei prostituate misterioase la „Isle of Dogs”, animația comică și canină a lui Wes Anderson, și până la cel cel mai recent film al lui Gus van Sant, în care Joaquin Phoenix joacă rolul unui fost alcoolic, victimă a unui accident de mașină, care își descoperă vocația de caricaturist.

Așa, pe scurt, aș putea să spun că filmul este o… cercetare, un fel de studiu, de explorare, pe care am făcut-o împreună cu câteva personaje, pornind de la ideea asta: că atunci când aveam 20 de ani, credeam că știu cum stau lucrurile cu intimitatea, credeam că știu ce-nseamnă dragoste, ce-nseamnă frumusețe, știi, toate lucrurile astea, categoriile care țin de intimitate. Ele îmi păreau foarte clare. Cu timpul, până am făcut aproape 40 de ani, în 20 de ani de viață reală, de contact cu oameni reali, toate părerile astea s-au destabilizat, nu mai e nimic foarte focussed, clar, lucrurile sunt foarte relative, realitatea e mereu surprinzătoare, relațiile dintre oameni sunt … intimitatea poate să aibă niște forme total neașteptate”, a declarat regizoarea Adina Pintilie într-un interviu acordat prin Skype emisiunii „Ca-n filme” de la Digi24.

„Cumva, despre asta e filmul. Adică un grup de personaje care oferă un acces foarte intim în viața lor personală și tu, ca privitor, poți să ai și alte perspective asupra intimității decât cele cu care ești obișnuit. Filmul asta încearcă să pună sub semnul întrebării: ideile preconcepute pe care le avem despre intimitate”, a explicat Adina Pintilie.

„A fost un proces foarte îndelungat, am lucrat șapte ani la proiectul acesta și cu personajele am lucrat foarte strâns patru ani, un mix dintr-ăsta de materiale foarte reale din viața lor personală, întâlniri între personaje reale și personaje ficționale, jurnale filmate pe care le-am ținut de-a lungul timpului cu personajele, a fost un proces foarte interesant, n-a fost o filmare propriu-zisă, a fost mai degrabă un proces de cercetare artistică, dacă vreți”, a mărturisit creatoarea peliculei.

Sursă: Digi24.