Iarina Taban, fondatoarea programului „Ajungem MARI” pentru copiii din medii defavorizate: „După sărbători se face liniște în centrele de plasament”

- - 26- 1039 vizualizari


Are 30 de ani și coordonează singurul program din România care acordă sprijin pe termen nelimitat copiilor din centrele de plasament. Iarina Taban a fondat pe 8 iunie 2014 programul educațional ,,Ajungem MARI”, cu fonduri zero, dar cu dorința de a schimba mentalități și destine. Și-a dorit să ajute cât mai mulți copii, așa că la niciun an de la startul programului a început extinderea națională. În acest moment, Ajungem Mari se desfășoară în 25 de județe și sunt sprijiniți în jur de 2.000 de copii. În decembrie 2014 a fost desemnată ,,Voluntarul anului în educație”, la Gala Națională a Voluntarilor.

 

 – Ce înseamnă programul educațional  ,,Ajungem MARI” ? Care este povestea din spatele lui?

Iarina Taban: Ajungem Mari este un program educațional pentru copiii din centrele de plasament și el conține mai multe proiecte. Inițial am observat în centrele de plasament din România sunt asociații sau proiecte pentru copii, dar ele sunt limitate ca timp și ca finanțare. Atunci, am zis că este cazul pentru acești copii, care sunt foarte vulnerabili, este cazul să existe proiecte permanente pe termen lung și atâta timp cât sunt copiii în aceste centre sau se mută dintr-un centru în alt centru, voluntarii să le fie alături. Este nevoie de continuitate și de susținere pe termen lung. Direcțiile în care putem să mergem sunt educație, integrare, dezvoltare de abilități, facem activități de pregătire școlară, ateliere creative. Copiii au șansa să își dezvolte și să își descopere abilitățile, să meargă la cursuri, să iasă din centre și să descopere lumea. De asemenea, copiii mers în locuri de muncă, văd cum arată să lucrezi acolo și de ce pregătire este nevoie.

 –  Cum au fost primii pași? Cine ți-a fost alături? 

Iarina Taban: Aveam alături voluntarele de 16-17 ani cele care au crezut foarte mult în proiectul acesta, am vrut să ajute și am creat o relație frumoasă și de prietenie cu ele. Au fost oameni care au zis: eu pot să organizez un eveniment caritabil, eu pot să te introduc nu știu unde, eu pot să te ajut cu un parteneriat, eu știu pe cineva care ar putea să te ajute, eu pot să strâng bani cântând la karaoke, fiecare a făcut câte ceva, au alergat la maraton, oameni care s-au implicat din jur și asta a fost minunat.

–  Cum a fost prima interacțiune cu copiii, primul centru unde ați mers?

Iarina Taban: La început mergeam în vizită cu voluntarii, la unul dintre centre am jucat badminton în curtea centrului, iar peste 2 ani jumătate am reîntâlnit-o pe una dintre fetele din acel centru, care venea mai rar la activitățile cu noi. Și ne tot uitam una la alta, și ne tot gândeam, după doi ani, de unde ne știm, de unde ne știm…. Aaaa, cu tine am jucat badminton acum doi ani. Voluntarii și-au lăsat o amprentă asupra copiilor și copiii i-au ținut minte.

 

Iarina: ,,Fiecare copil are șansa de a ieși din această situație. Copiii fac mici pași, dar se văd îmbunătățiri atâta timp cât au susținere și persoane pe care să se poată baza.

 

– Cum este lucrul cu copiii din centrele de plasament? Ce provocări sunt?

Iarina Taban: Frumos și destul de dificil pentru că sunt foarte multe provocări, ei vin dintr-un mediu dur care pe voluntari îi uimește, îi șochează. Copiii au trecut prin niște experiente despre care noi nu vorbim cu ei. Noi vorbim cu ei despre prezentul lor și despre ce pot să facă acum și despre viitorul lor. Este clar că trecutul și familiile, poate abuzive, în care au fost i-au marcat destul de mult și atunci pentru voluntari este nevoie de răbdare, de perseverență, de optimism, de încredere, să creadă că fiecare copil are șansa de a ieși din această situație și poate că în acest moment comportamentul lor nu este cel ideal, dar vine dintr-o poveste tristă. Iar copiii fac mici pași, nu știu dacă zilnic, dar se văd îmbunătățiri atâta timp cât au susținere și persoane pe care să se poată baza.

Iarina Taban și echipa pe care o coordonează lucrează cu Direcțiile de Asistență Socială și Protecția Copilului din fiecare sector al Capitalei. Proiectul s-a extins încă din primul an, iar Ajungem MARI este prezent în 24 de județe. Sunt peste 2.000 de copii susținuți constant din 125 de centre partenere. Peste 4.500 de voluntari s-au implicat până acum și în fiecare săptămână în jur de o mie de voluntari merg în centre să fie alături de copii. 

 

 

 

Iarina Taban: ,,Chiar dacă este voluntariat, este o responsabilitate. Pe lângă cadourile pe mulți le oferă de Crăciun și de Paște este nevoie de implicare pe termen lung. După Crăciun se face liniște în centre și atunci este cel mai trist pentru ei

 

– Care sunt rezultatele proiectului Ajungem MARI și ce înseamnă până la urmă să fii voluntar?

 

Iarina Taban: De doi ani și ceva sunt peste 2 mii de voluntari care merg la copii. La șase luni facem noi recrutări și cei interesați se pot înscrie pe site pe www.ajungemmari.ro. Acolo găsesc procedura de înscriere, facem recrutări de două ori pe an. Persoanele interesate trec  print-un training care este obligatoriu. Ulterior, voluntarii sunt împărțiți la centre în funcție de disponibilitatea lor și de zona unde locuiesc astfel încât să ajungă ușor la copii. Este foarte important ca în aceste șase luni, voluntarii să vină săptămânal, să fie consecvenți și predictibil. Pentru copii, acest lucru este o promisiune și trebuie să o trateze cu responsabilitate.

Chiar dacă este voluntariat, este o responsabilitate. Ce fac volunatarii? Merg trei ore pe săptămână la centre, la o grupă de copii și lucrează în funcție de pasiunile lor: fie că e română, matematică, engleză, muzică, teatru, dans, totul se face prin joacă. Le punem voluntarilor câteva resurse, mai avem consilieri educaționali și un psiholog în echipă care le dau idei de activități și mai organizează traininguri pe parcurs. Activitățile trebuie adaptate la fiecare copil și la nevoile lui de învățare. Sunt copii care învață mai bine prin muzică, unii sunt mai receptivi la jocuri, unii introvertiți și lucrează mai bine unu la unu. Cea mai importantă este relația de încredere între voluntar și copil.

–  Cine sunt voluntarii?

Iarina Taban:  La început erau liceeni, apoi au fost foarte mulți studenți și acum medie de vârstă a crescut și se menține ridicată, avem și pensionari în echipă. Media este cam de 30-40 de ani. În București sunt foarte mulți oameni care lucrează în corporații, în țară vin destul de mulți din învățământ, au ceva experiență în lucru cu copiii, dar nu este obligatorie această experiență. Sunt oameni care vor să ajute, sunt oameni care vor să facă și altceva cu timpul lor, care au primit și acum vor să dăruiască. Sunt oameni care au intrat la un moment dat într-un centru de plasament și au văzut copiii și au văzut care sunt nevoile lor . Pe lângă cadourile pe mulți le oferă de Crăciun și de Paște este nevoie de implicare pe termen lung. După Crăciun se face liniște în centre și atunci este cel mai trist pentru ei

 

–  Ce te motivează și nu te face să renunți? 

Iarina Taban: Nevoia foarte mare a copiilor. Voluntarii chiar dacă se schimbă sunt acolo lângă copii să îi susțină și să îi încurajeze cât de des pot. Sunt copii care interacționează cu voluntarii și de patru ori pe săptămână sau de două ori pe săptămână. Depinde câți voluntari sunt în acel județ sau la acel centru, dar cred că fără încurajările voluntariloe ar fi mult mai greu copiilor.

 – Au fost momente în care te-ai gândit să renunți? 

Iarina Taban: Toate fetele au momente când spun că nu mai putem, dar putem pentru că cei mici au nevoie de asta și atunci nu există…. Sunt copii cu traumă, sunt copii care în momentul de față poate sunt mutați dintr-un centru în altul și asta îi dezechilibrează și nu depinde numai de activitățile voluntarilor în mod evident. Sunt rezultate pe care putem să le observăm și în raporatele voluntarilor vedem că au devenit copiii mai încrezători în forțele lor, și-au dezvoltat abilitățile sunt mai sociabili, sunt mai comunicativi, sunt mai stabili, au învățat să își controleze furia. Sunt lucruri care se observă în general. Sunt lucruri mici. Când au fost cu mine nu au aruncat hârtiile pe jos, în general se întâmplă asta. Nu au înjurat în public. Sunt rezultate și îi felicităm pe voluntari pentru cel mai mic succes și avem răbdare pentru că lucrurile se întâmplă bine în timp.

– Este o poveste impresionantă care ți-a rămas tipărită în suflet? 

Iarina Taban:  Imi vine în minte un băiat care la un spectacol de canto a trebuit să fie aplaudat și toată lumea să strige la el: ,,hai urcă pe scenă, hai urcă, te asteptăm! El stătea în spatele ușii și nu voia să urce. Acum este foarte sigur pe el, cântă extraordinar și merge la școala de muzică să înregistreze niște melodii. Se vede o evoluție cu copiii cu care s-a lucrat. Un alt puști cu autism, care a intrat cumva în viața colegei noastre și a șotului ei, merge la terapie săptămânal cu ei, iar acum are grijă de o grădină. Sunt progrese extraordinare pentru el pentru că îi era foarte greu să comunice.

 

 Iarina își propune să își extindă programul în mai multe județe, însă sunt zone unde nu există voluntari sufiecienți. Se întâmplă în județele Bacău, Focșani, Vaslui, Arad, Bihor, Hunedoara, Gorj sau Brăila. O problemă rămâne și finanțarea, companiile sunt mai reticente atunci când trebuie să sprijine astfel de programe. 

 – Care sunt prioritățile proiectului educațional  ,,Ajungem MARI” ?

Iarina Taban: Planuri de viitor apar în fiecare zi și trebuie să ne liniștim, să ne ponderăm și să le luăm pe rând. Ar fi nevoie de psihoterapie pentru copii, ar fi nevoie ca ei să fie într-un mediu stabil, să nu se mai mute dintr-un centru în altul. Ar fi nevoie de mai mult sprijin în centre pentru educatori. De multe ori aceștia sunt depășiți de problemele copiilor din centru care vin peste problemele lor personale. Ar fi nevoie de mentorat pentru copii, de mulți voluntari în tară.

Ne menținem pe linia de plutire ca finanțare, iar anul acesta nu se anunță unul bun pentru ONG-uri. Deja finanțările din parte companiilor mici au dispărut, local în județe voluntarii nu mai pot atrage fonduri, se limitează și companiile mari.  Bătălia este pe fonduri. Prioritatea este să găsim mereu voluntari în județe și, din păcate, nu în toate județele găsim oameni care să îi sprijine pe copii. Ne pare foarte rău că nu am găsit voluntari în unele județe unde sunt foarte mulți copii.

 

Oricine poate ajunge voluntar Ajungem MARI. Trebuie să intre pe site-ul www.ajungemmari.ro și să completeze un formular. În august încep noi recrutări. 

 

26 recommended
comments icon 0 comments
1039 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

B. F.


Ne dorim să rămâneți alături de noi în continuare!

Echipa Viitorulromaniei are nevoie de acordul dumneavoastra in conformitate cu noile reglementari privind Protectia Datelor (GDPR).
Partenerii nostri folosesc tehnologii precum cookie-uri pe site-ul nostru pentru a ajunge mai usor la voi cu anunturi publicitare personalizate.
Prin acceptarea acestora va bucurați de continut, ne ajutati sa menținem site-ul gratuit si sa ne continuam demersul jurnalistic.

Iti multumim pentru acceptul tau !