Invențiile liceenilor care vor o lume mai bună. Mai mulți tineri români au concurat cu adolescenți de pe toate continentele și au fost premiați

- - 16- 149 vizualizari

Sunt pasionați de informatică, programare și vor să schimbe în bine lumea în care trăiesc. Sunt poveștile mai multor liceeni din România care au participat la o competiție internațională de proiecte. S-au concurat cu adolescenți de pe toate continentele, iar invențiile lor au fost premiate.

Alexandru și tatăl său au moștenit din generație în generație pasiunea pentru roboți. Povestea robotului umanoid a început în urmă cu patru ani, iar de atunci proiectul lor prinde contur în fiecare zi. În prezent, robotul poate să își miște brațele, degetele, iar în viitor va învăța limbajul semnelor.

– Ați venit la această competiție cu un robot umanoid. Ce poate să facă?

Constantin Nedelcu, tatăl lui Alexandru: Este un robot umanoid care încearcă să facă în mare parte ce face și un om. În felul acesta l-am putea folosi să învețe limbajul semnelor și îl putem învăța să comunice cu cei care nu aud.

 

– De unde pasiunea pentru roboți? Ce vă motivează?

Constantin Nedelcu, tatăl lui Alexandru: Este un microb vechi, părintii au pus bazele unui robot 1974. În primul rând îți trebuie o mică doză de nebunie, este multă muncă, de exemplu, numai pentru o piesă printarea durează șapte ore. Acum patru ani și jumătate am construit prima noastră imprimantă 3D. După ce am construit-o, am început să experimentăm și așa a luat naștere și robotul umanoid.

Și Alexandru moștenește pasiunea tatălui său. Este în clasa a XII-a și este pasionat de informatică și calculatoare. Mărturisește că muncește destul de mult, iar pentru printarea tuturor pieselor a fost nevoie de peste 600 de ore.

– Ce poate să facă în acest moment robotul? Ce comenzi primește?

Alexandru Nedelcu, elev clasa a XII-a: În momentul de față el poate să își miște brațul stâng și capul, prin telecomandă, iar brațul drept prin comandă vocală. Îi dau comandă să ridice toate degetele, le ridică, îi dau comandă să le strângă, le strânge. Încheietura la fel, tot din telecomandă stânga/dreapta.

– La ce îmbunătățiri te-ai gândit pe viitor?

Alexandru Nedelcu, elev în clasa a XII-a: Îl putem învăța limbajul semnelor pentru persoanele care nu aud și putem pune două camere video pe post de ochi, cu acele camere video poate să recunoască persoanele din jur. De asemenea, vrem să îi punem inteligență artificială astfel încât să vorbească. Pentru început, îl facem până la mijloc. Picioarele o să fie cam greu de construit pentru că trebuie să rezolvăm problema cu echilibru. Noi știm cum să stăm, dar el nu are cum să știe.

În cadrul competiției a fost prezentată o mașină care poate să îi ferească pe șoferi de accidente. Prototipul a fost creat de doi liceeni în vârstă de 15 ani. Mașina este încorporată cu mai mulți senzori de gaze, dar și detectori de obstacole. Băieții sunt pasionați de robotică și programare. Au lucrat în jur de două luni la proiect și s-au încadrat într-un buget de 200 de lei.

– Cu ce se diferențiază mașina voastră de celelalte mașini? Cu ce ați venit în plus?

Iulian Mocanu, elev: Este un prototip de mașină care implementează un sistem de securitate mai nou pe piață. Spre deosebire de toate celelalte mașini are două componente mari. Prima componentă este un senzor care poate să detecteze orice obstacole, acest prototip depistează la o distanță de 20 de cm, dar cu timpul putem scana mai mult. În momentul în care pe senzor apare un obstacol, mașina se oprește, scanează zona și poate decide singură care traseu este cel potrivit. Cea de a doua componentă este un senzor de gaze. În mașini sunt foarte puține sisteme care detectează gazele: poate să fie o fisură de gaz care, dacă nu este reparată rapid, poate duce la moartea unui om.

– Cum funcționează mai exact?

Iulian Mocanu, elev: Procedura standard este că mașina se oprește, două secunde scoate un sunet foarte puternic și se aprinde un bec roșu. Ai la dispoziție zece secunde să ieși din mașină și apoi după zece secunde mașina repornește, cu gândul că tu ai reparat problema.

– Cum ați ajuns să gândiți această mașină? Ce v-a determinat?

Iulian Mocanu, elev: În jurul planetei, 1.3 milioane de oameni mor în fiecare an, asta înseamnă mai mult de 3.587 de morți pe zi. Oameni care mor numai în mașini și în jurul mașinilor. Noi ne-am gândit la un mod prin care putem să scădem acest lucru. Sunt foarte multe mașini și sisteme, dar multe dintre acestea nu lucrează pentru oameni. Să ai o mașină e ca și cum ai avea o armă, poți să omori pe oricine, oricând.

Alexandru de la Colegiul Jean Monnet din Capitală a venit la concurs cu o imprimantă 3D autonomă. Alexandru spune că este singura de acest gen din lume pentru că nu are nevoie de ajutorul unei persoane atunci când termină de printat piesele. A construit acestă imprimantă pentru că vrea să își producă singur necesarul de obiecte. Alexandru este pasionat de informatică și design.

– Cu ce se diferențiază imprimanta pe care ai creat-o?

Alexandru Șandru: Este o imprimantă 3D autonomă. Scopul proiectului este de a automatiza sistemul de printare 3D. Până acum toate imprimantele 3D indiferent de cât de scumpe sunt au nevoie de intervenția umană. Mai exact, după ce se termină printarea, noi trebuie să merge cu o lopețică să depărtăm printarea de pe partea imprimantei. Cu această imprimantă, piesa este înlăturată în mod automat, iar o nouă printare poate porni imediat.

– Ce piese au fost printate până în acest moment?

Alexandru Șandru: O parte dintre piesele care alcătuiesc această imprimantă au fost printate. Eu am un suport pentru telefon realizat la această imprimantă. Am făcut inclusiv un suport de bicicletă, diferite picioare pentru o dronă, imaginiția este limita în situația de față. Există un soft special pe care îl folosesc, mai întâi îmi desenez toate ideile, iar după câteva ore de muncă iese produsul finit.

– Cât ai muncit la proiectul tău?

Alexandru Șandru: În jur de șase luni, cam patru ore pe zi și nu exagerez deloc pentru că au fost foarte multe probleme și fiind una dintre primele imprimante de acest tip din lume nu am avut de unde să mă inspir. În momentul de față nu există nicio imprimantă autonomă care să poată să facă chestia asta, să îndepărteze piesa singură.

– Cum ți-a venit ideea să realizezi această imprimantă?

Ideea a venit din nevoia de a printa la distanță, adică mă duc la liceu vreau să pornesc imprimantă de la liceu. Până ajung acasă piese pot fi printate și nu sunt nevoit să stau în proximitatea acesteia.

Proiectele elevilor au fost prezentate într-o competiție în care au fost înscrise peste 350 de invenții. Toate au fost create de elevii din clasele gimnaziale și din liceu. Cele mai bune proiecte au primit un premiu din partea juriului și vor fi prezentate în cadrul altor competiții internaționale.

16 recommended
comments icon 0 comments
149 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

B. F.


Bookmark?Remove?

Preotul care își cântă slujba prin semne pentru a putea fi înțeles de cei fără auz: „Ei sunt oamenii care m-au învățat că dacă nu am ce vorbi, e mai bine să tac”

-

Cu o răbdare și o bunătate desprinse din basme, dar și cu o privire plină de iubire, Preotul Mirel este acolo și pentru cei care nu vorbesc și nu aud. Este preotul comunității surzilor din Capitală, preotul care își cântă slujba prin semne pentru a putea fi în... Mai mult »

Bookmark?Remove?

Artiștii care pictează Bucureștiul în culori vii. Bianca Lascoi: „Arta stradala prin picturile murale e o formă de artă modernă care e clar diferită de ideea de vandalizare”

-

Bucureștiul prinde culoare, iar multe dintre clădirile gri capată viață. Mai mulți artiști ambițioși lucrează la patru picturi murale de dimensiuni impresionante, pe care le vom zări în oraș, în cadrul primului festival de artă stradală, numit ,,Outline”. Noi ... Mai mult »

Bookmark?Remove?

Mia Scarlat, mămică pentru 170 de copii. Un vis devenit realitate: „Scopul asociației este să ajute copiii să crească departe de sărăcie, abuz, prostituție, abandon școlar, droguri”

-

Mia’s Children, asociația care are grijă de copiii din medii defavorizate  Mia’s Children este o organizaţie non-profit la baza căreia stă un Vis: Visul de a salva copiii și tinerii din Bucureşti și din zonele limitrofe care au resurse limitate, sunt neglijați... Mai mult »

Ne dorim să rămâneți alături de noi în continuare!

Echipa Viitorulromaniei are nevoie de acordul dumneavoastra in conformitate cu noile reglementari privind Protectia Datelor (GDPR).
Partenerii nostri folosesc tehnologii precum cookie-uri pe site-ul nostru pentru a ajunge mai usor la voi cu anunturi publicitare personalizate.
Prin acceptarea acestora va bucurați de continut, ne ajutati sa menținem site-ul gratuit si sa ne continuam demersul jurnalistic.

Iti multumim pentru acceptul tau !